Mereu şi peste tot, Nenea Iancu este cu noi! Am mai scris despre asta un articol, acum vreo doi ani, în Adevărul, am mai amintit în anchete literare şi în interviuri, dar parcă niciodată nu e îndeajuns să constaţi şi să afirmi actualitatea lui Caragiale. Poate nici o carte n-a fost mai potrivită colecţiei Contemporanul nostru, de la fosta editura Albatros, decît volumul dedicat de criticul şi eseistul Al. Călinescu marelui comediograf. De la dezbaterile din Parlament şi pînă la nunţile cu manele din cartierele – nu doar cele mărginaşe – ale oraşelor, de la barurile cu stripteuze durdulii şi până la prestaţiile primarilor cu burdihanele învelite în tricolor, actualitatea lui Caragiale e atât de vizibilă, atît de evidentă încât e aproape imposibil să nu devii convenţional atunci cînd faci referire la ea. Te mai poţi, eventual, salva stilistic, prin nişte turnuri de frază, de preferinţă tincturate de aripa lui Nenea Iancu. De altfel, după cum constata Belu Silber, pînă şi comunismul românesc s-a pus sub un dublu semn – unul al lui Stalin şi celălalt al lui Caragiale, cel dintâi dovedindu-se insuficient unei definiţii pertinente. Nu poţi, deci, scăpa de convenţionalism decît asumîndu-l integral, pînă la capăt, pe „ultimul ocupant fanariot”, cu formula nici măcar ironică – pentru că nu avea nici umor, nici acces la ironie – a lui Davidescu. Iar a-l asuma integral înseamnă, de fapt, o depăşirea actualităţii prin eternitate. Istoricii, laolaltă cu ierarhii Bisericii strămoşeşti, ne tot conving că poporul român s-a născut creştin. Nu contest faptul, ce ţine într-un fel de evidenţă – doar că nu înţeleg efortul persuasiv exercitat non stop asupra noastră –, doar că acelaşi popor s-a născut, totodată, şi caragialean. Prin urmare, în a doua parte a sutei a nouăsprezecea, pentru că, vorba unui poet caragialesc uneori, „totul trebuia să poarte un nume”, şi-a făcut intrarea printre noi Caragiale în carne şi oase, întrupat cum s-ar spune. Cum era epoca „sentimentului naţional”, nici nu se putea altfel, pentru că ne-am fi lipsit fiinţa de o dimensiune esenţială. E vorba, deci, de o eternitate deschisă nu doar spre viitor, ci şi spre trecut, pentru că am trăit dintotdeauna în această lume. Caragiale ne-a făcut doar lucrurile limpezi, clare precum cristalul, ajutîndu-ne să ne luminăm chipul. Prin el, am devenit conştienţi de spiritul tutelar sub care, de la origini, chiar dacă neconştientizat, ne-am dus existenţa. Caragiale ne-a pus o oglindă în faţă şi ne-a învăţat cum să privim în ea, deci în noi. Bineînţeles, adesea ne revoltăm, sigur, uneori, unii dintre noi, am dori să ne desprindem de această lume, lăsând-o pe seama penei, a scenei şi a ecranului, dar o astfel de exorcizare s-ar face cu preţul unei cumplite automutilări, al unei fatale schimbări de esenţă. Tocmai din perspectiva eternităţii spiritului caragialean, orice omagiere oficială, consacrată prin „hotărîre de guvern”, solemnă, ceremonioasă, mi se pare nu caraghioasă, ci de-a dreptul superfluă. Când îl sărbătorim „zi de zi şi ceas de ceas, în proporţie de massă”, şi asta chiar de dinainte de a poposi printre noi, în viaţa publică şi privată, în instituţii, legi şi comportamente, în gesturile noastre cele mai intime, ce sens mai au solemnităţile de acum vreo doi ani ori cele ce se ambalează deja anul acesta? Cred că însuşi maestrul rîdea atunci, pe sub pălărie de noi, asistînd din ceruri la caznele noastre. Cum o va face şi anul acesta. Nu-i rău, îi facem o bucurie, că şi el ne-a dăruit destule. De altfel, în simpatie cu lumea sa, cu lumea personajelor care suntem, Caragiale nu s-a ferit deloc să ne fie adesea aidoma! Cine-i citeşte discursurile electorale, reeditate de Al. Dobrescu în anii `90, cu greu va distinge între autor, eu auctorial şi personaj caragialean . Şi e foarte bine aşa, e un semn de intensă autenticitate. Nu este cea mai bună conştiinţă a noastră? Nu a revelat el peripeţiile şi caraghioslîcurile primei noastre modernizări? Nu ne-a însoţit mereu? Nu va rămâne alături de noi, vorba poetului la care visăm, „de-a pururea pururi”? De la geniu la ultimul cetăţean turmentat, nu sîntem „oameni recenţi”, cum credea un eseist ci, ca personaje din eterna sa lume, sîntem oameni „foarte vechi”, avem vreo două mii de ani! De fapt, devenim tot mai caragialeşti, la modul simpatic de altfel , ori de cîte ori ne negăm condiţia. În ciuda exegeţilor tenebroşi din anii `80, ce-l puneau sub semnul unui teribil tragism, făcându-l un fel de precursor al Gulagului!, trăim în Caragiale, dar într-o lume simpatică, drăguţă, tolerantă, suportabilă. O lume pe măsura noastră. O lume în care poţi să trăieşti, ba chiar şi să te veseleşti. Nu e nimic rău în asta. Nu e plină lumea de eroi, sfinţi şi martiri. Mai ales că, comici cum sîntem, încurcăm mereu lucrurile, transformîndu-l pe Ştefan Cel Mare în Sfînt, pe Coana Chiriţa în etalon al eleganţei vestimentare, oratorice şi comportamentale, iar pe simpaticul nostru Bulă, cu filon evident în Nenea Iancu, dar şi în folcloricii Păcală şi Tîndală, în disident şi luptător anticomunist!
@) All
Un articol despre starea sistemului medical, plecind de la o experienta personala, in Adevarul, mai precis aici
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Aveti_grija_de_sanatate_7_662403757.html
nea Liviu, am fost si eu nevoit sa am o experienta personala cu sistemu medical german. A fost greu, al draqu de greu, nu credeam ca as putea sa-ndur ce am indurat. Cel mai nasol e cu statistica, statistic vorbind ar fi trebuit in proportie de 90% sa mearga totu pe roate si-n citeva zile sa fiu acasa. Din nefericire pt. mine m-a lovit acel 10%, sau chiar 3%, atunci cind apar complicatii peste complicatii.
Am ramas cu ceva, pur si simplu ii consider pe medici, surori si tot personalu medical niste sfinti, mi se par superoameni. Din pacate mai fac si ei greseli, sau ma rog, nu le stiu pe toate, pt. ca dupa cum se spune, nu exista boli ci bolnavi. Le multumesc din suflet.
Cindva poate voi avea chef sa spun mai mult.
@) Neamtu Tiganu
Imi pare rau de problemele de sanatate, care sint grele in sine, dincolo de sistemul medical cu care esti nevoit sa te confrunti. Si, da, au dreptate, nu bolile sint problema, cam toate clasificate, standardizate, ci bolnavii, care au prostul obicei sa mai incalce tipicul! Sanatate multa.
@) All
Un interviu care a iesit destul de sprinten pentru un convalescent pe site-ul Hyperlitaratura, mai exact la linkul de mai jos
http://hyperliteratura.ro/interviu-cu-liviu-antonesei-scriitorul-si-criticul-literar/
Am vazut interviul – sprinten, da! Dar, pentru mine, autopsihanaliza face toate paralele, mai ales ca-i jungiana.
Din pacate, nu ma pot loga, nu’s ce nu-i convine siteului, la parola mea.
@) InimaRea
Merci de atentie! Vezi poate trebuie sa te inscrii mai intii, apoi sa te loghezi…
@) InimaRea
Nici eu n-am reusit, o sa-i dau omului un mesaj sa-i spun…
Fulcanelliiiiiiiiiiiiiiii!!!
Virgileeeee!!!
Cât daţi pe kil???
http://www.adevarul.ro/life/viata/In_Norvegia_ploua_cu_bani-_Cum_le-au_cazut_unor_oameni_in_cap_peste_390-000_de_euro_0_662933908.html#
@) InimaRea
Iata de ce avei probleme (si eu aveam pentru ca la user am scris Liviu Antonesei, cu majuscule si spatiu intre nume si prenume!):
“fara spatii in username sau parola
decat litere (mici) si cifre
liviuantonesei – username, de exemplu
nu LiviuAntonesei sau Liviu Antonesei
cred ca asta era problema”
Bine v-am regasit, dupa o vreme…
Am citeva zile de respirat natural si incerc sa recuperez dintre unele delasate. Am ramas impresionat sa vad ca , din mai multe directii (ca sa nu zic din toate…) adie a bintui spiritul tutelar al conului Iancu. De la o vreme incolo, pentru mine a fost vorba de firma Caragiale @ Son, A(r)matori, (moftologisme, craïsme de vieillecour, perle si gablozuri autentice). Ce m-a pus insa temeinic pe ginduri a fost idea canonizarii lui Caragiale( ridicarii lui la cinstea altarelor, cum ar zice catolicii). Ca e spirit (arde, endemic, precum un feu follet peste spatiul romanesc ) tutelar si ca, aidoma lui das Ewig-Weibliche, e de-a pururi, e deja mai de inteles, dar ca am putea avea in el un intercesor la prea Inaltele Porti …Mare mester Canonul care canonizeaza, care a ferestruit Marele Can(y)on in America ori, impreuna cu abatele acela, ne-a dus de mina sa inspectam pestera de la Canon Lascaux, prin America de sud la reptilul Anacanonda (dara nu sa tragem in el à la can(t)onade), pe la arabi, sa-i dam zi buna lui Avicena, ori pe Sena, la French can-canon etc. si care, zilnic, ne da portia de canoneala spre a invata despre agonie. Si, ca sa tinem minte, sa inramam aceasta agonie.
@) Daniel StPaul
Bine ati revenit si va speram cit mai multa vreme alaturi de noi. Da, nu mai stiu daca am si scris asta in vreunul din aceste doua articole – or doar am gindit-o – insa ideea canonizarii l-ar fi amuzat cel mai teribil pe Caragiale insusi. Dar, The Son, tare mult ar fi tinjit dupa asta…
Fost pe hyperliteratura, văzut și plăcut. Ce să zic? Bine că (mai) avem pianiști! Cu „vameșii” pe care-i avem, ca mâine rămânem numa cu tinichigiii. Na, că era să-i uit pe ospătari! Eu nu știu ce-i literatura (darmite hyperliteratura), da-mi place să citesc. Poate asta e. Într-adevăr, de pe la o vârstă, mai mult recitești, te reiei. Să nu râdeți, acuma mă delectez cu „megreți”.
@) Ioan Costea
Multuemesc! Si nu rid deloc, dar ma gindesc sa recitesc niste San Antonio, daca tot mi-a purtat noroc! Ma rog, judetului pe care-l pastoream…
@) All
Un Bucuresti al anilor `30 la linkul de mai jos. Undeva pe la minutul 1 si 5 secunde, apare citeva clipe si un elicopter!
@) LA
Dar linkul?
@) Daca_nu_nu
Ce cascat puteaam sa fiu dimineata!!!
http://www.youtube.com/embed/oC074zjlmGQ
Cam linistite vremile/apele pe-aci… Nu ca as avea ginduri de tulburare ori vrasmasie dar, fiind in mod de “recuperare”, voiam a va impartasi vreo una, alta.
Una despre pofta ce vine…:
http://www.lemonde.fr/culture/article/2012/03/09/la-culture-plus-on-la-consomme-plus-on-a-envie-d-en-consommer_1655773_3246.html
Si alta, ce ma face a le stirni si altora simtul vinovatiei: (data si la competitie…):
http://www.lepoint.fr/grands-entretiens/hagege-l-anglais-detruit-notre-pensee-19-01-2012-1423533_326.php
@) Daniel StPaul
Eu, convaelescent fiind, stau mai mult pe aici, dar nu ma bag daca nu apare cite cineva, sa nu para ca vorbes singur! Multumesc pentru link-uri, acum intru acolo. Dar mai intii postez o chestie de umor politic bastinas, dar cu dimensiuni universale!
http://www.vplay.ro/watch/1j8jewqk
Ca lumea intreaga se lasa cotropita de jale la atita umilinta nu-i de mirare; de mirare-i cind, pe-alocurea, nu mai e voie, prin lege, sa se moara (cu noroc…) aaaah:
http://www.hotnews.ro/stiri-international-11756363-video-primar-din-italia-interzis-prin-lege-localnicilor-moara-pentru-localitatea-nu-are-cimitir.htm
@) Daniel StPaul
Pas possible! Incredibil!
@) All
Fac si francezii filmulete electorale!
http://www.youtube.com/embed/Rx81f1Z7qU0
De ce, maitre, pas possible? Eu gasesc plina de umor negru “dispozitia” primariei – aproape disperat umor.
Din unele relatari, stiu ca-i o mare problema inmormintarea in Ialia. Au ajuns cimitirele ca parcarile – subterane ori deasupra – pe nivele.
E de urmarit cum va fi convinsa natia asta mai catolica decit Papa, sa treaca la incinerare (ori la compactare, ca-n cimitirele de masini).
Si ma mira lipsa de imaginatie a investitorilor romani. Ia sa puna de-un turism mortuar – sa ofere locuri de veci, curse charter la parastase – sa vezi boom turistic la romani. Basca popularizarea frumoaselor obiceiuri romanesti de-nmormintare si pomenire. Ca, slava Domnului, avem popi, biserici, manastiri si cimitire berechet!
Iar daca fac papistasii nazuri, le livram catolici de-ai nostri. Ba si pentru neoprotestanti avem oferta – la promotie, cu “pocaiti”.
A zburat un text. Mai incerc o data.
Ma mira lipsa de imaginatie a investitorilor nostri particulari. Ia sa puna ei de-un turism mortuar – cu locuri de veci, curse charter pentru comemorari, locuri de cazare/parcare si meniu de praznic – sa vezi boom in turismul romanesc. Ca, slava Domnului, avem popime, biserici si manastiri, cimitire – berechet! Basca popularizarea frumoaselor datini romanesti de-nmormintare si pomenire – ca fac romanecle o coliva de te lingi pe degete! Si bocitoare profesionsite avem – tot tacimul.
Daca fac paistasii nazuri, le livram preoti catolici – ca avem. Ba si pentru neoprotestanti avem “pocaiti” de-ai nostri, peste tot.
@) InimaRea
Am eliberat textele capturate de maruntaiele blogului! Unul de doua ori, dar e recompensa pentru timpul captivitatii! Ideea cu turismul mortuoar ar putea declansa explozia economiei noastre “pe noi culmi de proges si civilizatie”!
Pourquoi pas possible? Gasesc ca este in ritm simpatic cu traditia planificarii centralizate cu specific local.
Pe vremea de mult apusa cind lucram la policlinica si spitalul din P. Neamt, la sedintele cu ‘forurili’, se discutau aprins citeva racile endemice ale discrepantelor dintre buget/plan de la ‘centru’ si crudele realitati ce se obstinau sa nu tina cont de dispozitii.
De pilda, dilema perena ridicata de justificarea partii de buget alocata deceselor in spitalele judetului Neamt. Legendarul nostru leader, Dr. Coneac, se lamenta la fiecare sedinta, ca fiind obligat sa raporteze in termeni superlativ indicatorii de sanatate publica, retuseaza statisticile legate de mortalitate, drept care, neindeplinidu-si planul de decese. institutia va pierde mare parte din alocatia bugetara.
@) Gheorghe Campeanu
O fi vreo municipalitate comunista cea italiana! Exemplul cu spitalul e genial!
Ciudat. Pe vremea aia nu dadeati rezultate ca va conduceau prost comunistii, pe vremea asta nu faceti treaba ca va conduc prost capitalistii si se pare ca nici in Italea nu e mai bine
Nu puneti la inima , ca asa e lumea , rea: dupa ce ca va plateste mai are si pretentia sa indepliniti niste indicatori
Mai mult, v-au luat cu arcanul la serviciul respectiv si de-atunci sunteti legati de glie 
@) intre
Câteodată eşti mai rău ca o soacră… Dacă nu bagi o strâmbă, un fitil, ceva, nu eşti sănătos. De cele mai multe ori nu te ştiu citi, pentru că nu înţeleg dacă e de bine ce scrii ori ba. Figură eşti!
@) Daniel StPaul
Bine-ai revenit. Mă chiar gândeam unde vei fi fiind în ultima vreme…
În problema limbilor: franceza şi engleza îşi dispută hegemonia, cum bine ştim; poate şi rusa, no, să nu zicem că nu.
Pe noi însă ne interesează supravieţuirea. Suntem la alt nivel, aşadar.
Oricum, noi nu respingem limbile străine, dar, în privinţa limbii române, nici nu putem lăsa lucrurile sa coboare mai jos decât în momentul de faţă, că ne ducem dracului, să fie cu iertare…
După cum vedem, şi alţii se apără. Şi e normal să facă aşa fiecare naţiune. Părerea mea.
@Daca_nu_nu says:
14/03/2012 at 17:04
“Fulcanelliiiiiiiiiiiiiiii!!!
Virgileeeee!!!
Cât daţi pe kil ???”
Iaca poznă ! Eu voiam să-l arunc în ogradă la Politehnica București, când am auzit că au un candidat la Rector care n-are nici doftorat. Dar nu mi-a ieșit bine calculul și bag samă c-a ajuns în Norvegia. Pot să mai arunc vreo câțiva spre voi, că tocmai am terminat de plivit și greblat straturile de quasari și am
adunat mormane de meteoriți. Mai greu e cu nimeritul la punct fix, dar dacă mă antrenez puțin …. poate procopsesc și baba cu vreo unul peste scăfârlie.
@) Fulcanelli
Buna revenire, mestere vrajitor! Da, cred ca baba e o tinta buna, mai sper ca si tintasul e in forma!
@ L.A.
Nu am niciun merit: “genial” era modelul bugetar, dar mai ales suveranul sanatatii sanitare din judet, satrapul (in sensul persan de “ochii si urechile” imparatului) cu nume bacchic .
@) Gheorghe Campeanu
Da, dar, oricit de senzationala, ai fi putut s-o uiti!
“nu înţeleg dacă e de bine ce scrii ori ba” Asta revine fiecaruia sa afle despre sine , ca doara binele si raul sint in ochii apreciatorului. Daca mie o asertiune imi pare dubi(t)oasa, zic ceva.
“ne interesează supravieţuirea” Am observat ca popoarele merg la razboi, nu merg in pace. Asa fac ele , duse de nas ori altcumva. Cum se aduna acolo o mina de oameni, cum -hop!- gata la razbelu. Chiar si pe cand era destul loc pentru toata lumea pe pamint, tot gaseau ele popoarele ceva sa nu stea locului. Nu banui de ce fac ele asta. Istoricii si mai ales cei ai culturii ne pot spune. Ar fi interesant de aflat ce stie dl. LA despre triburile amazoniene si despre cele de la marginile Saharei. Mie stiintza istoriei mi se pare fascinanta , la fel filologia. Din putinul cunoscut de mine am inteles ca “noi” tracii (de la Japhet incoace) cam asta facem: mai mult ne aparam. Vin romanii, vin persii , vin altii, trec peste noi, se duc, lasa cate ceva in urma (ce nu lasa ei “completam” noi de la ei
) si vad ca inca ne mai identifica/defineste ceva, cum ar fi teritoriul si cultura. O fi si rezistentza o forma de razbel, mai stii !?
“în privinţa limbii române, nici nu putem lăsa lucrurile sa coboare mai jos decât în momentul de faţă, că ne ducem dracului, să fie cu iertare…”
In “economia dominatiei” , ca tot ai zis de hegemonie, lucrurile se petrec azi la scara extra-teritoriala , global. Chiar supra-cultural. Capitalul virtual (financiar-politic) a ajuns atat de puternic incat el determina economia reala, in loc sa fie invers. Pentru economist nu mai conteaza in ce limba numaram noi ce-am avut (si ce-am pierdut -petrol sa zicem). Conteaza sa impinga si sa mentina lucrurile intr-o stare de nesigurantza, dezechilibru, tulbure. In vederea adjudecarilor si re-asezarilor. O sa lase urme asupra noastra , asa cum se vad si acele % slave si turce din limba romana.
@M: iarasi ciudat. Cunosti franceza, engleza, latina etc si stii ca la alt nivel de vorbit vorbeste limba aritmetica , aia a contabililor. Treaba cu hegemonia lingvistico-teritoriala e praf in ochi , (la fel ca multiculturalismul , despre care vad ca a inceput sa se manince rahat si pe la romanica -normal, la trei ani dupa expirare) dominatia asupra resurselor se face la alt nivel , la nivelul unde lucreaza aritmetica si mass-media. Nu intereseaza pe nimeni (care conteaza) in ce limba merem la lucru.
@) Fulcanelli says:
17/03/2012 at 13:47
Serios? Rector fără doctorat? Mişto! Au unii tot soiul de idei, care mai de care mai fistichii…
Cât despre cel drob de meteorit, poţi arunca şi încoace una bucată de: dar mă gândesc eu aşa, ce-oi face cu atâţia bani? Că nu ştiu nici să-i scriu pe hârtie, darămite să-i şi număr… Cred că-mi cumpăr numa pantofi…
@) intre
„Daca mie o asertiune imi pare dubi(t)oasa, zic ceva.”
Păi, chiar nu ştiu ce să mai zic…
@) intre
„…“noi” tracii (de la Japhet incoace) cam asta facem: mai mult ne aparam…”
I-auzi! N-am pus noi coada la prună? Întreb, nu dau cu parul… Că tot aud în stânga-n dreapta cât de deştepţi ni-s noi, câte-am inventat şi cât de geniali suntem, de mă uit în jur şi mă-ntreb, uneori: Noi să fim ăştia?
Pai daca bulgarii mai nou se declara traci iar evreii semiti….
Stai, domle, că l-au arestat pe George Clooney… Au, au, au, aaaaaau…
http://www.gandul.info/magazin/george-clooney-a-fost-arestat-9406670
@) Daca_nu_nu
L-au si eliberat intre timp!
@Daca_nu_nu (17/03/2012 at 13:01)
M-ati pus si pe mine pe ginduri: oi fi fost unde nu ma aflam? m-oi fi aflat unde nu eram? (aflatul si ra/suflatul fiind neamuri de singe…)
Heghemonie, hmmm, a limbelor, dara…
Eu credeam ca l-au arestat pe ala care le da arme si ii stirneste sa se omoare intre ei
Pentru democratie desigur ca doar nu pentru resurse. Dar nu va alarmati: dupa ce ajung oamenii aia la numarul preconizat vin Halliburton , Bechtel si Blackwater si repara tot 
Mai intii e necesar un Clooney care sa arate de unde vine lumina si ca ies uichen.
Ma gandesc ca poate e cazul s-o trimitem si noi acolo pe Momica Macabei sa faca oareceva. Sau pe Gelu -se stie ca mie-mi place Gelu foarte mult.
…pe vremea cand ajunse artileria grea cu ghiulelele-n batista, asa incat atunci cand veni vremea lui Babel Pacificatorul, contabil pre legea sa, nimeni nu mai apara intrarea in defileu…iar in jurul acelor tunuri, de spaima carora altadata se inchideau gavanele iadului – candva, se invarteau acum muzeografi onctuosi, ontologi, filosofi, ba chiar si psihiatri – “zgomotul e daunator” recitau in cor … “ce soare ma cuprinde-n mirare…”…fiindca soarele era acelasi soare cuprins de mirare, insa ei nu stiau de ce, desi isi imaginau – fara sa mai simta.
” vîlva cuvintelor says:
18/03/2012 at 17:54
…pe vremea cand ”
In locul unde. Se intimpla numai in realitatea (semi)-virtuala adica pe bloguri si in mass-media. Treburile alea cu “ce nu se da la televizor nu exista ” si cealalta cu “au demonstrat specialistii pe internet” sint valabile numai pentru cine casca ochii la respectivele …. defileuri.
Nu vad legatura, fiindca daca o cautati cu atata acribie…am indoieli ca exista. Iar daca este sa cautam si ce se intampla din ce prea putin exista, chiar daca are contur…nu ajungem prea departe.
Intotdeauna m-am intrebat la ce se raporteaza unii, altii, eventual la cine. Pe mine densitatea literatilor ma ingrozeste si ma pune pe ganduri; fiindca ma gandesc care este scopul acestei densitati, prieteniile sunt altcum. Iar daca anumite densitati nu au avut niciodata o finalitate generoasa…concluziile puteti sa le trageti singur.