În urma cu exact un an publicam aici povestirea pe care o reiau astazi, scrisa în zilele Craciunului din 2010. Doua motive ma îndeamna la acest reply. Primul este acela ca volumul din care face parte povestirea – Victimele inocente si colaterale ale unui sîngeros razboi cu Rusia – urmeaza sa apara în urmatoarele doua luni la Polirom si m-am gîndit sa lansez un fel de buzdugan înainte de aparitia cartii. Dar puteam sa aleg drept sol oricare alta din cele zece povestiri ale volumului. Si aici intervine cel de-al doilea motiv. Aceasta povestire, vag parabolica, mi se pare a cîstiga pe zi ce trece un aer de actualitate tot mai dens. E insa de la sine inteles ca intimplarile si personajele nu au nici o legatura cu echivalente ale lor din realitate. Oricum, nu urmarite premeditat! Lectura sau, dupa caz, recitire placuta!
Într-o dimineata oarecare, un oarecare presedinte, al unei tari oarecare, se trezi brusc. Brusc si cam devreme dupa de cît somn ar fi avut nevoie dupa o seara si o buna parte din noapte petrecuta în jurul mai multor butelci de whisky, de calitate aproape foarte buna, laolalta cu lunganul si ciufutul sau premier, cu mititelul de la Externe si cu baietii de baieti din fruntea feluritelor servicii speciale, ce înflorisera precum liliacul primavara de la debutul întîiului sau mandat. Asta se petrecuse de mult, nici el nu mai reusea sa tina socoteala nenumaratelor sale mandate. Se trezise deci brusc, mai devreme decît ar fi fost cazul, si cu o stranie si neplacuta senzatie, aceea ca putea puternic a rahat. La început, a crezut ca l-au lasat sfincterele din pricina licorii sosite cu avionul special din Scotia, dar s-a uitat la pijama, a dat plapuma la o parte si a cercetat asternuturile si nimic, totul era curat, de un alb stralucitor si doar cîteva cute tulburau peisajul. Si, totusi, mirosul de rahat îi sucea nasul! Se ridica greu din pat, cauta prin camera, se uita sub fotolii, sub cele cîteva masute joase, sub patul însusi, deschise pe rînd cele cinci usi ale uriasului dulap, se uita apoi în secretaire-ul masiv, într-o mica debara unde tinea de obicei ascunse sticlele de vigilenta sa sotie si nimic. Usile de la baia si toaleta dormitorului erau închise etans. Le deschise, totusi, si pe acestea, cauta si în cele doua încaperi intime, si nimic. Nu pricepea ce naiba se întîmpla. Deschise larg cele doua ferestre, în ciuda gerului destul de serios de afara, le lasa minute bune deschise, dar nu sesiza nici o schimbare odorifica în jurul sau. În cele din urma, accepta. Mirosul acela puternic, gretos de-ti întorcea matele pe dos venea din sine însusi, din propria sa fiinta. Era mirosul sau personal, aparut prin nu stiu ce miracol malefic la suprafata fiintei sale. Inima începu sa-i bata cu putere. Se aseza pe un scaun, dupa ce luase o sticla de whisky din debara si trase cîteva înghitituri serioase direct din gîtul sticlei. Simtea cum îl cuprinde panica. Facu un efort, se ridica de pe scaun si se îndrepta spre sala de baie. Arunca pijamaua alba de matase într-un cos pentru rufele murdare, desi n-o purtase decît bucatica de noapte cît apucase sa doarma. Intra în cada, dadu drumul dusului potrivit de cald, putin peste temperatura corpului, se unse cu balsam, lua un burete aspru, de mare, si se freca din cap pîna în picioare de mai multe ori. Simtea mirosul de plante al gelului, dar prin acesta, simtea la fel de puternic mirosul de rahat. Puse busonul si dadu drumul la apa sa curga în cada, apoi slobozi spumant, sare de mare si ce i se mai paru potrivit din cele la îndemîna. Asezat, se freca iarasi cu buretele îmbibat de balsam pe toate partile. Apa parea sa mai estompeze mirosul, dar cînd se ridica si iesi din cada, în timp ce se stergea cu un imens prosop alb, simtea ca i se întoarce nasul. Stia ca un corp poate începe sa miroasa asa, dar numai daca e mort de ceva vreme, or el era cît se poate de viu! Revenit în camera, lua de pe o etajera un deodorant puternic si se stropi pe tot corpul, îsi freca apoi obrazul, gîtul si partea de sus a pieptului cu o colonie la fel de puternica. Nimic. Se îmbraca resemnat, privi spre pendula si vazu c-a mai ramas jumatate de ora pîna cînd va trebui sa-si faca intrarea în birou, sub privirea speriata a sefului de cabinet. Acesta era ritualul. Cînd era la resedinta oficiala, la ora opt fix intra pe usa biroului, sub privirea speriata a aghiotantului – si era deja al cincilea sau al saselea aghiotant, de la începutul întîiului sau mandat încoace. Se uita în oglinda enorma prinsa într-una din usile dulapului, tinîndu-se cu degetele de nas. Era ciudat, desi era mirosul sau, nu putea sa se obisnuiasca! Iesi apoi, o lua spre mica si cocheta sala în care îsi sorbea prima cafea a zilei împreuna cu sotia. Cînd a deschis usa, a apucat s-o auda pe sotie strigînd „Doamne!…” si s-o vada prabusindu-se lesinata. O lasa în grija servantei si o lua spre partea oficiala a resedintei, spre cabinetul de lucru al presedintelui, cel mic, pentru ca era si unul mare, patria! În drum, îsi aminti ca, dupa plecarea baietilor, petrecuse un pic în camera de refugiu de lînga birou cu consiliera sa politica, frumoasa si bruneta sa consiliera politica. Deschise usa refugiului, o vazu frumoasa si goala în asternutul alb, cu un cearsaf ce nu-i trecea dincolo de glezne, cu pletele artistic împrastiate pe perna. De la zgomotul usii sau de la mirosul ce-l însotea neabatut pe presedinte, aceasta se trezi. În timp ce se ridica de pe perna scapa un „Ce naiba pute asa…”, dadu ochii cu el, îi casca imens, apoi îi închise, îi deschise din nou, rosti „Visez, ce naiba?”, apoi îsi înfipse nasul în perna si ramase nemiscata cu spatele frumos curbat în sus. O lasa si pe frumoasa consiliera în legea ei si îsi continua drumul pe coridor, spre usa principala a biroului, desi ar fi putut sa o faca direct prin refugiu. Dar nu facuse asta niciodata dimineata, de cînd îsi începuse primul dintre mandatele sale, constitutionale desigur, ca doar schimbase de nu stiu cîte ori constitutia, dupa numarul de mandate ce trebuiau prevazute. Probabil, nu mai existau decît doi colegi, prin satrapiile orientale, care sa se fi bucurat de asemenea domnii de cursa lunga. Unul se apucase, chiar înaintea sa, sa modifice constitutia, astfel încît sa se poata realege de cîte ori avea chef, celalalt se amuzase si mai mult cu joaca de-a democratia si-si gasise un fel de papusa, împreuna cu care alterna la cîrma statului o data la doua mandate. Cînd nu era în postura asta, se odihnea în cea de premier. Intra în birou. Seful de cabinet îl privi speriat, dupa regula, dar apoi regula îsi iesi din tîtîni – începu sa se clatine, sa bolboroseasca aproape cu spume la gura, dadu sa lesine, dar reusi sa se abtina, asa ca, dupa o ultima privire îngrozita aruncata presedintelui, iesi din birou trîntind usa si o lua la fuga atît de hotarît încît ma tem ca nici acum, dupa atîta amar de vreme, nu s-a oprit înca din loc.În acea dimineata oarecare, dar atît de plina de neprevazut, un oarecare presedinte al unei tari oarecare, ramase singur în biroul sau, fara sef de cabinet, fara nimeni altcineva. Se duse si deschise larg ferestrele, dar în birou nu se simti nici un efect. În schimb afara, în gheretele lor decorative, soldatii din garda simteau ca-i ia cu lesin. Gradinarul, aflat la cîteva zeci de metri de ferestre, cazu secerat, iar cîtiva soferi, intrara urgent în masini, închisera usile si începura sa fumeze, ceea ce nu mai facusera pîna atunci niciodata, fiind drastic interzis de regulament. Numai presedintele îsi putea aprinde tigara în masinile oficiale. Acesta, ramas singur în biroul sau, se aseza pe unul din fotoliile pentru invitati si încerca sa înteleaga ce se întîmpla, ce i se întîmpla. Îsi aminti ca la începutul mandatelor sale avusese un consilier filosof, de care se despartise cînd trebuise sa aleaga între acesta si consiliera politica blonda de atunci. Pîna sa se debaraseze de el, îi umpluse totusi urechile, ba chiar si mintea, cu tot felul de povesti despre existenta si esenta, fond si forma, materie si spirit si cîte altele. Poate ca filosoful nu era chiar nebun, îsi spuse el în gînd. Mai statu cîteva minute cu capul între palme si cînd ridica privirea, vazu ca trecuse o ora de cînd era la birou, era aproape noua. Vazînd ca deschisul ferestrelor nu rezolvase nimic în tragica chestiune olfactiva, se ridica, se duse si le închise. Apoi trase si draperiile grena cu auriu, grele, masive. În timp ce se întorcea spre birou, îsi spuse cu voce soptita ca trebuie puse în acord existenta si esenta, daca nu cumva si fondul cu forma. Ajunse la birou, se aseza pe scaunul oficial, ceva între jilt si tron, deschise cu mîna stînga un sertar, iar cu dreapta lua un revolver ofiteresc, negru cu incrustatii de fildes, de parada. Pendula arata ora 9 fix. Era 31 decembrie 202… si ceva. Lipi teava revolverului de tîmpla si apasa pe tragaci. Aproape deodata cu sîngele si creierii, din trupul sau începu sa se ridice un miros nepamîntean de trandafiri, dafin si smirna, care, iesind din camera închisa aproape ermetic, se înalta peste urbe, dînd Capitalei unei tari oarecare vestea cea buna…
26 Decembrie 2010
Or fi prost educati. Si astia cu cartea de telefon si ceilalti. Treaba lor, cata vreme stau in pestera lor si nu fac rele altora.
Liviu Antonesei says:
24/02/2012 at 15:30
“@) All
Va salut pe toti de acasa !”
Bun venit Liviule ! Punem de-o degustare de quasari cu garnitură de neutrino ?
@Liviu Antonesei Bine v-am regasit .Speram intr-o recuperare sigura si scurta .
@Fulcanelli Domnule puteti pune mai multi neutrini la salata nu de alta dar pana la urma am aflat ca totusi merg cu viteza mai mica decat lumina si de ce nu ii putem culege mai usor
@virgil says:
24/02/2012 at 17:51
Ha, ha… punem de toate. Dar să vedeți ce moare de asteroizi mi-a ieșit anul ăsta ! Numai bună să ne dregem.
@Liviu Antonesei
Pe blogul domnului Tudoran am citit ceva legat de Contributors si prezenta dumneavoastra acolo
http://www.contributors.ro/cultura/despre-patimi-politice-si-acuratetea-citatelor-desfigurarea-unui-text/
Ce m-a intrigat nu neaparat “dialogul” dintre dumneavoastra dar mai ales pozitia din ce in ce mai “intransigenta” a activistilor de rit nou care nu s-au abtinut de loc de la jigniri pana la un soi de amenintari mai mult sau mai putin voalate.
@) Virgil
In opinia mea, aia nu-s ideologi, doctrinari, partizani politci, ci pur si simplu niste cazuti clinice rabufnite la libertatea cuvintului!
@) Daca_nu_nu, Virgil, Fulcanelli, Intre et Alii
Multumeesc de intimpinare! Sa fim sanatosi cu totii. Conteaza!
@virgil: deci Patapescu zice despre Tismanescu (sau invers) ca la crezurile lui (si invers) profund liberale n-ar fi putut in nici un caz sa manince paine cu magiun inainte de orele 7 dimineatza. Ok. Asta mi-a fost de ajuns despre articol si am trecut al comentarii. M-am lamurit si cu ele: pierdere de vreme pe un sait securisto-basist cenzurat “la greu” , exact ca vaxpulica , crititcatac si contributors. Pe vaxpulica macar in trecut te mai puteai amuza , erau cativa autori si comentatori cu care si de care mai puteai face un “misto”. Acuma de o vreme toti de pe saiturile basiste au devenit scortotsi, razbunatori, agresivi, rai de-a dreptul. Prosti erau si inainte. Chiar n-are nici un rost sa le fac trafic unor imbecili. Azi si ieri au fost primele dar si ultimile dati cand am accesat saiturile alea mizere, contributors si criticatac -si deja regret. Numai impostura, sub-mediocritate si o rautate galben-verzuie, ca fierea. Brrrrrr.
In spiritul vremurilor, as sugera fondarea unui nou NGO care sa se ocupe de protejarea drepturilor minoritare ale neutrinilor (pe care unii cetateni vor sa-i puna in gustari sau salate).
Dupa care banuiesc, ca in mod spontan si firesc, se va produce o miscare de massa Occupy CERN and Gran Sasso, pentru salvarea elusivului boson Higgs.
“protejarea drepturilor minoritare ale neutrinilor (pe care unii cetateni vor sa-i puna in gustari sau salate).”
Dar este spre binele lor! (al tutulor lor
)
Am discutat recent cu un minoritar din ala si a fost de acord sa faca parte din ceva mai mare -sau cel putin mai gustos
A zis ca doar asa simte si el ca are un rost pe lume.
Bine-ai revenit acasa, maitre! E vremea sa revenim la normal – normalul acela pe care-l apreciem doar cind ne pedepseste prin absenta.
@ LA
Ma alatur celor care ureaza gazdei bonne rentrée.
@) InimaRea
Ei, o sa revenim noi la normal, macar la nomalul nostru, insa intoarcerea mea va fi intr-un ritm mai lent, intr-un timp mai lung – dar importanta este tendinta, ca sa spun asa, ca la sondajele de opinie!
@) Gheorghe Campeanu
MUltumesc foarte mult, Gheorghe. Plecat chiar de tot n-am fost, dar una e sa te chinui stind int-o rina la un laptop, alta e sa stai in fotoliu, pe perna!, la un computer mare!!!
@) All
Un superb tur virtual al Venetiei
http://www.stumbleupon.com/su/2t2bNO/www.360venezia.com/blogpano/sanmarconotte.htm
looooool intr-o zi Antonescu o sa afle cu uimire ca el insusi e unul din oamenii lui Basescu, sub acoperire
Moment in care ce-o sa faca: o sa se auto-excluda din PNL ?! Pentru binele bietei tarisoare, ofc
Ce zicea mai demult cineva “persoana importanta” ? Ceva cam asa: “…in nici o pozitie de influentza publica, politica, mediatica, economica, sociala etc -nu vom permite decat accesul oamenilor nostri sau accesul celor controlati sau controlabili de noi; corupti , coruptibili, santajabili; alegerile sint o mascarada, pe oricine alegeti este deja omul nostru ; indiferent ca e ziarist, politician, artist, om de afaceri , doctor sau inginer; sau istoric; mai ales istoric”
intre: Matale tre’ sa fii medium, ca nu-mi inchipui c-ai avea acces la sindrofii unde s-ar face asa declaratii.
Asa e, ma sperii si eu cand ma uit in oglinda
De unde naiba stiam eu pe 25 ianuarie ca schimba guvernul ?! Bu-hu-hu , stafida la gogosi 
M-am gandit la treaba aia cu “racul, broasca si bibanul” si m-am gandit si la atacul la persoana si uite ce-am gasit:
http://www.newyorker.com/reporting/2010/10/04/101004fa_fact_gladwell?currentPage=all
Citat: “asta lege lustratia la voi estem ca anticonceptional sterilet femeie la menopauz opt copil mult nepot”.
(al doilea japon)
Am inteles ca nu se aplica la sefii Hitlerjungend . De asemenea cei carora li se aplica au totusi voie sa fie presedinti, parlamentari, ministri etc. Am mai inteles ca lustratii n-au voie -de-acum incolo- n-au voie la cafea, la tigari si la zahar de sinteza. A, si la opt seara tre’ sa fie in pat
LOL unii au mai gasit o comparatie la fel de amuzanta: cica dupa ce ai sechestrat-o si ai violat-o 20 de ani , acuma ii dai certificat prenuptial (de fata mare) si rochie de mireasa -fara s-o fi cerut vreodata de nevasta
Sa stiti ca desi nu am mai dat pe aici lupt cu curaj impotriva hidrei portocalii, o dovada:
viorel eugen mihai dan lungu, nu stie prea multa lume, e un ziarist, ca sa simplificam sa-i spunem vasile, ion, remus si remulus, vanghelie. Bai vasile cum ai devenit ziarist?
-De mic am vrut sa ma fac mecanic de locomotiva la fel ca si tata, mama, bunicu, bunica si tot neamtu meu. Pa bunica, care era tare apriga, ca mine, toata lumea o numea fochista. da aveam un prof. de mate comunist care m-a handicapat.
-bun si ce a urmat.
-am vrut sa ma fac marinar la 15 ani cel mai tare din Cluj, da intr-o zi am mers cu tata la padure sa luam lemne de la un preten pe care nu-l cunosteam, si mie mi-e mila sa tai lemne si pasarici si caprioare, asa ca am mers intr-o poienita si m-am cacat, si m-am sters cu un ziar.
-Se tot vorbeste de criza in gazetarie, cum va descurcati?
-la noi la partid se da odata pe saptamina un sac cu ceva, dupa sezon, cartofi, ceapa, pixuri, fulare, odata, ride, ne-a dat o galeata de masline, de la greci, futu-i in gura, am vrut sa le presez sa fac benzina de rapita de mina-ntia si a doua.
-cum vedeti viitoru?
-Io vreau sa ma dezvolt, am inceput o scoala de lb. europeana si de lb. internationala. Am deja un vocabular minim obligatoriu pe economie, mai mult imi place lb. internationala, e mai muzicala, doar ca avem in oras multi kaghebisti din kazahstan, .. incepe sa transppire, isi da ochii injectati peste cap, apare o femeie mica, fara tite, ii face o injectie, se linistste, femeie imi spune cu grije, i se trage din copilarie, a vrut sa fie mecanic de locomotiva.
Viorel, eugen, vasile, dan, mihai, rems si romulus, vanghleie lungu, un ziarist din cluj, un destin!
P.S Personaju exista, e real, e chiar ziarist de meserie.
O alta destina, Florica Neghina.
-Doamna neghina cum e sa fiti asa?
Zimbeste, un pic incurcat, de fapt cind eram mica vroiam sa fiu mecanic de locomotiva, da provin dintr-o familie mare si veche, primele atestari documentare sunt de la dezrobire. Roseste, de fapt sunt un pic mindra.
-Se spune ca opozitia vrea sa va dea in judecata ca ati adus la schizofrenie niste copii care v-au vazut pe seara.
zimbeste, un pic incurcat, marturisesc ca ma scol f. de dimineata, cind nu e lumina, nu prea ma uit in oglinda, da dupa ce ma barbieresc, ma simt mai bine.
-Cum vedeti viitoru?
-Zimbeste un pic incurcat, ma simt bine la madame Blogary, as vrea impreuna cu baietii sa feminizam un pic aceasta, cred ca e nevoie de un pic de dragoste, mai ales dupa ce vom lua puterea si vom desfinta si statu si parlamentu si totu.. Imi place f. mult ce scriu eu, citesc cu multa atentie si placere ce scriu, marturisesc, zimbeste un pic incurcat, ca n-as mai vrea sa citeasca nimeni, sa fie totu numai al meu si al baietilor. In definitiv e doctrina noastra, daca ne-o fura cineva? ma deranjeaza comentariile, uneroi sunt atit de rautacioase, unii chiar il injura pa Domnu bASESCU
Florica neghina, o adevarata madame Blogary, o destina?
P.S Publicate chiar in gura lupului!
Astia fac parte cu sfiala din vechea familie a vertebratelor -o familie atit de veche incat da multiple (era sa scriu “mucilaginoase”) semne de molustizare ( l-am inventat eu , ca nu nu stiu sa fi existat asemenea cuvant -si chiar daca stiu, nu recunosc decat in fatza MAN -DIE). Destina este forma neutra a branconajului pe sitile unde este promovata (pe spaga) alergatura cu limba scoasa (si degetul mijlociu ridicat in semn de semi-victorie) spre SUE.
All Buna dimineata
dadeam o raita prin ziarele din romania si deja se pare ca gaina care a nascut pui vii a revenit
http://www.evz.ro/detalii/stiri/secretul-fantanii-care-a-clocotit-in-plina-iarna-969245.html
@) Virgil
Normal, de vreme ce Cristoiu a revenit la locul crimei!
Nu mai știu care clasic în viață a zis că „iarna nu-i ca vara”. Rămâne de verificat reciproca. Recte, dacă acuma omul a avut apă fierbinte în fântână, la vară să aibă chiar apă rece în fântână. N’est ce pas?
@) Ioan Costea
Ar fi excelent, economie de energie si combustibil!
Cin’ fierbe apa-n fintina, e semn rau – maica, vine sfirsitu’ lumii. Asa ca, mai da-o-n castraveti de economie!
@) InimaRea
Ei, mestere, dar una e sa te prinda sfirsitul lumii econom, gospodaros, si alta vreun risipitor…
Dreptu-i! Da’ ma-ntreb cui ii pare mai rau, stringatorului ori risipitorului?
@) InimaRea
Ei, abia asta e o intrebare! N-as indrazni sa dau raspuns, ca sa nu fiu banuit de moralitate relaxata!
Dar din dar se face rai: Prin orice crapatura de lumina,
intra virfuri de intuneric
prin strecuratoarea gindurilor
De la un tinar prieten de-al tau.
@) InimaRea
Juniorul?
Da. El numeste asta “poezie la-ntimplare”.
@) InimaRea
Dom`le, o fi la intimplare, dar e buna!!! Incurajeaza-l sa scrie.
offtopic: juniorul trebuie ca a fost si japon intr-o viata anterioara. Nu stiu daca stie ce-i ala un haiku. Nici nu conteaza daca stie.
Separat: un japon-japon pe care l-am intrebat (naiba m-a pus) sa-mi spuna care crede el ca este mesajul pietei/strazii , zice (aprox): “ai in esentza doua mesaje; unul cere o fatza mai umana a sistemului iar celalalt revendica alt sistem; primii se ineala deoarece nu realizeaza ca asta e cea mai umana fatza posibila, iar ceilalti se inseala deoarece nu exista alt sistem”.
sorrow
http://www.youtube.com/watch?v=Pbka3PoakY4
@) Intre
Daca vrei sa te incurce careva, cauta un japonez. Multumesc pentru link, bun e David B…
Ahoe!
http://www.youtube.com/watch?v=Mq6XjCFWT2E&feature=related
@) InimaRea
Si-un salut din vechea Troie!
Multumesc pentru Lucia Dala. RIP.
nea Liviule, cum fu bre la receptia cu primu?
@) neamtu tiganu
Pina la urma, am preferat sa nu merg. De altfel dupa ce m-am intors de la control, n-am mai iesit, asa ca am aflat de la Dorin ca au fost huiduieli si retineri la Iasi! Pe de o parte, pe politrucii astia centrali locali si asa ii vad prea mult la televizor. Pe de alta, am vrut sa acumulez niste energie, ca miine de la 14, 30 la 20, voi tot avea lansari la Tirgul de Carte…