Opoziţia jubilează pentru că actuala putere este contestată mai peste tot – ieri şi azi mitingurile de protest au cuprins pînă şi localităţi îndeobşte blînde sau socotite fiefuri pedeliste. S-a trezit şi blînda Moldovă, măcar la Iaşi, Piatra Neamţ şi Galaţi deocamdată, comentatorii devin tot mai acerbi, de vreme ce un CTP, de pildă, nu se sfieşte să-şi intituleze ultimul editorial, dedicat preşedintelui, Marele Masturbator, iar acesta a circulat în cyberspaţiu cu viteza luminii. Pînă şi fanii incondiţionaţi ai preşedintelui, dna Andreea Pora şi dl Mircea Cărtărescu, au simţit nevoia să se distanţeze critic, ba chiar vehement, de fostul lor idol, e drept la o greşeală de proporţii intergalactice. Deci, opoziţia jubilează şi, pe jumătate, are dreptate – puterea pare luată pe tăvălugul mîniei populare prea multă vreme înăbuşită. Dar are dreptate numai pe jumătate! Dacă ar avea suficientă minte în cap, ar înţelege ceea ce este destul de simplu, pînă la urmă. Şi nu s-ar grăbi ca mireasa la pat să aplaude, nici precum dl Relu Fenechiu, afacerist controversat, anchetat de DNA, şi politician în timpul liber, nu s-ar repezi la mitingul civic de la Iaşi, nici nu şi-ar pune ciracii mai juni să organizeze un miting alternativ. În primul rînd, pentru că, în momentul de faţă, „dialogul” este între putere şi o societate care a mandatat-o să-i rezolve problemele, nu e treaba politrucilor să se amestece în treabă.

În al doilea rînd, iar asta ar trebui să-i pună pe gînduri pe politrucii de toate culorile şi de pe toate poziţiile, cînd o populaţie decide să redevină un popor, cînd ajunge să redescopere valorile patriotismului civic, nu o face pînă la jumătate drumului, nici împotriva doar a unui anume tip de comportament abuziv. De bună seamă, încercările prin care trece acum puterea sînt binemeritate. Pe lîngă incompetenţa şi corupţia, clasice la politrucii românii, aceasta a avut şi imprudenţa să se manifeste  mai arogant, mai nesimţit, mai abuziv, mai discreţionar decît oricare alta de la Revoluţie încoace. Sigur, nu le-ar fi displăcut pesedeilor să se comporte aidoma, numai că pe vremea guvernărilor lor, opoziţia politică mai însemna ceva, presa era o adevărată putere, iar mitingurilor adunau mii, uneori zeci de mii de oameni. Şi, la un moment dat, sare supapa, se aprinde scînteia, de unde nu de aştepţi – de la umilirea inutilă şi forţarea demisiei unui medic, arab de origine, care a făcut şi el imprudenţa să fie competent şi onest, să clădească una din puţinele instituţii funcţionale din România noastră! De bună seamă, într-un ocean de incompetenţă şi corupţie, aşa ceva nu putea fi tolerat. Şi n-a fost. Şi încă de cea mai mare autoritate a statului!

Deci, ceea ce nu ştie, sper doar că „încă”!, opoziţia este faptul că societatea noastră în curs de trezire accelerată, nu se trezeşte numai pentru unii, ci pentru toţi politrucii. Dacă opoziţia îşi imaginează  că poate schimba promisiunile deşarte ale guvernaţilor de acum cu propriile sale promisiuni deşarte, se înşeală. Dacă opoziţia îşi imaginează că poate înlocui programele serioase de guvernare cu marota suspendării preşedintelui, iarăşi se înşeală. Ce să suspenzi? Un preşedinte care a ajuns la o popularitate măsurabilă într-o singură cifră – care, după enorma gafă de mai ieri, s-a mai redus cu cîteva procente? Să suspenzi un cal mort care, chiar dacă mai stă trei ani la Cotroceni, va fi obligat să nu mai scoată nasul afară. Nu de ruşine, de frică. Iată, după gafa de acum săptămîna, nu s-a mai arătat! Dacă opoziţia îşi imaginează că, dezamăgit cumplit de alde domnii şi doamnele Băsescu, Boc, Udrea, Anastase, EBA, Baconski, Oprea, ba chiar şi Frunda, prin anii 90 simpatic, şi tot neamul lor, poporul trezit – pînă la urmă, din pumni! –  se va îndrăgosti brusc de nepotul mătuşii Tamara – cu furăciunile sale neruşinate cu tot! – , de Hrebenciuc, de bătrînul aparatchik Iliescu, de Mitrea, Meleşcanu, Voiculescu, Ludovic Orban, Fenechiu şi, iarăşi, cu tot neamul lor, opoziţia se mai înşeală o dată.

Semnalul dat acum de poporul alegător – ba chiar şi de cel ne-alegător, că am văzut şi copii la mitingul de azi de la Iaşi – nu este adresat exclusiv actualei puteri, ci întregii clase politice a momentului. Am ajuns unde am ajuns prin efortul tuturor politrucilor noştri, fie că a fost succesiv, fie că, adesea, lucrurile s-au manifestat într-o simultaneitate de rău augur. Clasa politică actuală e pe cale să se ducă dracului. Vor rezista partidele care se vor dovedi capabile de o reformă internă rapidă şi de o schimbare reală a „mutrelor”. Cele ce se vor dovedi incapabile, se vor duce naibii. Nici un motiv de îngrijorare – o societate trezită „din somnul cel de moarte”, va şti să-şi creeze altele, ba chiar pe o cale mai sănătoase decît pînă acum, adică de jos în sus!

This entry was posted on Sunday, January 15th, 2012 at 19:10 and is filed under Ceea ce cred. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.