Astăzi, deşi e vineri, ba chiar în 13, societatea civilă românească a înregistrat prima victorie importantă nu doar de la instalarea regimului Băsescu, ci din ultimii vreo cincisprezece ani! Lucrurile au mers într-o viteză incredibilă pentru ritmul molcom românesc. Acum câteva zile, preşedintele a făcut ceea ce nici un preşedinte serios din lume nu face – a intrat telefonic într-o controversă cu Raed Arafat, care participa la o emisiune de televiziune dîndu-şi cu părerea în chestiuni la care, deosebit de interlocutorul său, evident nu se pricepe – sănătatea, situaţiile de urgenţă, delicatese din astea. A doua zi, Raed Arafat, creatorul uneia din puţinele instituţii româneşti funcţionale, SMURD, apreciată mereu în rapoartele FMI şi Băncii Mondiale, a demisionat din postul de subsecretar de stat la Ministerul Sănătăţii. Ceea ce a urmat, depăşeşte orice aşteptare în ceea ce priveşte capacitatea de ripostă a societăţii româneşti în faţa abuzurilor, corupţiei şi prostiei. Mii de oameni au coborît în stradă la Tîrgu Mureş, Cluj, Sibiu, Timişoara etc, alte mii şi-au manifestat solidaritatea cu medicul de origine siriană pe facebook, puţinele ONG-uri serioase au reacţionat prompt, presa a reflectat mai corect şi complet decît de obicei situaţia, cei mai importanţi comentatori au reacţionat şi ei, CTP-ul nesfiindu-se să-l identifice pe preşedinte cu însuşi personajul biblic Onan. După-amiază, a început un marş în Bucureşti, vreo două mii de oameni protestînd şi acum la Palatul Cotroceni, deşi preşedintele, cuprins de frică anunţase deja că a cerut retragerea proiectului noii Legi a Sănătăţii. S-a ajuns repede de la solidarizarea cu medicul Arafat la „Jos Băsescu”, cererea demisiei guvernului şi solicitarea alegerilor anticipate. Cînd spun frică, nu mă refer neapărat la un sentiment prezidenţial personal, ci la frica puterii în ansamblu în faţa unei reacţii populare de o anumită amplitudine.

Nu de reacţiile din ultimele zile îi este teamă preşedintele, ci de faptul că societatea s-a trezit şi şi-a descoperit capacitatea de ripostă. Teama de societatea civilă, deci de societatea conştientă de interesele sale şi de puterea sa „fără putere”, este caracteristica oricărei puteri abuzive. Din acest motiv, această putere speriată a reacţionat şi ea atît de rapid. Principala sa preocupare este să demobilizeze societatea. Dar aceasta nu mai pare dispusă la somn! Cred, cum spunea cineva pe facebook, că băieţii ăştia s-au jucat cu focul, iar pompierii nu sînt alături de ei, ci de partea populaţiei!  Asta este! Puterea şi afaceriştii asociaţi ei, pierd, deocamdată, cîteva miliarde buni de euro prin retragerea proiectului de lege. Sper din toată inima că această pierdere nu le va lua şi minţile cu totul şi nu se vor apuca, după ce au „ciuruit” simbolic cam totul în ţara asta, să „ciuruiască”, la propriu, miile de protestatari din întreaga ţară…