Un prieten din cyberspaţiu îmi semnalează un barometru al opiniei publice, realizat de Agenţia de Rating Politic, făcut public în preajma Crăciunului, sub titlul „Piaţa Politică. Sondaj politic naţional, barometru de opinie publică”. Cercetarea de teren a fost realizată între 8 şi 16 decembrie 2011. Ancheta mi se pare extrem de interesantă pentru că, dincolo de întrebările clasice privind intenţia de vot a momentului, favoriţii la alegerile de anul acesta şi la prezidenţialele de peste aproape trei ani etc, cuprinde şi întrebări legate de chestiuni mai importante decît volatilele preferinţe electorale, cum ar fi proiectul referitor la exploatarea auriferă, cu cianuri, de la Roşia Montană, eventualitatea petrecerii unui cutremur sau evoluţia cumpărăturilor pe internet. Ceea ce mă miră pe mine este faptul că, în aproape două săptămîni de la publicarea rezultatelor barometrului, aproape că nu l-am întîlnit fie şi doar menţionat în presă, deşi multe informaţii sînt foarte interesante. Poate că autorii n-ar fi trebuit să-l facă public în timpul „sărbătorilor de iarnă la români”? Se prea poate! Oricum, pentru cei interesaţi de oricare din aspectele politice sau nepolitice ale recentei anchete de opinie, precizeze că raportul de cercetare poate fi descărcat gratuit de aici
http://ratingpolitic.files.wordpress.com/2011/12/barometru-arp-piata-politica-dec2011-media1.pdf
Ceea ce ne-a atras mai ales atenţia, prietenului meu, mai întîi, apoi şi mie, sînt nişte opinii, pe care le poţi scăpa, dacă nu eşti atent, referitoare la una din chestiunile esenţiale ale sistemelor democratice – pluralismul politic. La întrebarea „Ce sistem de partide preferaţi în România?”, răspunsurile se distribuie astfel: să nu existe partide – 1, 2%; să existe un singur partid – 19, 5%; un sistem de două mari partide care în funcţie de alegeri alternează la guvernare – 42, 5%; un sistem cu mai mult de trei partide care formează diverse coaliţii la guvernare sau în opoziţie – 29, 9%; nu pot aprecia – 5, 7%; non-răspunsuri – 1, 1%. Nu, nu mă nelinişteşte faptul că jumătate din public nu ştie că sistemul bipartizan, funcţional în SUA, ajunge să nu reprezinte o mare parte a opţiunilor posibile, nici că 7 procente nu pot evalua chestiunea. Ceea ce mă îngrijorează este fapul că aproape 20 de procente din electorat a rămas cu nostalgia „partidului unic” – o contradicţie în termeni, de vreme ce „partid” vine din latinescul „pars”, care înseamnă parte! – după douăzeci de ani de exersare a pluralismului politic, a alegerilor libere şi a rotaţiei la guvernare. Sigur, democraţia noastră nu este cea mai performantă din lume, uneori pare mai degrabă un fel de bîlci, dar să fi uitat vreo cinci milioane de români ce-a însemnat domnia „partidului unic”? Într-o cifră atît de mare nu pot să încapă doar activiştii, securiştii şi alţi profitori ai vechiului regim!
Îngrijorarea creşte însă dacă ne uităm puţin la felul în care se distribuie pe vîrste această opţiune incredibilă. Media de 19, 5% în ansamblul populaţiei este obţinută din următoarele scoruri: 32, 7% între 18 şi 20 ani; 19, 8% între 30 şi 44 ani; 16, 3% între 45 şi 59 ani; 17, 9% peste 60 de ani. Aceste cifre îmi arată că nici măcar nu am folosit corect termenul „nostalgie” în titlu. Despre ce nostalgie a partidului unic ar putea fi vorba la un segment din populaţie – aproape o treime! – care cuprinde oameni care fie nu erau încă născuţi pe acea vreme, fie aveau cel mult şase-şapte ani!? Îmi dau seamă că toată literatura concentraţionară publicată, toate cărţile de analiză a „crimelor comunismului”, toate filmele documentare, cu Memorialul durerii în frunte, precum şi multe filme artistice inspirate din epocă, toate interviurile şi toate poveştile bunicilor n-au ajutat la mare lucru, dacă aproape o treime dintre tinerii între 18 – 29 de ani pot fi oricînd victimele seducţiei unui discurs/ partid/ lider totalitar, indiferent dacă de extrema stîngă ori de cea dreaptă! Asta este situaţia după mai bine de douăzeci de ani de democraţie, cam caraghioasă e drept, din România. Dacă aspectele terifiante ale regimului comunist nu par să-i fi impresionat din cale-afară pe o mulţime din tinerii noştri, poate că îi vor impresiona aspectele ridicole. Postez la finalul articolului linkul către un filmuleţ cu vizita din 1971 a lui Nicolae Ceauşescu la fratele Kim Il Sung, în Coreea de Nord, alături de China, una din ţările din care a importat „mica revoluţie culturală”, cu tot cu spectacolele faraonice de proslăvire a liderului comunist:
http://wimp.com/ceausescuvisit/
@) Ioan Costea
Sint si parti bune… de pilda, ca n-aui ghilotina!
@) All
Ieri m-am vazut si cu InimaRea care va saluta pe toti si prin gazda!
@Daca_nu_nu says:
12/01/2012 at 07:39
Zalut vrumos ji bubici de la vrate al meu Fulcanelli bentru Dacă Nunu. Noroc de mezaj de la tine că a mai zâmbit 0,3 picozecund, gă altfel tare frigă la mine gă distrus tot Univers de nervoz ce era. A gurbat așa de tare la lumin, gă a tregut prin doi Univerz baralel de-odată ji arungat din nou pe mine direct în Blog la bun brieten al nost Liviu. Nu jdiu ge făgut la el Brejedinte al vost, da l-a băgălit rău de tot. Da rău de tot, înțelegi ? De zubarare a ciuvulit vreo 10 comeți gând tregut dintr-un Univerz în altul ji răgnea ceva de educaț ji de zănătate. Bargă am auzit oarejige și de demograție, de baști ji de mami, da nu zunt voarte zigur, gă era între noi un roi de zdele bidige. A zdrigat și trei răzoare de quazari gând a blegat de pe Marte ji mare bacat, gă erau gopți ji numai buni de pus la dozbit. Agum dsegeab avem 10 butoi vrumoz de dud be Marte, gă nu mai avem quazari gopți. Da măgar avem quzari înfloriți. Tare vrumos ezte agum pe Marte, ji e blin de libelul fermecat, gare bâzâie brintre guazari.
Zalutări ji lui Liviu ji lui Inim-Rău ji ajteptăm la ei ză guzdăm nijde harajbing de quazar gât ezte blegat frate al meu din Univerzul ăzda.
Frate Chimbarozo, muai sa punem de-un guleai ca la mama lui. Ma ocup de asta, aibi incredere-n Inima-Rau!
@) Chimborazo, InimaRea
Vrajitorule, pot depune marturie ca InimaRea se pricepe!!!
@) All
Foarte bun textul CTP-ului din Gindul
http://www.gandul.info/puterea-gandului/marele-masturbator-9143879
@) Chimborazo
Spune fratelui domniei-tale că-i suntem aproape şi împărtăşim disperarea d-sale. Numai că vârsta, uneori, te face mai selectiv, dacă nu mai înţelept. În ce ne priveşte, noi – pluralul modestiei – am învăţat să privim lucrurile prin geamul de sticlă. E mai igienic, deci mai… sănătos. Dacă un om ca Dorin Tudoran, de exemplu, a fost primit cu texte de necalificat pe un portal pe care nici nu vreau sa-l mai numesc, dacă altul, ca doctorul Arafat a fost înlăturat, nu ne rămâne decât să conchidem că NU este nevoie de practicieni, care să ŞTIE EXACT despre ce vorbesc. Sunt preferaţi executanţii, diverşi teoreticieni care să spună ce-au auzit ei despre, nu cei care TRĂIESC ori AU TRĂIT efectiv evenimentele. Aşa să spui fratelui d-tale din partea noastră: că am hotărât să închidem poarta şi să înghiţim cheia.
Îmbrăţişări şi numai bune sentimente.
@) Chimborazo, InimaRea, LA
Acuma, eu ce să spun, ca să nu par vreun Toma Necredinciosul?
Dacă spuneţi că Inimă se pricepe, atunci aşa o fi cum spuneţi domniile-voastre!!! Contez pe asta.
Numai că, până nu văz, nu crez.
@) LA
Da, foarte tare textul lui CTP. Uneori nu-mi prea place tipul. Dar trebuie să spun că, alteori, are câte-o străfulgerare, jos colopul!
@) Daca_nu_nu
Important e alteori!
@) All
Monsieur le President de la Roumanie a luat-o in mina. I-a cerut Bocului sa retraga noua lege a santatatii. Pacat ca l-am pierdut pe Arafat la minister… Isi va face treaba la SMURD. daca mai ramine pe aici.
Dacă nu emigrează şi el, ca tot românul…
@) Daca_nu_nu
A spus el ceva, la un moment da, dar cred ca era momentul de mihnire maxima. Un om care s-a chinuit sa construiasca una din putinele institutii solide din Ro si care a demisionat dintt-un post important pentru a apara respectiva institutie, nu pleaca asa usor. Spre regretul unora…
Eu n-am nimic cu nimeni, dar ma gândesc asa ca poate fi mişto să ai la îndemână o pomenire, dacă n-ai ce pieptăna când ţara arde…
Miercuri seara era un tămbălău prin ţărişoară de nu se mai înţelegea om cu persoană. Dumnezeu să-l odihnească pe răposat!
http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Emil_Boc_a_dat_o_masa_de_pomenire_pentru_tatal_sau_la_vila_de_protocol_a_statului_0_626937756.html
@) Daca_nu_nu
Da-l incolo pe Boc, mai bine uita-te la TV, sa vezi ce e in tara. Mai peste tot oamenii sint in strada, Popeye a cerut retragerea legii, Boc de la parastas i-a cerut ministrului s-o retraga, Rilti a retras-o. La Cotoceni, oamenii au mai uitat scopul revolutiei si au ajuns repede la Jos B!
[...] Cei care vor dori sa vada mai departe de ochelarii de cal pe care-i poarta, care recomanda retragerea statului, care ne informeaza ca statul nu trebuie sa se mai ocupe de situatia sociala, care tipe despre lenea taranilor sau a poporului, care ne explica celorlalti ca suntculti si educati si cititi si stiu foarte bine ce trebuie facut, vor putea afla ca suntem pe marginea prapastiei. Exact ca-n bancul din comunism – numai ca, de data asta, nu suntem pe marginea prapastiei si privim in jos spre cei care au cazut deja, nu, in nici un caz, ci ne pregatim noi sa cadem. Multi vor privi nedumeriti la ceea ce se va intampla… Intelectualii ne vor explica, asa cum o fac deja, ca n-au treaba cu tranvaiul – http://antonesei.timpul.ro/2012/01/04/nostalgia-partidului-unic/comment-page-2/#comments - [...]