Un prieten din cyberspaţiu îmi semnalează un barometru al opiniei publice, realizat de Agenţia de Rating Politic, făcut public în preajma Crăciunului, sub titlul „Piaţa Politică. Sondaj politic naţional, barometru de opinie publică”. Cercetarea de teren a fost realizată între 8 şi 16 decembrie 2011. Ancheta mi se pare extrem de interesantă pentru că, dincolo de întrebările clasice privind intenţia de vot a momentului, favoriţii la alegerile de anul acesta şi la prezidenţialele de peste aproape trei ani etc, cuprinde şi întrebări legate de chestiuni mai importante decît volatilele preferinţe electorale, cum ar fi proiectul referitor la exploatarea auriferă, cu cianuri, de la Roşia Montană, eventualitatea petrecerii unui cutremur sau evoluţia cumpărăturilor pe internet. Ceea ce mă miră pe mine este faptul că, în aproape două săptămîni de la publicarea rezultatelor barometrului, aproape că nu l-am întîlnit fie şi doar menţionat în presă, deşi multe informaţii sînt foarte interesante. Poate că autorii n-ar fi trebuit să-l facă public în timpul „sărbătorilor de iarnă la români”? Se prea poate! Oricum, pentru cei interesaţi de oricare din aspectele politice sau nepolitice ale recentei anchete de opinie, precizeze că raportul de cercetare poate fi descărcat gratuit de aici
http://ratingpolitic.files.wordpress.com/2011/12/barometru-arp-piata-politica-dec2011-media1.pdf
Ceea ce ne-a atras mai ales atenţia, prietenului meu, mai întîi, apoi şi mie, sînt nişte opinii, pe care le poţi scăpa, dacă nu eşti atent, referitoare la una din chestiunile esenţiale ale sistemelor democratice – pluralismul politic. La întrebarea „Ce sistem de partide preferaţi în România?”, răspunsurile se distribuie astfel: să nu existe partide – 1, 2%; să existe un singur partid – 19, 5%; un sistem de două mari partide care în funcţie de alegeri alternează la guvernare – 42, 5%; un sistem cu mai mult de trei partide care formează diverse coaliţii la guvernare sau în opoziţie – 29, 9%; nu pot aprecia – 5, 7%; non-răspunsuri – 1, 1%. Nu, nu mă nelinişteşte faptul că jumătate din public nu ştie că sistemul bipartizan, funcţional în SUA, ajunge să nu reprezinte o mare parte a opţiunilor posibile, nici că 7 procente nu pot evalua chestiunea. Ceea ce mă îngrijorează este fapul că aproape 20 de procente din electorat a rămas cu nostalgia „partidului unic” – o contradicţie în termeni, de vreme ce „partid” vine din latinescul „pars”, care înseamnă parte! – după douăzeci de ani de exersare a pluralismului politic, a alegerilor libere şi a rotaţiei la guvernare. Sigur, democraţia noastră nu este cea mai performantă din lume, uneori pare mai degrabă un fel de bîlci, dar să fi uitat vreo cinci milioane de români ce-a însemnat domnia „partidului unic”? Într-o cifră atît de mare nu pot să încapă doar activiştii, securiştii şi alţi profitori ai vechiului regim!
Îngrijorarea creşte însă dacă ne uităm puţin la felul în care se distribuie pe vîrste această opţiune incredibilă. Media de 19, 5% în ansamblul populaţiei este obţinută din următoarele scoruri: 32, 7% între 18 şi 20 ani; 19, 8% între 30 şi 44 ani; 16, 3% între 45 şi 59 ani; 17, 9% peste 60 de ani. Aceste cifre îmi arată că nici măcar nu am folosit corect termenul „nostalgie” în titlu. Despre ce nostalgie a partidului unic ar putea fi vorba la un segment din populaţie – aproape o treime! – care cuprinde oameni care fie nu erau încă născuţi pe acea vreme, fie aveau cel mult şase-şapte ani!? Îmi dau seamă că toată literatura concentraţionară publicată, toate cărţile de analiză a „crimelor comunismului”, toate filmele documentare, cu Memorialul durerii în frunte, precum şi multe filme artistice inspirate din epocă, toate interviurile şi toate poveştile bunicilor n-au ajutat la mare lucru, dacă aproape o treime dintre tinerii între 18 – 29 de ani pot fi oricînd victimele seducţiei unui discurs/ partid/ lider totalitar, indiferent dacă de extrema stîngă ori de cea dreaptă! Asta este situaţia după mai bine de douăzeci de ani de democraţie, cam caraghioasă e drept, din România. Dacă aspectele terifiante ale regimului comunist nu par să-i fi impresionat din cale-afară pe o mulţime din tinerii noştri, poate că îi vor impresiona aspectele ridicole. Postez la finalul articolului linkul către un filmuleţ cu vizita din 1971 a lui Nicolae Ceauşescu la fratele Kim Il Sung, în Coreea de Nord, alături de China, una din ţările din care a importat „mica revoluţie culturală”, cu tot cu spectacolele faraonice de proslăvire a liderului comunist:
http://wimp.com/ceausescuvisit/
Si ca ma fac mai bine inteles – pentru ca nu sunt un nostalgic, ma apropii de varsta de 50 de ani si doar concluzionez ceea ce am invatat in viata, dupa aproape 30 de ani de munca, munca pe care am depus-o atat ca simplu muncitor, cat si ca inginer sau consultant IT – oameni buni, domnilor intelectuali, incercati sa va duceti in mijlocul oamenilor, in fabrici, in tranvaiel la ora 6 dimineata, in birourile multinationalelor, in mijlocul celor care lucreaza 3 schimburi, prin satele patriei…. si sa incercati sa vedeti cum gandesc oamenii simpli si sarmani, sa vedeti ce-i mana pe ei in viata, chiar daca castiga 10000 de lei pe luna, pentru ca si aceia sunt tot niste oameni simplii si sarmani, cand muncesti mai mult de 80 de ore pe saptamana nu esti altceva…
Tot “statistic” am gasit si informatia ca Romania se afla pe locul trei int-un top mondial al pesimistilor. Ceea ce nu este intimplator, este deja ca o bloala cronica, aceasta stare de apatie si disperare care paralizeaza orice initiativa. Eu cred ca aceasta situatie ar trebui sa ingrijoreze autoritatile si sa lucreze chiar la o “strategie” de a forma tinerilor pe cit este posibil o mentalitate de luptatori, de invingatori. Desigur acestea pot parea doar cuvinte hazardate, rupte de realitate, pentru ca realitatea este din pacate cea care descurajeaza si pe care ne-o prezinta prin citeva ex. @Stely si Andreea.
Totusi haideti sa fim cinstiti cu noi insine. Ce lipseste Romaniei sa fie o tara prospera? Dumnezeu a binecuvintat-o cu o natura superba, cu resurse naturale, cu pamint fertil care bine gestionat ar putea hrani jumatate din Europa, potentialul uman este remarcabil. Lipseste doar aceasta mentalitate de invingator, demnitatea nationala, solidaritatea sincera si dorinta lucrului durabil si bine facut. Aceste lucruri ar trebui inoculate cumva copiilor in scoala, spiritul civic, onestitatea si munca. Din pacate prin actualul sistem de invatamint tinerii sint iluzionati ca in proportie masiva sa urmeze cursuri universitare si acesta este un soi de SNOBISM pentru ca frustrarea este imensa ca si cu licente si masterate sa nu poti sa ai o pozitie decenta in societate. Sint societati prospere unde de ex. bucatarii si coafezele au o situatie materiala de invidiat, o viata respectabila, calatoresc mult, sint respectati in societate. Este nevoie si de muncile de baza, facute cu placere si pasiune pentru ca numai asa se vad rezultate concrete si durabile. Eu cred ca aici trebuie lucrat, la dezvoltarea spiritului gospodaresc, pragmatic, respectului fata de munca si a lucrului bine facut. M-am amuzat si din prezentarea pe care o faceati lunile trecute in “Adevarul” despre tinerii intirziati legati inca de cordinul ombilical si cu tot felul de tabieturi de “sclifositi”. Se doreste confort, dar nu se munceste suficient si eficient. Si cea mai penibila este filosofia “tunului”, a cistigului imediat in detrimentul si cu umilirea altor persoane, prezent si in turism care aduce mari prejudicii pe termen lung. Cei care au iesit din Romania, macar in scurte vizite isi schimba incet mentalitatea si devin mai realisti, chiar daca nu au aplecare spre educatie politica inteleg si intuitiv mecanismele economiei de piata si faptul ca deocamdata este cea care asigura prosperitatea si stabilitatea.
Tinerii care opteaza dupa parerea mea teribilist pentru un singur partid sint tocmai acesti debusolati carora societatea ar trebui sa le ofere ceva realist, concret: un sistem de educatie care sa-i pregateasca pentru viata reala, iar in viata reala sa poata fi preluati de societate chiar de la terminarea scolii in diverse meserii unde sa contribuie fiecare cu demnitate si pricepere. Aceste “fabrici de diplome universitare” dupa parerea mea au cultivat snobismul si superficialitatea si in final rezultatul este o generatie blazata, pesimista, fara initiativa si vlaga. Cind omul este vulnerabil economic este foarte greu sa aiba si obtiuni politice clare, stabile. De aceea este necesar ca fiecare sa-si gaseasca locul firesc in societate, sa se consilideze economic chiar si prin munci fizice(care nu sunt de dispretuit). Eu cred ca aici trebuie lucrat, la mentalitate : sa fim mai realisti, sa traim viata reala,mai putin snobi(mai putin conectati la mirajul TV si mass media in general), sa ne bucuram de lucrurile simple, sanatate, familie, copii, calatorii de vacanta, etc.
O zi buna si toate cele bune.
Am impresia ca s-a produs, pe alocuri, confuzia intre partidul unic si Partidul Comunist. Pentru risipirea neintelegerii, e de vazut cum se poate construi premisa partidului unic intr-o democratie recunoascuta in intreaga lume – in Ungaria vecina si pretina. Totalitarismu nu-i doar bolsevic, nici doar si fascist – el este, inainte de toate, antidemocratic si poate imbraca aparenta celei mai pasnice democratii – printr-un sistem de vot care sa nege insesi bazele sistemului democratic.
Astfel ca nu-i musai ca acele 20% sa se fi gindit doar la PCR – votind partidul unic – ci la o singura forta politica, in ideea ca autoritarismul politic ar fi preferabil pluripartidismului, in anumite conditii. Or, dum s-a si spus aici dar si in alte locuri si timpuri – solutia la problemele democratiei este mai multa democratie, nu mai putina.
@ Bujold Păi, îndemnuri din astea făcea și Ceaușescu scriitorilor (se chema „realism socialist”). Mie mi s-a reproșat tovărășește că n-am „bătut un cui”, că nu „trag la șaibă”. Misiunea intelectualului n-are legătură cu mersul tramvaielor! Mersul tramvaielor îi privește pe vatmani și pe funcționarii primăriei. Intelectualul e o lighioană (mai) metafizică. Rostul lui e „intus legere” (Eliade).
Stimate domnule Costea, Cu regret ovserv ca n-ai inteles ce-am spus – am spus ca, atunci cand se incearca explicarea societatii, ar fio foarte bine ca mai intai sa stii despre ce incerci sa explici, pentru ca dca n-ai mers niciodata cu tranvaiul 36 la ora 6 sau 7 dimineata, printre zecile de tigani care se injura si aasculta manele cu telefoanele date la maximum, nui stii cine merge sa voteze si nici nu intelegi ce te loveste dupa ce au trecut alegerile. Si, ceea ce remarc eu este ca toata lumea vorbeste de pe niste pozitii didacticiste si se straduieste sa explice lucruri cu care nu are contact. Altfel,poti avea reactia acea superioara pe care nu ma jigbeste cu nimic, pentru ca eu, cel putin, n-am de ce sa-mi fie rusine nici de faptul c-am lucrat 3 schimburi in fabrica, nici de cel care ma face sa organizez si sa ajut la infiintarea unei societati literare, sau de activitatea mea actuala de consultant. Numai cei superiori nu-l pot intelege pe Dostoievski, cel care discuta despe mujicul rus.
Stimate domnule Costea, Cu regret ovserv ca n-ai inteles ce-am spus – am spus ca, atunci cand incerci explicarea societatii, ar fi foarte bine ca mai intai sa stii despre ce incerci sa explici, pentru ca daca n-ai mers niciodata cu tranvaiul 36 la ora 6 sau 7 dimineata, printre zecile de tigani care se injura si asculta manele cu telefoanele date la maximum, nu stii cine merge sa voteze si nici nu intelegi ce te loveste dupa ce au trecut alegerile. Si, ceea ce remarc eu este ca toata lumea vorbeste de pe niste pozitii didacticiste si se straduieste sa explice lucruri cu care nu are contact. Altfel, poti avea reactia acea superioara pe care nu ma jigneste cu nimic, pentru ca eu, cel putin, n-am de ce sa-mi fie rusine nici de faptul c-am lucrat 3 schimburi in fabrica, nici de faptul c-am organizat si am ajtat infiintarea unei societati literare. Numai oamenii itr-adevar superiori nu-l pot intelege pe Dostoievski, cel care discuta despe mujicul rus. Iar faptul ca intelectualul este o lighioana (mai) metafizica, imi este teama, nu-l va ajuta sa priceapa de ce atatia tineri viseaza la partid unic, sau de ce este atata lume nostalgica.
Credeam, si inca mai cred, ca intelectualul este cel care datorita puterii sale de analiza si intelegere, bazata pe cunoastere, ajuta societatea, n-o priveste de pe o inaltime superioara. Dati-mi voie, in acest caz, sa prefer sa ma consider un umil muncitor si sa n-am nevoie sa fac parte din aceasta specie care proclama “intus legere” dar n-are ce intelege…..pentru ca nu stie ce trebuie sa inteleaga, in timp ce alti pseudo intelectuali nasc volume ce provoaca revolutii si crime ingrozitoare, venite din nimic tocmai pentru ca intelectualii n-au avuit timp sa le observe si sa le inteleaga….
@ L.A. @ D.T.
A propos de documentarul de la TVR, contopirea informatiilor de la Larry Watts si specialistul in istoria serviciilor Troncota are farmecul sau inconturnabil. Ca sa nu mai spunem nimic despre prezenta ‘alogenilor’ (atit in anii 44-65, daar si dupa decembrie ‘89) chiar si acolo unde ipochiomenii erau absenti (Gheorghe Pintilie + Pantiusa Bondarenko nu putea fi decit evreu, caci statutul de ucrainean nu este suficient de alogen).
@) Bujlold
Si, atunci, ce facem? Ne ducem tot inainte, dar inapoi, ca inainte era mai bine? Si, aveti senzatia ca eu traiesc intr-un fel de incubator? Pai, stau si eu la bloc, intr-un cartier proletar, meg cu trenul, cu tramvaiul, cumpar din magazine si din piata… Deci, as spune ca stiu destul de bine cum merg lucrurile de asta nici macar nu i-am acuzat pe junii prin pricina, pentru ca e limpede ca nu e vina lor, oricum nu in primul rind, numai mi-am exprimat ingrijorarea…
@) Mara
Da, am vazut si undeva clasamentul acela al pesimismului. Pina la urma, as spune ca una si alta se leaga…
@) InimaRea
Dar mie, cel putin mie, nici nu mi-a trecut prin cap ca ar exista numai totalitarism comunist! Iar exemplul Ungariei cade bine. Acolo, inca nu este vorba despre un totalitarism, dar de un autoritarism, care poate fi sau nu, punte de trecere, se poate vorbi cu toata indreptatirea.
@) Gheorghe Campeanu
Corect! Numai ca ai uitat-o pe fina intelectuala experta, dupa cum scria pe ecran, in branding. Pe vremuri, era numai filolog, dar se pare ca s-a calificat la locul de munca!
@ Bujold
Departe de mine intenția de jignire, reacționam doar la o idee (ideologie) pe care o știu greșită. Fiindcă l-ați pomenit pe Dostoevski, vă amintesc că în literatura rusă există o temă a „omului de prisos” (лишный человек) – îmi pare că pe linia aceea se înscriu reproșurile dumneavoastră. Cât despre necunoașterea realității, mă prevalez de-o vorbă a lui Cioran: „merg și eu cu trenul”. An Nou Fericit!
@) Ioan Costea
Vad ca avem macar un obicei comun, mergem cu trenul!
Bujold: Neintelegerile vin din …ne-intelegere (asta truism!) Romanii Romei imperiale ziceau ca nu-i acelasi lucru daca doi oameni spun acelasi lucru – si nu cred ca se gindeau la calitatea morala a unuia si altuia ci la ce anume intelegea fiecare prin ceea ce spunea el ori din ce – altul. Asadar, de precizarea termenilor ar fi vorba.
Nu cred ca s-a gindit cineva ca a fi proletar e rusinos. Dupa cum, nu cred ca toti proletarii-s multumiti cu viata lor si ca tot ce viseaza este ca si copiii lor sa se bucure de asa viata. Dar cred ca aproape toti proletarii s-ar simti jigniti daca li s-ar pune la-ndoiala calitatea electorala – dreptul de a vota (si de a fi etc). Si pe buna dreptate s-ar deoarece Legea electorala nu prevede decit citeva conditii pentru ca un cetatean sa-si poate exercita dreptul de vot – iar nivelul studiilor sale nu figureaza printre. Atceva ar fi daca dreptul electoral s-ar obtine dupa un examen – fie si-atit de nepretentios ca acela pentru conducere auto.
Atunci, sint vinovati de a provoca gingasia simtirii proletare aceia care-nvinovatesc “prostimea” (cu varianta elegant-intelectuala “pulimea”) de parca majoritatea laborioasa a natiei ar fi vinovata de marasmul economic si moral. Aceia chiar sint vinovati – si nu doar de nedreptatire a proletariatului ci si de manipulare fiindca toti cocalarii cu sim-uri colcaind de manele vin si pun stampila pe ceea ce li se arata sa puna – stinga-dreapta. Daca amindoua variantele-s rele, de ce-ar fi vinovati stampilarii? A, ca nu inteleg care-i raul mai mic? Asa e, la acel nivel de intelegere, e tot un drac, Si zau daca nu e adevarat, la chiar acel nivel de intelegere.
Daca m-ati putut urmari pina aici – si ati mai si inteles ce baznesc – atunci e clar ca degeaba v-ati scarpinat in cap. Dar poate fi un gest reflex din vremea dv proletara. Am pastrat si eu unul, de atunci – tin tigara-n pumn cind fumez de parca tot ilegal as facea-o, luind pauza de capu’ meu, si nu cind binevoia maistru’.
@) InimaRea
Mestere, numai ca acum, la vremi de persecutie, palmarea tigarii e chiar mai necesara decit atunci!
A, mă tem (vorba englezului, “i’m affraid”) că avem mai multe obiceiuri comune. Țină-ne Dumnezeu bunele obiceiuri! Cât despre mers cu trenul, eu mă mândresc că sunt chiar fiu de cheferist (am și lucrat un pic)! Mai nou, mergem și cu blogul – experiență la fel de edificatoare. Eram îngrijorat că nu mergea conexiunea. Iar despre cât de bine era „Înainte – You know”, obișnuiam și obișnuiesc să le recomand elevilor mei să compare cu Germania, Canada, Elveția, Noua Zeelandă, Austria, Suedia, Australia ș. a., care n-au cunoscut „binefacerile” comunismului. De ce-i greu? Din sondaj, sper ca PPDD să fie un balon…
@) Ioan Costea
Fara indoiala ca avem mai multe! Asta era semnalat in postarea anterioara, de asta l-am remarcat. Pot compara chiar cu Turcia sau Grecia, cu tot cu criza de acum, si tot vor vedea diferenta!
Stiu, maitre, acum sintem persecutati ca primii crestini.
@) InimaRea
Doar ca in calitate de “pagini”!
“Despre ce nostalgie a partidului unic ar putea fi vorba la un segment din populaţie – aproape o treime! – care cuprinde oameni care fie nu erau încă născuţi pe acea vreme, fie aveau cel mult şase-şapte ani!?” Despre “nostaligia” parintilor si bunicilor lor
Adica, a celor “16, 3% între 45 şi 59 ani; 17, 9% peste 60 de ani”, plus cca o treime a celor “19, 8% între 30 şi 44 ani”, deci, a cca 39-40% din maturii Romaniei la virsta de a avea copii de 18-20 de ani..
@) Maria
Cam pe-acolo!
E de povestit cu nostalgia asta. La-nceputul anilor ‘990, grupul ce urma a se defini “Elita” a lansat – prin “vrful sau de lance”, HR Patapievici (tinar de mare viitor romanesc) – ideea ca succesul FSN (ulterior, PDSR) in alegeri s-a datorat nostalgicilor comunisti. O idee preluata din zbor de media – democrata rau, la vremea aceea – si exploatata curat salbatic. Astfel ca, a vota cu Stinga (“neocomunistii”) era a fi nostalgic dupa comunism, avid de restauratie, egalitarist, pomanagiu social, anticapitalist si antidemocrat (in agravanta forma “antiliberal” – caci toata lumea buna s-a trezit liberala, de indata ce a disparut PCR). Evident, din lista pacatelor nostalgice nu puteau lipsi antioccidentalismul si prorusismul, astfel ca urmasii (“spirituali”) ai nationalist-comunistilor ajunsesera vinzatori de tara, tradatori gata sa ofere natia romana, pe tava, rusilor.
Dupa cum lesne se poate observa, citeva din aceste “motive” (in sens literar-gazetaresc-propagandistic) au avut viata, inca pastrind forta diabolizatoare, daca meserias folosite (unde exceleaza, de ani buni, Excelenta Sa – d-l Presedinte al Ro).
Este perfect posibil ca partea tinara a “nostalgicilor” sa vina din constiinta necesitatii opozitiei la actuala guvernare, si nu din “educatia” primita de la batrina generatie, nostalgica prin definitie (aparte de cea dizidenta si rezistenta la comunism, prin revolta fatisa sau prin eroica inhibare a adevaratelor sale ginduri, porniri, simtiri).
Si este la fel de posibil ca singura forma de opozitie – lasata ca o portita infama de scapare, de actuala stapinire – sa fie chiar aceasta, negarea de plano a societatii democratice daca efectele sale asupra calitatii vietii oamenilor sint atit de nedemocratice.
Fiindca avem dovada clara – datorita transparentei si insistentei cu care guvernarea ne-mpartaseste doctrina sa social-economica – ca democratia este un produs de lux, un premiu pentru cistigatori dinainte desemnati (ca la licitatiile trucate) iar nu mana cereasca pentru tot ce traieste sub soare; ca-nseamna doar egalitatea in fata legii si a lui Dumnezeu (si-atunci, care-i deosebirea de cealalta democratie, absenta lui Dumnezeu din ecuatie, inlocuit de un paranoic zeu local?); ca este consfintit dreptul la viata dar nu si la norocul de a o trai, egalitatea sanselor fiind binisor mai restrictiva decit insasi naturala diferenta a dotarii individuale, despre care stim ca produce entitati unice iar nu clone ale unui arhetip universal valabil.
Interesant este ca, in vreme ce “adevaratele democratii” (in frunte cu “cea mai avansata” dintre ele, cea americana) fac eforturi aproape disperate pentru a pastra iluzia ca democratia este sursa prosperitatii ori macar a unui nivel decent de viata, democratia noatra (originala, ce-i drept) propune tarii supravietuirea si-atit. Ceea ce e vazut, in “Romania profunda”, drept cinism – ceva care nu ca justifica Raul, chiar il consacra oficial si ireversibil; ceva impotriva caruia trebuie luptat prin orice mijloc.
Eu asa citesc rezultatele – cu-adevarat ingrijoratoare – ale sondajului despre care ne vorbeste Liviu Antonesei. Si sint ingrijoratoare fiindca nu promit revolutia – ori macar atenuarea “salbaticiei” capitalismului autohton – ci de-a dreptul masiva si distrugatoarea rabufnire sociala, de tipul rascoalelor taranesti.
Racoala din 1907 a fot ultima specifica feudalismului, din Europa. Riscam sa aratam Europei cit de specific romaneasca este arderea etapelor – de la rascoala taraneasca, direct la anarhism fara limite, tinte ori fara alt scop decit distrugerea pur si simplu.
@InimaRea
Egalitatea in fata legii ? Poate in teorie, in fapt asta nu se mai gaseste nici prin “democratiile” alea consacrate. Si ar mai fi de discutat si cine face legea… Precum in bancul ala cu rama care isi cauta dreptatea intrun tribunal de gaini. Mai ramane de discutat folosul sau scopul democratiei daca pna si democratiile consacrate “fac eforturi aproape disperate pentru a apastra ILUZIA ca democratia este sursa prosperitatii “
gogu: Eu ma gindeam la batalia data de Obama pentru legea lor privind asigurarile de sanatate obligatorii. Si tot la americani ma gindeam – ca “bula” financiara vine din istorica hotarire prezidentiala de a asigura o locuinta oricui traieste-n America.
Dupa cum, din solutia propusa de Merkozy, reiese ca Vestul dezvoltat isi limiteaza interventia de urgenta pentru a nu destabiliza finantele interne, de care depinde stabilitatea sociala.
Cu egalitatea in fata legii – am aproape citat din constitutie, nu trebuie sa ma iei chiar in serios.
Insemna ca si democratia asta ramane pana la urma o himera. Prosperitate ioc, egalitate in fata legii, o fi dar nu pentru catei, alegerii sunt dar si alea masluite, practic ramanem numai cu dreptul de a injura guvernatii si parlamentarii fara teama de repercusiuni.
gogu: Eu zic sa nu te culci pe cea ureche cu neteama aceea, ca-i vine si ei rindu’. Deocamdata, functioneaza doar probabilitata (din ce in ce mai mare) sa intri in cercul suspectilor de acte de coruptie fiindca suni si tu o cunostinta despre care nu stii bine ce-nvirte.
InimaRea, simt cum ma apuca nostalgia. Pai daca inainte se ascultau mai mult intre ei (hai sa fim seriosi, tehnica nu le permitea sa-l asculte pe Gica de la scularie), acum in democratie decand cu GSM si satelitii nu mai poti sa tragi un part cum s-ar zice, baieti sunt cu ochii si urechile ciulite. Si uite si un exemplu: Aceasta este mulţimea înainte de revolta de la Vancouver.
Puneti cursorul oriunde în mulţime şi dati dublu-clic pe poza de câteva ori ca sa apropiati pana distingeti fetele oamenilor.
Claritatea este de necrezut.
Puteţi vedea perfect fiecare individ – şi sunt mii !
http://www.gigapixel.com/image/gigapan-canucks-g7.html
@) InimaRea, Gogu
Domnilor, ma vad nevoit sa va reamintesc lucruri pe care, de altfel, le stiti foarte bine. Mai intii, acela ca democratia nu este un dar de la Dumnezeu – desi in fata lui sintem egali cu totii! -, ci un sistem politic, care are imprefectiunile sale, ceea ce e cazul pentru toate infaptuirile omenesti. In ciuda acestora, ramin la parerea lui Churchill, imparatastita nu de mult si de InimaRea, ca asa cum este ea, deci cu toate bubele sale, democratia este preferabila oricarui alt sistem de organizare politica de la aparitia omului incoace. In al doilea rind, nefiind dar divin, ci infaptuire umana, nimeni si nimic nu poate garanta eternitatea ei oriunde ar fi instalata. Nu e un fel de slava statatoare, nu e imuabila ca o stinca de granit, ci cucerita si perpetuata prin eforturi constante. Se vede treaba ca unora efortul le displace si atunci opteaza pentru o forma dictatoriala sau alta, ori pentru una autoritara. Si dupa aceea, ca sa spun asa, trag ponoasele, si nu chiar fara efort! In sfirsit, democratia si prosperitatea nu merg mereu mina in mina! Prosperitatea tine de sistemul economic si e adevarat ca de cele mai mutle ori sistemele economice bazate pe proprietatea privata si piata libera, deci capitaliste, sint mai prospere decit oricare altele. Oricum, e sigur ca fara proprietate privata si piata libera nu prea am vazut prosperitate, decit pentru unii, mult mai putini decit un sistem capitalist. Prin urmare, nu e cazul sa bocim pe umerii demcoratiei, ci sa-i dam o mina de ajutor cind e cazul. Nici pe cei ai capitalismului, ca se autoregleaza. Mai nasol e acum cind i-au pus pe umeri atitea “acte de echitate” – nu e treaba lui asta, ci a sistemului politic! – si eglemetari, ca pare pe cale de sufocare. Mai ales ca s-au pus sa-l vindece de criza exact cei care au provocat-o, care nu sint capitalistii, ci politrucii!
Sunt doua chestiuni diferite aici. Una-i este capitalismul si alta democratia. Capitalismul nu are decat un singur zeu, profitul. Un sistem democratic are ca rol alegerea unor sefi ( ca sa nu zic conducatori), sefi care ar avea ca misiune “domolirea” capitalismului prin reglementari, domolire care ar trebui sa se manifeste atunci cand zeul profit le cere adoratorilor sa lase de o parte orice scrupule. Din pacate si alegerile astea democratice au ajuns sa se bazeze pe “sponsori”, sponsori care nu provin din marea masa si din cei care au cu ce sa sponsorizeze campania unui candidat. Ori eu cred ca de ceva timp nu se mai cheama sponsorizare si investitie, investitie care daca s-a mizat pe castigator trebuie sa aduca profit.
@) Gogu
Pai, eu ce scriu mai sus?!
Da’ lasa-ma frate sa mai zic si eu odata !
@) Gogu
Ha, ha, ha! Bine, ca doar n-o sa ma opun libertatii de exprimare!
Aşa, aşa, repetir, ca să pricep şi eu!!!
Vorba lu’ Mos Ion Roata: Boieri dv, eu tot n-am inteles. Adica, inteleg eu ca se poate capitalism fara democratie. Da’ ma-ntorc si zic: Democratie fara capitalism se poate? Ca, daca nu se poate, degeaba le despletim noi filosofic, ca ele tot ingemanate ramin.
Nu asa ca poate iesi – de aici – ca rostul democratiei este sa nu lase capitalismul sa-si faca de cap, sa ajunga sa produca nedemocratie? Atunci, ce mai kikirez gilceava – ca una-i una, alta-i alta?
@) InimaRea
De mult, prin anii 90, Dorin Tudoran a publicat in Romania Literara doua articole excelente in care comenta raporturile dintre capitalism si democratie in epoca moderna, in democratiile liberale. Si stabilea, foarte precis ca exista patru mari tipuri: democratia liberala, democratia neliberala, liberalismul nedemocratic si, al patrulea, sistemul din care lipsesc ambele. Desi cea mai buna combinatie e democratia liberala, nu e si cea mai raspindita! Daca exista capitlaism fara democratie? Da, in fascism, care aboleste puzderie de drepturi si libertati, nu si, cel putin nu total, si libertatile economice. La fel inm puzderie de regimuri autoritare, militare sau civile, de-o pilda regimul Pinochet, care a relansat economic Chile, dar numai chilienii stiu cu ce pret! Sau regimurile din Turcia din perioadele de interludiu intre stadii democratice. Sau regimul Moubarack. Sint extrem de multe…
Da, maitre, asta-i cheia – tipurile de relatii dintre stat si economie.
Cit il priveste pe Churchill, el zicea ca, desi imperfecta, democratia este cel mai putin rau sistem politic cunoscut pina la el. Era un sceptic mintuit (vorba unuia – “simpatie” de-a ta – despre Eugen Lovinescu) ca fidel slujitor al Majestatii Sale si al Imperiului Britanic. Unde coexistau toate tipurile de democratie (pe scurt vorbind) de la cea liberala (in Insula) la cea din colonii.
@) InimaRea
Da, cel mai putin rau tip de guvernare cunoscut pina la el, dar n-au aparut noutati nici dupa disparitia lui…
Atunci să fie asta culmea (apogeului) sau omenirea bate pasul pe loc?
@) All
In Adevarul un articol de inceput de an!
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Un_alt-fel_de-_an_7_624607536.html
Si-si, Inimioara, nu sau-sau.
Bun. Si daca te bate si te fura 4 ani cu dreapta si dupa aia alti patru ani cu stinga , care-i smecheria ? De fapt , mai cumpara careva prostia asta cu democratia si pluripartitismul, sau era platita reclama in avans si tre sa fie data toata ?! Si vezi ca Ciurcil ala n-a zis si pentru cine anume e “mai putin rau”. N-a zis, taman pen’ca i se parea evident.
“Atunci să fie asta culmea (apogeului) sau omenirea bate pasul pe loc?
…………………………….
Si-si, Inimioara, nu sau-sau”
S-o credeti domniile voastre si eventual sa i-o spuneti si lu ala, cum naiba ii zice… colegul lui Gica Popescu… a jucat fotbal la Galatasarai…. na ca-mi scapa!
Foarte interesanta discutia dar pe langa subiect, pentru ca n-ati inteles ce-am spus. As fi de parerere ca ar fi foarte bine sa avem vot cenzitar, asta ca sa-i raspund lui @inima rea. Iar de credeti ca m-ati jignit……S-avem raison, cum spunea un cetatean, nu la asta m-am referit, ci la ne-intelegere. Domnilor, tocmai pentru co toti voteaza, tocmai pentru ca FT vorbeste astazi despre Capitalim in criza, cautati link-ul la mine pe blog, tocmai pentru ca situatia este cea care este, poate ar fi mai bine, pentru a putea discuta sau analiza un subiect, sa-l studiati in prealabil, nu de alta dar, ca sa descoperi vaccinul variolei ar trebui sa studiei variola si nu poliomelita.
Cat despre ceea ce sunt eu si de sunt sau nu intelectual, ca sa va explic mai bine, mie mi-ar fi rusine sa fac parte dintr-un grup de oameni care refuza sa inteleaga, dar afirma ca inteleg.
Cu stima,
În faţa votului, un prost este egal cu un deştept.
Dar doi proşti nu sunt egali cu doi deştepti, pentru că, din doi deştepti, unul n-o să vină la vot, fiindcă i se pare că totul e lipsit de sens.
Trei proşti nu fac nici atât cât trei deştepti, pentru că, din trei deştepti, unul are probleme existenţiale şi nu vine la vot, iar altul e sigur că o să iasă tot ăia şi n-are sens să se mai ducă.
Patru proşti contra patru deştepţi?
Exclus! Din patru deştepti, unul n-are Mercedes şi i se pare că n-o să se schimbe nimic, altul ştie el cine o să iasă, iar al treilea preferă să adoarmă la un film bun de cinematecă.
Rahat, asta e democraţia: 100 de deştepti n-or să facă niciodată cât un
singur prost care votează!!!
Off topic
Domnule Antonesei,
Cunoscandu-va pasiunea pentru Jim Morrison, semnalez link-ul unei piese necunoscute pana acum a formatiei The Doors:
http://www.gandul.info/magazin/o-piesa-necunoscuta-a-trupei-the-doors-she-smells-so-nice-lansata-pe-internet-asculta-aici-9138914
@) Ontelus Dan Gabriel
Wow! Multumesc foarte, foarte mult! La Multi Ani!
@) All
In doua ore si un pic plec spre Suceava, pentru doua zile. Dar iau noteboo-ul cu mine…
@Bujold says:
07/01/2012 at 15:30
“Stimate domnule Costea, Cu regret ovserv ca n-ai inteles ce-am spus – am spus ca, atunci cand se incearca explicarea societatii, ar fio foarte bine ca mai intai sa stii despre ce incerci sa explici, pentru ca dca n-ai mers niciodata cu tranvaiul 36 la ora 6 sau 7 dimineata, printre zecile de tigani care se injura si aasculta manele cu telefoanele date la maximum, nui stii cine merge sa voteze si nici nu intelegi ce te loveste dupa ce au trecut alegerile. Si, ceea ce remarc eu este ca toata lumea vorbeste de pe niste pozitii didacticiste si se straduieste sa explice lucruri cu care nu are contact.”
Cioc-cioc ! Ziua bună Boieri dumneavoastră ! Primiți un marțian (dus) cu sorcova la dezbatere ? Este cineva împotrivă ? Se abține cineva ? Buuuun, deci cu majoritate de voturi tovarășul Fulcanelli poată să bată puțin câmpii (magnetici).
Am să încep cu analiza sistemului politic privit de la nivelul tramvaiului 36. In principiu, ca să poți explica corect comportamentul unui sistem, trebuie să iei puțină distanță față de el, pentru că altfel spus, nu vezi pădurea din cauza copacilor. Spre exemplu, se face mare tapaj acum legat de corupția din sistemul educațional. S-a înființat chiar o linie merde (sau verde, nu-mi aduc bine aminte) la care poți reclama pe profesorii șpăgari. Sigur că șpaga dată prin școli sau spitale, lovește direct în molalele capului votantul aflat în tramvaiul 36, iar pentru el aceste probleme sunt absolut vitale. Absolut vitale numai la prima vedere, pentru că în realitate, mult mai importante au fost scutirile de taxe vamale acordate de Parlamentul României mașinilor în leasing (motiv pentru care domnul Tiriac, cunoscut și ca mare iubitor de porci, a avut un profit frumușel de câteva sute de milioane, în locul să-l aibă bugetul statului). Pe votantul din tramvaiul 36 nu-l prea interesează ce se întâmplă la Balc și uite aici intervine rolul ‘telectualului, care din turnul lui de fildeș trebuie să urle: atenție mă, porcu’, porcuuuu’, ia-l, ia-l, ia-l …. ! Altfel spus, votantul din tramvaiul 36 aproape sigur va fi dus de nas de politicianul român, foarte hârșit în trebi din aiestea, iar intelectualul este un fel de câine de pază cu un miros ceva mai fin, care simte porcul mai de la distanță. Sigur că uneori porcul este atât de bine spălat de servicii, că nici măcar câinele de pază nu-l simte decât când este foarte aproape. In concluzie, votantul din tramvaiul 36 ar trebuie să tragă cu urechea la ce spune câinele de intelectual și abia apoi să vadă dacă mai are rost să sune la linia merde (sau poate portocalie, nu-mi mai aduc bine aminte).
Îngăduiți? (că nu prea e in topic) Mulțumesc domnului Fulcanelli pentru mingea ridicată la fileu: eu credeam că liniile verzi sunt pentru urgențe, dar văd că servesc și ca instrument politic împotriva „dăscălimii”. Că să nu mi se spună mie că până acuma nu exista cadrul legal și n-aveau anticorupții bani de-un telefon. Da’ acu-i an electoral, iar „câinele de intelectual” (cum bine ziceați) trebuie pus… cu botul pe labe. Să vedeți dumneavoastră luptă anticorupție prin campanie telefonică. Dac-ar fi s-o trag „retro”, apoi aduceți-vă aminte valul de delațiuni-răzbunări între cumetre din timpul revoluției franceze. Diferența este doar că atunci n-aveau telefon cu linie verde-merde și ăștia n-au ghilotină!
- Bă, voi ce faceţi aici? – Păi, ştiţi, noi… alchimim… – Alchimiţi?! – Păi, ştiţi… – Lasă, băi, nu tră să-mi spui tu mie ce e aia, că eu ştiu tot, auzi?! Uite, de pildă eu ştiu foarte bine că faci ţuică prima pe Marte! Ştii ce-i asta? TRĂ-DA-RE!!!! Trădare! Şi mai vrei să-nveţi şi pe alţii, ai? Să ducă şi ăia ţuica pe Marte?! – Păi, parcă spuneaţi… – Ce spuneam, bă, ce spuneam? Io mă chinui aci să-i aduc îndărăt şi tu vrei să-i trimiţi pe Marte? Şi mai vrei şi bani pentru asta! – Păi, ştiţi, cercetarea… costă! Şi nu o dată am pus de la mine, dar s-a cam… gătat! – Ce-ai pus tu, bă, de la tine? Ce-ai pus de la tine? Vai de capul vostru de fomişti! Aţi pus voi de la voi… Fraulein, vezi ce faci cu ăştia, că n-au niciun Dumnezău. Tu? – Eu, ştiţi, eu sunt filosof… – Filosof? Şi ăsta-i filosof?! Bă, să nu-mi zici că şi tu eşti de-al lu Noica… – Păi, cam pe-acolo… – Aoleo! Nu mai pot! Nu mai pot cu ăştia lu Noica!!! Unde mă-nvârt, tot de ei dau! Mai lăsaţi-mă cu Noica, bre, că nu mai pot!!! – Păi, ştiţi, noi credeam că… – Ce credeai, bă, ce credeai? Bă, tu n-ai înţeles că n-ai voie să crezi? Aici numai eu cred, ai priceput? Te pomeneşti că eşti şi doctor… – Păi… – Bă, nu mai pot cu doctorii ăştia!!! Soră, bagă aici o cohortă de doctori peste dumnealui, dar vezi să fie de-ăia de nicio treabă, să nu se mai înţeleagă om cu persoană! Dup-aia, când nu mai putem alege grâul de neghină, le tăiem! Cum ce? Tot! Sporul – tot şi restul – jumătate! Şi tu? – Eu, ştiţi, eu cu latina… – Latrina?! – Nu latrina, latina… – Latina? Ia spune-aci, o ştii pe aia cu „Soldaţi romani, vă ordon, Alea iacta est”? – Păi, o ştiu, dar un pic altfel? – Cum aşa, bă, o ştii altfel? Îndrăzneşti să ştii altfel, când eu ştiu aşa? Nu, nu se mai poate!!! Soră, pune mâna pe maus şi scrie: TELEGRAMĂ! Către: 1. Vercingetorix Galul. 2. Indianul Talpă-Iute. 3. Indianul Poţi-Să-Uiţi. 4. Aborigenul Tup-Tup-Cha-Nu-Mai-Vine-Pensia din Australia şi alţii. Că tră să facem ceva cu invadatorii ăştia! După ce-i stârpim, punem mână de la mână şi aducem Martele acasă cu tot cu ţuică!
Auzi dumneata, bunătate de ţuică pe Marte!!!
Paştele şi gri…