Stefan a avut dreptate
Era un baiat. Un baiat trist si-ndragostit.
Iar mintea sa tintea spre infinit.
A adormit într-o seara,
Iar dimineata nu s-a mai trezit.
Iar infinitul este infinit.
A fost un baiat. Si a plecat în infinit.
A fost ca si cum n-ar fi fost.
Între un somn si altul, nu s-a mai trezit.
Frumusetea tacuta a felinei
Cînd privesc un om, aproape pe oricare,
Tînar sau batrîn, barbat sau femeie,
Frumos sau urît, ma apuca o stranie senzatie
De perplexitate, uneori o repulsie nesfîrsita.
Pîna si pe iubite, prefer sa le mîngîi cu palma
Domoala si nu cu privirea…
Marco Polo ma priveste cu ochii sai imobili
De felina – îsi încordeaza muschii,
Îsi încovoaie strasnic spinarea.
O respiratie profunda – saltul este gata!
Hic et nunc
Aici, în aceasta epoca, orice iesire din casa
Seamana cu intrarea pe gîtlejul unui balaur,
Cu un salas otravitor în burta chitului.
Îmi place acasa, îmi plac spatiile mici si sigure,
O cafenea veche, o alta casa, o pivnita fierbinte –
Numai ca drumurile sînt lungi pîna acolo si pline
De oameni obositori si de aspre pericole.
Si te poti rataci ca într-un pustiu plin de scorpioni
Si de trunchiuri tepoase de cactusi, ca într-o padure
Ecuatoriala, ca pe o planeta pulsînd de mercur si sulf.
Cu capul pe perna, vad toate aceste grozavii
Ale iadului, aud zgomotul fierberii lor neoprite,
Percep mirosul pestilential si le simt fierbinteala –
Cu o miscare înceata, nebagata în seama,
ridic marginea paturii pîna dincolo de crestet.
Si s-a lasat pacea si linistea peste lume.
Ei. O proba de autism
Ei vorbesc si cuvintele lor trec stravezii pe lînga mine,
De parca sînt într-o alta limba. Necunoscuta.
Oricum, nu sînt în limba mea interioara,
Nici nu le pot traduce, nu pot transfera ceva cu sens
Dintr-o parte într-alta, dintr-o lume într-alta.
Ma privesc curiosi, zîmbesc amabil, cald
Si nimic nu înteleg din mimica lor opaca,
Nici macar cît pricep din zborul frînt
Al unui fluture închis într-un bol de sticla.
Ma concentrez, fac eforturi sa vad, sa aud, sa înteleg,
Dar ramîn la fel de paralel cu ei ca doua linii
Drepte care se întîlnesc la infinit sau
Ca o cale ferata fara de capat – ruginita,
Cu vechi locomotive Pacific legate cu sîrma,
Ca în copilarie cînd, închis în mine ca în
Biblia bunicii, nu voiam sa vorbesc deloc.
Nici pentru daruri, nici de frica pedepsei.
Si nici macar ea…
Eu, o sticla aruncata în mare
Si ea, alta sticla plutind în alta mare –
Doua universuri pregnante, bine conturate
Din multitudinea lumilor posibile.
Doua monade închise în
Propria lor perfectiune, cu catenele
Retrase în carapace de piatra.
Si nici macar ea…
Visul unei intersectii stabile,
Visul unei reuniuni întregitoare
Ramîne vis. Si rana. Si durere.
Risipa inutila precum iubirea în somn,
Precum un orgasm de unul singur.
Si eu voi pleca în refugiu.
@) All
Pina acum, nu reuseam sa las spatii intre versuri, ba nici intre poezii. Acum, reusesc, doar ca sint enorme! Dar, poate, mai invat! Poeziile de aici tocmai au aparut in numarul 12, decembrie, al revistei “Bucovina Literara”, o revista excelenta de vreun an si ceva de cind a fost preluata de prozatorul Constatin Arcu si tinara lui echipa.
Cand citesti poezie adevarata, cel mai potrivit raspuns e tacerea. Altfel, pangaresti. Pentru ca asa cum spui “…..si nici macar ea.” Multumesc.
@) Michael Shafir
Eu iti multumesc, Michael. Si iti doresc un An Nou infinit mai bun decit cel care tocmai pleaca…
Undeva am citit o povestire despre un om si un fluture; fluturele intrase in garajul omului si nu nimerea iesirea , zburase spre un ochi de geam si se tot lovea de geamul ala ; nu percepea sticla, vedea doar lumina aia ca pe un spot in intunericul garajului; omul a deschis usa , fluturele o tinea pe-a lui; omul era milos de felul lui, a luat o coada de matura si a-ncercat sa oarecum indrume fluturele ; ala s-a speriat si a nimerit intr-o pinza de paianjeni de linga ochiul ala de geam; morala era ceva de genul ca omul (toate vietuitoarele de fapt dar noi despre om vorbim ca lui ne adresam) omul cica percepe numai ce vrea si vrea numai ceea ce deja stie. S-ar putea sa fie ceva de prin Aldous Huxley sau asa ceva. Suntem atit de asemanatori si atit de unici si irepetabili. Stii cum isi educa mamele copiii in lumea mortilor ? Le spune (dupa caz evident) cam asa: “… si sa nu care cumva sa treci pe rosu ca te calca masina si te nasti”. Ca in bancul ala in care doua schelete in cimitir se plictiseau de moarte.
… dupa aia un om din Asia mi-a explicat cum iubim fiecare in felul nostru al fiecaruia dar ca de suferit suferim toti la fel si ca prin urmare suferinta e tot ce avem in comun si nu stie ce altceva ne-am putea comunica unii altora despre noi insine. Nu stia nici de ce am face-o , pina la urma. Nu pentru care motiv, ci in care scop. Ca sa ce. Eventual ca sa afle si altii ca suntem singuri. El (omul ala din Asia) punea toata emfaza pe “suntem” si nu dadea doua parale pe “singuri”. Avea o gramada de treaba de facut si de lucruri de cunoscut in chiar el insusi
@) Intre
Cred ca sint oleaca ostenit, ca nu-mi dau seama daca e de bine ori de rau!
@) All
Constat ca, pe linga spatiile prea mari, au disparut si diacriticele, care erau la origine! Grea meserie si blogareala asta!
papabun!
@) RIM
Merci, Radu!
@ Liviu Antonesei
Minunat cadou de Sarbatori! Multamim.
Dorin
Ma bucur sa ti recitesc poeme Liviu.
n-am mai scris nici eu demult poezie;dar ceea ce scrii tu exprima atat de bine ceea ce simte Poetul…
azi am vazut un interviu cu lady gaga
ii spunea lui jean paul gautier cum ea are mereu in minte
destinul femeilor din familia ei
o matusa moarta la 19 ani
ca si cum ar vrea sa rascumpere putin
absurdul
lady gaga mai spunea ca nu poate trai
fara creativitate
asa si Poetul nu poate trai fara spleenul
care ii deschide perceptia subtila
a destinului omenesc
absurd
creativ
destin
hasard
fiecare din noi.
Nu te necaji cu diacriticele, stim sa le punem unde le este locul chiar daca nu le vedem.
Poemele tale sunt cosmare despre singuratate. Sunt foarte patrunzatoare datorita, cred, simplitatii. E rafinata simplitatea asta, nu e simplism. Repulsia, stupoarea, spaima, disperarea etc. trec repede din pagina in spiritul cititorului fara fastul calofil care ar urmari, eventual, sa-i trezeasca mai ales admiratia. Caci admiratia, cit ar fi ea de nobila, este un sentiment superficial, nu-i asa? Si foarte exterior. Toate cele cinci poeme imi par impresionante, eu insa le prefer pe al doilea (Frumusetea tacuta a felinei) si al treilea (Hic et nunc). Dar, inca o data, toate sunt impresionante. Multumesc.
Dupa stanzele insulare, “procesarea” unei oferte (imi fulgera prin minte ca Sacrificiul tarkovskian se denumeste, in original Offret) antedatinda acelora pare a institui o dinamica de flux-reflux ori, chiar mai organic, de sistola-diastola a momentelor poezesti antoneseiene. Mi-a fost relativ usor sa vad in tripticul median de mai sus un continuum de tropismes du gouffre (desi, ca la Nechita al nostru, tropismele ar trebui sa fie niste ne-cuvinte) ce se “hranesc” din Altul/Altceva si nu tocmai pentru a conduce la extaz vital (parca zicea oarescine: ajungi sa vrei a plonja au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu’importe? daca trecerea prin zile e une oasis d’horreur dans un désert d’ennui; bine, la acel oarescine tentatia abisului e una initiatica ori, poate, chiar esoterica) . In ce priveste “uvertura,” Stefanos pare predestinat intilnirii cu infinitul, coroana pe care o denota etimologic e si simbolica sinefine-ului (ca sa-i imblinzesc pe circotasi, sa zic: a unei jumatati de infinit…”) iar “concluzia”, un avatar al tribulatiilor androginului mai degraba decit al unui arhetip vignyan. Anecdotic, imi amintesc de surpriza produsa de un cadou ce ni se facu, doua licori, una intr-o sticla neagra, alta intr-una alba, sticlele fiind sudate, continuturile erau, totusi, separate. Caz fericit de dubla monada (…) pe care, ipotetic, à la mer, Dieu la prendra du doigt pour la conduire au port.
Si, à propos, mi-am pus ochelarii cu sase cilindri in V si-am vazut ca, printre locomotivele acelea navigind ad libitum si la/catre infinit, era si Generaleasa, cu Buster Keaton la mansa…
Tuturor, un An Nou cu sanatate, noroc si impliniri dintre cele dorite.
Un vis povestind si prevestind un alt vis; intr-o lume a certitudinilor vagi dar infatigabile; unde “viata” nu lasa urme – caci, inefabila; iar virtutea e de la sine inteleasa – virtualul e conditia jocului.
E fericire, poate, sa fii poet. Insa nu-i de invidiat, cred.
Anul asta, “ai fost mai poet” decit in alti ani – ori mi se pare, maitre? Ori abia anul asta mi-am dat eu seama cum faci tu pirtie spre ultimele intelesuri?
Oricum ar fi, e bine si eu – unul – iti ramin recunoscator.
Un an nou de vise noi, iti doresc! (Stiu ca visele-s noi ca Mos Craciun dar bucuria-i mereu noua, ca noi)
Mulţumesc, Liviu, pntru minunatele poeme… noi ştim, cel puţin de la Jung încoace, că nu există nici o diferenţă între vis şi realitate… un an nou plin de inspiraţie şi mai ales, fără sfârşitul lumii…
@) Dorin Tudoran
Multumesc, master, venind de la tine, aprecierile capata puterea Oceanului peste care au venit!
@) Anca Codrea
Multumesc Anca – iti doresc ca anul viitor sa-ti revina pofta de a scrie poezii. Nu dispera, am avut o pauza de aproape zece ani dupa 1989!
@ LA
mi se pare s-au schimbi ceva ce nu-mi dau seamä? Interesant e cä, citind comentariile, am recitit poeziile si mi s-au parut un pic altfel, mä gândesc acuma ce m-o astepta de-oi mai citi vreun comentariu destept! Cred cä o sä mai adaug ceva la complexe! Ce e si cu poezia asta d-le?
Te invidiez pt echipa de comentatori si-ti doresc ca la anul sä fiti “tare ca fierul si iute ca …..poetul”, nu rimeazä dar nu stiu mai departe.
Felicitäri vouä cei cu HAR!
dang.
@) Mircea Gheorghe
Da, Mircea, singuratatea, senzatia separarii complete te lovesc uneori cind te astepti cel mai putin, te arunca intr-un fel de autism, insa unul puternic colorat afectiv. Habar de ce se intimpla asta, insa recitind poemele imi dau seama ca am reusit ceva, nu totul desigur, dintr-o asemenea stare.
@) Daniel StPaul
Multumesc pentru atentia “atenta”, ca sa spun asa. Iar locomotivele, ehei locomotivele acelea ce-mi incintau copilaria, mai intii pe calea ferata Iasi – Dorohoi, mai precis la Vladeni, unde alergam toti pe ses, sa le vedem, apoi, inlantuite, la propriu, pe liniile parasite, sau pastrate pentru asta in gara de aici. Un An Nou cit mai bun posibil.
@) InimaRea
In ce priveste cantitatea de poezie scrisa, cred ca am fost “mai poet” decit in restul vietii mele anterioare. Nu-mi dau seama ce s-a intimplat. Si poeziile astea au navalit peste mine intr-o noapte, cind tocmai ma pregateam de culcare. Pina la urma, am cules recolta si m-am culcat mai spre dimineata.
Multumesc de urari, le reintorc cu toata dragostea.
@) Dan Danila
Multumesc eu pentru apreciere si urari, pe care le reintorc cu toata dragostea.
@) Dan Gogleaza
Constient? Nu, nu schimb nimic. Cum spuneam si mai sus, au navalit peste mine si eu le-am inregistrat!
Da. Apele liniştite sunt adânci…
Să adăugăm puțin contrast, să nu adăugăm, să adăugăm … In definitiv unde putem fi mai singuri decât în junglă ?
http://www.youtube.com/watch?v=mSByjqMGtaU&ob=av2e
Oare pe Marte ?
…poemele acestea, afisate asa (chiar fara voia autorului), sunt ca niste brazde aburinde, iesind proaspete deasupra zapezii care acopera suverana cimpul semantic…
Frumoase poeme, maitre, hotarit lucru, anul acesta care tocmai se incheie a fost, pentru tine, unul al poeziei!
Fie sa se prelungeasca si in anii care vin!
@) Fulcanelli
As spune ca jungla e un loc foarte potrivit pentru singuratate! Ma rog, daca te lasa viata exploziva din jur.
Da’ n-ai observat că spațiile alea dintre strofe, cărora le zici „enorme”, au și ele poezie, aproape enormă? Te fericesc, așa ies lucrurile, la-ntâmplare! (ca să-l parafrazez pe Noica, cu adevărurile) Tare mi-a plăcut (amuzat) și-ntorc cu drag vorba de-acu două zile: „Și, în general, La Mulți Ani! Da’n general de tot, tuturor!
@) Vasile Gogea
Da, am produs anul acesta mai multa poezie decit in ultimii vreo douazeci de ani. N-ar fi rau sa se prelungeasca!
La Multi Ani!
@) Ioan Costea
Nu, iritat de faptul ca nu mi-a iesit dupa cum gindeam, n-am fost atent la poezia tacerii. Multumesc pentru atentionare!
Si, da, La Multi Ani! Da`n general de tot, tuturor!
@ Liviu Antonesei
“Si, da, La Multi Ani! Da`n general de tot, tuturor!”
Chiar si mie?
Multumesc, asemenea. La multi ani, sanatate, inspiratie, bucurii.
@) Corina
Bineinteles! Si sa fim sanatosi, mai ales!
@) All
Un articol despre lansarea policier-ului literar romanesc la Londra la rubrica mea (azi suplimentara!) din Adevarul
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Policierul_romanesc_la_Londra_7_618008196.html#
Multumim pentru poeme….le luam ca pe un cadou la sfarsit de an , va doresc un an la fel de rodnic si multa sanatate sa realizati toate proiectele !
@) Irinel Cracea
Cadou sa fie, ca si eu le-am primit cumva tot cadou! De asemenea, un An Nou cit mai bun posibil!
Te supar daca iti spun ca poeziile, pe care ni le ai prezentat in 2011, au fost cele mai frumoase texte pe care le am citit sub semnatura ta?
iti multumesc pt frumoasele cadouri!
multa sanatate!
@) Gabriel Pop
De ce sa ma supar?! Eu ma socot in primul rind poet, apoi scriitor in general si abia la medalia de bronz jurnalist!
Multa sanatate, de asemenea!
@Liviu Antonesei
Cu acest cadou de Mos Craciun se termina si anul acesta. Sa speram ca anul viitor va fi mai bun , mai inspirat (pentru poet si prozator) si de ce nu mai sanatos . Restul se rezolva de la sine.
@All La Multi Ani si un an nou fericit .
@) Virgil
Multumesc, Virgil. Si, da, sa vin noi sanatosi ca belele sint destule!
@) Virgil
Sa fim sanatosi, desigur!
@) Virgil
Sa fim sanatosi, desigur!
@) All
Timpul, 12, 2011, in mod miraculos aparut totusi in luna asta si anul asta, poate fi descarcat gratuit de aici
http://www.timpul.ro/ro-numar-pdf-decembrie-2011-108.html
Maitre, fiindca urmeaza un an mai lung cu o zi, iti urez un an bisect perfect! Si eu am mari asteptari de la anii bisecti, habar n-am de ce, n-am inventariat realizarile lor dar imi dau – asa – mai multa incredere in viata. Or, sa iei incredere din 4 in 4 ani, e de bine, parerea mea… Oricum, ultimul an bisect si-a facut datoria – eu asa zic.
@) InimaRea
Ha, ha, ha! O sa fac febra musculara la abdomen de ris! Dar asa sa fie, sa avem parte de un an bisect tinzind spre perfectiune!
La mulți ani, Dottore!
Aproape că uitasem de apelativul ăsta. Să fiți sănătos și să nu treacă o zi fără să aveți o bucurie!
An nou cu sănătate și bucurii, tuturor prietenilor din această casă virtuală!
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=2xzFWm9uXJo#!
La multi ani cu sanatate, bucurii si impliniri!
@) Zitella
Multumesc pentru caldele urari, pe care le reintorc cu toata prietenia! De asemenea, pentru link!
@) Mara
Multumesc, asemenea!
Sărbători Fericite, Bunicule!
Gânduri bune şi un an nou fericit tuturor prietenilor de aici!
LA MULŢI ANI!
Marcela
@) Daca_nu_nu
Sarbatori fericite, nepoata!
Iaca, ma pregatesc sa ma duc, peste vreo doua ore, trei, sa infrunt caldura acestei seri de iarna, ca sa vad artificiile!
La Multi Ani!