În ultimii patru-cinci ani, am scris poeme aproape exclusiv cînd mă aflam în diferite insule – Creta mai ales, dar şi Terceira din Azore sau Insula Mare a Britaniei, în noiembrie anul acesta. Au fost, totuşi, şi cîteva excepţii, cîteva interludii cînd am scris poezii şi aici. Acasă. Unul dintre acestea a funcţionat în iulie anul acesta, cînd pe neaşteptate am scris poemele de mai jos. Destul de sumbre prin comparaţie cu tonul meu din ultimii ani, dar cine ştie ce frămîntări va fi avut sufletul dacă a simţit nevoia să se exprime în acest fel… Poemele au apărut on paper în cel mai recent număr al revistei Conta din Piatra Neamţ, însă cum tirajele revistelor literare nu sînt exorbitante, le-am reluat aici. Ciclul face parte din volumul Poveşti filosofice cretane şi alte poeme din insule în curs de apariţie la editura bucureşteană Herg Benet.
Inimă a mea…
…diamant stacojiu şi fluid,
de atîtea ori te-ai rupt, te-ai spart
în mii de fărîme şi, prin miracol,
te-ai refăcut întreagă,
pulsînd în cenuşa asasină
a acestei lumi nefericite
şi trădătoare ce umblă bezmetic
pe sub înaltele ceruri.
De atîtea ori ai crezut că e gata,
că s-a oprit maşinăria,
că izvorul vieţii a secat
într-un pustiu bestial şi bezmetic.
Dar nu, încă nu a sunat stingerea
în grădinile solitarului tău suflet.
De fiecare dată te-ai întregit,
gata de drumul cel nou
şi de proaspetele lui încercări,
ca şi cum asprele tale amintiri
ar fi rămas în urmă,
în zgura trecutului.
Şi dacă nu ai murit,
ai ieşit mereu şi mereu
împuternicită, după vorba
nebunului înţelept predicînd
de pe munte, trăgîndu-şi seva,
trăgîndu-şi puterile din recile
şi umbrosele păduri
ale Septentrionului.
Pulsezi, pulsezi fără stenturi,
fără stenahorie, şi nici măcar infarctul
nu te va răpune – o, nu! –
cîtă vreme vei mai putea
pe cineva cuprinde, cu grijă,
ca în palmele albe
ale zeiţei din Chypros…
Catatonie
Ca un vulcan care, printr-un miracol astral,
printr-un cataclism cosmic – s-a stins brusc,
lava i-a încremenit rece şi mută
în gîtlej.
Sînt vulcani care, după sute, după mii,
după milioane de ani,
revin la viaţă, reîncep jocul aprins al lavei.
Ca un vulcan stins, eu intru
în marea încremenire.
A fost odată, ca-n poveşti…
A fost odată, pe neaşteptate şi în neaşteptare…
un meteor venind din infinit, s-a oprit
deasupra cerului meu –
m-a inundat, m-a umplut cu o lumină pulsatorie,
colorată, fosforescentă,
ca pe un pom de Crăciun.
Am crezut că e eterna mea lună orbitoare.
Dar meteorul este meteor,
iar infinitul este infinit.
Santorini, Vezuviu…
Să fii praf şi pulbere,
amestec inert, imund,
de cenuşă şi zgură,
cu doar umbra unei umbre
de zîmbet trist pe chip –
cu sîngele împietrit în artere,
în ecuatorul viu înainte,
ca într-un munte de gheaţă,
o banchiză izbită de suflet ca într-un
titanic din carne şi limfă.
Să fii aşa pentru totdeauna,
să crezi că aşa eşti –
şi deodată o briză uşoară,
călduţă, mîngîietoare, mediteraneană,
începe să împrăştie în valuri cenuşa.
Valuri de cenuşă.
Atlantida, Santorini, Vezuviu –
iarba, florile şi copacii invadînd,
laolaltă cu idioţii ce-şi spun turişti,
Locul bătrînelor dezastre.
Şi dacă…
Şi dacă o speranţă mică, mică de tot
ca o steluţă aruncată de bolta de păcură,
ca o scînteie zburată din foc,
din focul mare de tabără al copilăriei,
o prinzi pe podul frumoasei tale palme
şi sufli încet, încet asupra ei –
să nu se stingă.
Şi dacă din debila scînteie izbucneşte iar
rugul aprins – şi nu acela mistic şi metafizic,
ci rugul, rugul întrupat din flama subtilă
între două suflete vagante.
Aşa, ca o luminiţă la capătul tunelului,
după cum sună trăncăneala zilei de azi.
Şi dacă… Şi totuşi…
Şi dacă, totuşi, există ceva deasupra, există ceva în afara,
există ceva dincolo de trăncăneală?
Enόs andrόgynoin diégesis
Două jumătăţi inegale de sferă – una poartă povara ispăşirii, cealaltă o durere imensă în suflet –
rătăcind prin ploaia pe care o detest,
prin ploaia care mult îţi place.
Ploaia cade cu stropi de aur, de plumb lichid şi rece.
Două jumătăţi nătînge de sferă încercînd disperat
să-şi lipească una de alta circumferinţele inegale
ale cercului lor cel mai larg, cel mai mare.
Două jumătăţi căutîndu-se prin foşnetul obsesiv al ploii.
– Fiinţe ale mele, de după cerul cel umed, opac, văd
că vă bîntuie visul magic, visul fantast al împlinirii!
Dar totul se petrece în ritmul marii rotiri…
Întruparea unui extaz
De mult, în necuprinsul celebru al cimitirului parizian,
promisiunea, posibilitatea unui extaz, lîngă sălaşul
unui mort iubit, la fel de celebru.
Fantasmă, reverie, dureroasă speranţă.
După ani şi ani, într-un loc anonim,
pe banca de metal ruginită, rezemat de nucul imens,
străpungînd cerul dinspre amiază, în vara toridă,
rezemat ca de un jilţ ce mă cuprinde pînă la
capătul ultim al lumii – extazul întrupat.
Printre copaci, aerul aprins ca un cavou transparent.
Fantasmă, realitatea sau vis? Cine ştie…
Extazul în, extazul lîngă, extazul pînă la apropierea morţii.
Să prinzi suveica din războiul de ţesut
al zilelor vieţii tale după dreapta măsură!
(iulie 2011)
@) Fulcanelli
Pai, te cred, vrajitorule, Carmina Burana!
@) O exceptionala evocare a lui Vaclav Havel de Dorin Tudoran la Europa Libera
http://www.europalibera.org/audio/audio/337117.html
http://www.europalibera.org/content/article/2426031.html
RIP Vaclav Havel.
http://www.youtube.com/watch?v=gR9lCa23kzo
D-l Tudoran face un obituariu miscator lui Havel. Imi pare rau ca, daca nu ma insel, e coplesit de eveniment. Oricit de sfisietor poate fi tristul eveniment care ni-l fura din peisajul fiintelor pe care le apreciem ori la care tinem, existenta lui Havel a fost atit de consistenta si semnificativa incit materia spirituala ce dainuie din ea va genera inca multa vreme o energie pozitiva, tonica. Havel a fost a beautiful soul, atit de egal cu sine si atit de “sanatos de putere”. D-l Tudoran a gasit formula exacta: Havel a fost un om politic de clasa, nu un politician (caci din acesta din urma umanitatea pare a fi evacuata) . A fost “sanatos de putere” (nu bolnav, ca politicienii) , dispunind de puterea autoritatii lui morale care nu putea sa nu impuna (si imi pare bine ca aici, pe blog, am fost si noi, recent, un mic ecou al fortei sale morale care nu i-a permis unui tsar politician sa se catere macar un fustei mai sus de sandala pe scara prestigiului international). Daca ne putem oricind raporta la opera lui Havel, plecarea lui pe alt nivel de realitate ne saraceste de efectul palpabil al autoritatii lui morale atit de necesara intr-o lume in care existenta reperelor morale parca tinde sa se rarefieze pina la istovire.
Stau si ma intreb, a mia oara, pe/in ce lume traiesc. A murit unul dintre drepti, Vaclav Havel. BBC-ul, institutie serioasa, ii omagiaza viata in tablete de citeva minute in buletinele de la fiece ora. Asta pina pe la ora 10 pm, aci (luni dimineata, 5 am oraRo) cind se da Breaking News: Kim Jong Il , tartorul Coreei de nord a apucat sa raposeze . De fapt murise cu 24 de ore inaintea lui Havel, dar in Tara diminetilor linistite ori ce-o fi, lumina se propaga cu viteza Partidului. De-atunci, de –aproape doua ore de la “stirea spargatoare”, totul, dar absolut totul, la BBC Worldnews e acaparat de lasarea la vatra a fiului tatalui (al sau si al ideilor ciuce -tchu tche??-).Teratologia la mare pret pina si la case cu staif (poate, mai ales la ele).
„Lumea împotriva căreia au luptat Havel şi cei ca el va fi murit, dar lumea pentru care au luptat ei nu s-a născut încă…”, spune dl Tudoran.
Mi-aduc aminte când dl Tudoran şi-a făcut primul blog. Habar n-aveam cine e Dorin Tudoran. Sigur că am fost curioasă, că am vrut să aflu cât mai multe lucruri direct de la D-Sa, nu intermediat, interpretat etc. Din nefericire, Dorin Tudoran nu a fost primit la noi aşa cum merita…
În schimb, văd că apar lungi şi consistente interviuri cu un domn Ştefan Andrei, demnitar al regimului pe care tocmai l-am condamnat. Şi spune domnul acesta, fost demnitar (iau un pasaj, la nimereală): „Gaddafi a fost un om care a făcut foarte multe gafe, a avut un comportament foarte ciudat, însă a făcut multe lucruri crezând că îşi serveşte poporul.” Foarte tare!!! „Crezând că îşi serveşte poporul”!!! Oare au existat vreodată pe lume dictatori care să fi „crezut” că nu-şi servesc poporul?
Mă uitam azi-dimineaţă la un material despre domnul acesta din Coreea de Nord (cu nume greu de pronunţat): a primit, pe rând, şefie peste şefie, în aplauzele necontenite ale mulţimii… Aşa ceva, oricât de tartor ar fi cineva, nu poate obţine de unul singur. Este evident că există în jurul dictatorilor aparate întregi, formaţii imense de oameni care-i susţin şi-i aplaudă. Când e să se tragă linia, dictatorul este tras la răspundere, iar ceilalţi… nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute!
Dorin Tudoran are dreptate: „…lumea pentru care au luptat ei nu s-a născut încă”. Sper să aibă dreptate şi în prima parte a frazei, iar lumea împotriva căreia au luptat Havel şi cei ca el să fi murit…
@) Gheorghe Campeanu
Un prieten pusese pe pagina sa facebook Marsul funebru al lui Chopin, dar suita merge poate mai bine…
@) Daniel StPaul
Imi vine sa cred ca Dumnezeu a simtit ca s-a tulburat rau echilibrul intre bine si rau in lume si a incercat sa-l restabileasca. Desi, desigur, un Havel vine mult mai greu aici decit un dictator…
@) Daca_nu_nu, Dorin Tudoran
Ca lumea pentru care au luptat ei nu s-a nascut inca, mi se pare evident, nu stiu insa cit de moarta este cea impotriva careia au luptat!
@All, Buna dimineata .
Nu cred ca exista o compensatie Kim-Havel . Era o compensatie daca havel ar fi supravietuit la cate are pe suflet cooreanul
Din pacate in romania (desii am avut cativa potentiali Haveli) nu s-a cristalizat in jurul lor un nucleu al societatii civile .
Si asta din motive ca in romania comunismul a fost mai dur dar si din cauza lasitaatii si probail orgoliului unora din cei care ar fi trebuit sa fie in fruntea societaati civile. Din pacate cei care erau pentru mine un soi de idoli sfarsesc din ce in ce mai lamentabil
http://www.gandul.info/magazin/de-ce-romanii-nu-au-avut-un-havel-cum-a-raspuns-andrei-plesu-la-aceasta-intrebare-la-noi-prietenii-lui-havel-au-aparut-dupa-89-9072925
@) Virgil
Asta este o eterna problema insolubila! Cred ca mereu ar trebui sa facem cu politrucii pe care chiar ii avem, ca sa nu ne mai faca vietile dupa cum le tuna lor mintea!
@) All
In Adevarul un articol nou despre practica, teoria si analiza populismului
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Populismul_-_practica-teorie-analiza_7_612008796.html
@) All
Am primit de la Gheorghe Campeanu – multumesc, Gheorghe! – acest incredibil “tribute” pentru Vaclav Havel din Praga.
http://www.youtube.com/watch?v=wiFZbbd438g