63 Responses to “Moarte şi resurecţie”

1. alexandru petria says:

   13/12/2011 at 13:11

   Esti un om fericit ca-ti mai merg motoarele la scrisul poeziei in aceste vremuri prea interesante. De tot interesante!
2. Virgiliu Culiceanu says:

   13/12/2011 at 13:33

   Frumoase, bineinteles. Dar unde v-a fost gandul? Doar nu la faptul ca “Suntem prea aproape de Rusia, si prea departe de Dumnezeu!”!
3. Zeno says:

   13/12/2011 at 13:50

   Esti ca vantul ce-si cauta malul de care l-a izbit…valul ( oricat de puternic ar fi vantul,…valul tot la mal se sparge!)!
4. InimaRea says:

   13/12/2011 at 14:16

   Ehei, maitre, norocos mai esti! Intr-o dispozitie vulcanica – de care nu multi scapa, la viata lor – tu nu te-mbeti, nu blestemi, nu spargi totul in jur, tu o domolesti poetic, o torci in vorbe din ce in ce mai potolite, pina-i patrunzi miezul – cu care trist te-mpaci. Si acesta a fost un infarct, si versurile sint stenturi. La mai multe, atunci!
   Daca e stiinta de a trai, a de a-mbatrini e doctoratul in traire. De-aceea ramin atitia masteroizi.
5. Liviu Antonesei says:

   13/12/2011 at 18:34

   @) Alexandru Petria

   Da, nu stiu ce s-a intimplat. N-am scris poezie primii vreo zece ani post-revolutionari, prin 1999 – 2000, am reinceput sa scriu, dar parca anul asta mi-am batut toate recordurile vietii. Acum, sper si eu ca n-o fi vreun cintec de lebadoi!
6. Liviu Antonesei says:

   13/12/2011 at 18:35

   @) Virgil Culiceanu

   Habar n-am unde mi-au fost gindurile. In ce priveste poezia, sint de fapt foarte spontan, “ma apuca” si atunci scriu!
7. Liviu Antonesei says:

   13/12/2011 at 18:36

   @) Zeno

   Multumesc, buna imagine!
8. Liviu Antonesei says:

   13/12/2011 at 18:37

   @) InimaRea

   Multumesc. Da, cred ca, intr-un fel, mi-am gasit formula trecerii prin lume…
9. alexandru petria says:

   13/12/2011 at 18:46

   Doamne fereste!
10. Liviu Antonesei says:

    13/12/2011 at 19:12

    @) Alexandru Petria

    Asa nadajduiesc si eu!
11. Ontelus Dan Gabriel says:

    13/12/2011 at 20:43

    ,,Şi dacă, totuşi, există ceva deasupra, există ceva în afara,
    există ceva dincolo de trăncăneală?”
    Va felicit! Fata de toate celelalte poezii ale dumneavoastra pe care le-am citit, cu acestea am rezonat cel mai mult!
    Si, pentru a trimite la artistul la care se face, probabil, aluzie in ultimul dintre texte: “Break on through to the other side.”
12. Liviu Antonesei says:

    13/12/2011 at 20:53

    @) Ontelus Dan Gabriel

    Multumesc foate mult! Da, despre el este vorba!
13. Dan Danila says:

    13/12/2011 at 21:13

    Cred că insulele sunt spaţii cu totul deosebite, care adună energii şi ne fac
    să vedem foarte acut atât singurătatea cât şi eternul nemărginirii…
14. Liviu Antonesei says:

    13/12/2011 at 22:01

    @) Dan Danila

    Si, probabil, ne contamineaza cumva, de ne comportam insular chiar si pe continent. Nu stiu, asa imi imaginez.
15. gyll says:

    14/12/2011 at 07:10

    Pai chiar fostu-tia sufletul framantat,de grele ganduri ai scapat, scriind asa.
16. Dan Danila says:

    14/12/2011 at 07:38

    ‎***

    Mă voi retrage-n insula tăcerii

    cât de curând, fără prea mult bagaj,

    nu am să iau iubită şi nici paj

    ori lucruri scumpe, amăgeli vederii

    Iar biblioteca am lăsat-o în gaj

    când mă-ncolţiră rudele averii –

    o să-mi adun bocceaua de curaj

    şi voi porni când înflori-vor merii

    Gol, dezbrăcat de orice avantaj

    m-or părăsi pe un liman năierii,

    mă va topi amurgu-n peisaj –

    mă voi retrage-n insula tăcerii…
17. Liviu Antonesei says:

    14/12/2011 at 07:49

    @) Gyll

    Probabil ca asa este, Gyll, nu reusesc insa sa-mi dau seama de ce anume se petrecea starea cu pricina…
18. Liviu Antonesei says:

    14/12/2011 at 07:50

    @) Dan Danila

    Insula, bat-o vina, fie aceasta si una a tacerii! Frumos poemul.
19. Daca_nu_nu says:

    14/12/2011 at 09:10

    În altă parte, într-un poem care „i-a salvat viaţa”, poetul ne spune: „Despre ce nu se poate vorbi se poate urla…”.
    Aici, însă, e lucru delicat. Simt că se cuvine să vorbim în şoaptă. Nu, nu suntem la catafalc. Şi de-am fi fost, la catafalcul sufletelor, uneori, se poate rîde în hohote. (Serios. Am trecut prin asta, ştiu ce-nseamnă.)
    Dacă ar fi să dau eu un titlu acestui grupaj, i-aş spune: „Sub semnele şoaptei”. Pentru că eu văd aici o revizie tehnică, un stand by pentru reparaţie capitală. Ca atunci când se aprinde un beculeţ la bord şi taci, şi taci, şi taci, să asculţi bătaia motorului… Şi nu ştii dacă te mai poate duce până la cel mai apropiat service, ori ba.
    Dar şi când ai trecut dincolo de trăncăneală… om eşti. Întreg.
20. Liviu Antonesei says:

    14/12/2011 at 09:21

    @) Daca_nu_nu

    Acu`, ce sa zic? Nu stiu daca nu pui in texte mai mult decit este! Desi, simt si eu ca este acolo ceva care imi scapa, ceva ce nu poate fi inteles pina la capat. Cel putin nu de mine!
21. Daca_nu_nu says:

    14/12/2011 at 09:36

    Sper că n-am adăugat nimic, Doamne fereşte, pentru că, de fapt, eu încercam să dezleg înţelesuri, nu să adaug.
    Dar domnia-ta ai spus:
    „De atîtea ori ai crezut că e gata,
    că s-a oprit maşinăria,
    că izvorul vieţii a secat
    într-un pustiu bestial şi bezmetic.”
    şi-atunci eu mi-am croit o reprezentare.

    Ştii cum e – noi am mai vorbit despre asta: cititorul vine în întâmpinarea textului cu propriile lui cunoştinţe, experienţe, lecturi etc.
    Azi mă aflu în dispoziţie lirică, de aceea am şi coborît vocea. E drept că şi textul d-tale mă ajută.
    Vreau să-l văd şi eu pe acela în stare să ţipe citind aceasta:

    „Două jumătăţi inegale de sferă – una poartă povara ispăşirii, cealaltă o durere imensă în suflet –
    rătăcind prin ploaia pe care o detest,
    prin ploaia care mult îţi place.
    Ploaia cade cu stropi de aur, de plumb lichid şi rece.
    Două jumătăţi nătînge de sferă încercînd disperat
    să-şi lipească una de alta circumferinţele inegale
    ale cercului lor cel mai larg, cel mai mare.
    Două jumătăţi căutîndu-se prin foşnetul obsesiv al ploii.
    – Fiinţe ale mele, de după cerul cel umed, opac, văd
    că vă bîntuie visul magic, visul fantast al împlinirii!
    Dar totul se petrece în ritmul marii rotiri…”

    Eu, sincer, mi-aş ţine răsuflarea…
22. Ştefan Doru Dăncuş says:

    14/12/2011 at 10:07

    Lebădoiul de Ştefan Doru Dăncuş îşi miji ochii a mirare şi-a prelungă felicitare. Rămân constant cititor al autorului.
23. gogu says:

    14/12/2011 at 10:39

    Nu ma pricep la poezie, dar eu nu le gasesc deloc sumbre, ba dimpotriva, pline de speranta. Felicitari !
24. Liviu Antonesei says:

    14/12/2011 at 11:31

    @) Stefan Doru Dancus

    Multumiri lebadoiului!
25. Liviu Antonesei says:

    14/12/2011 at 11:31

    @) Gogu

    Multumesc. Spre final, am si eu senzatia ca se mai lumineaza!!! Dar e dreot e ca le si comparam cu cele insulare, parca mai solare!
26. culai says:

    14/12/2011 at 12:57

    Meditaţii, “ah-turi”, ofuri glossări poematico-personale, fără de care aţi suporta cu mult mai penibil povara, (h)angaralele vieţii…
    Ori, nu asta face Omul, de cînd a fost izgonit de la (mai) bine, pe “acest glob de tină” ?…
    Chapeau!

    Şi, de mi se acceptă, acelaşi compliment pentru Dl Dan Dănilă…
    Merci d’avance!
27. virgil says:

    14/12/2011 at 16:45

    @Liviu Antonesei Felicitari, Ma bucur pentru dvs ca sunteti intr-o forma mare. La urma urmelor si continentele sunt niste insule mai mari deci locuri prielnice de creatie sunt peste tot pe Pamant.
28. Liviu Antonesei says:

    14/12/2011 at 20:13

    @) Virgil

    Multumesc. Da, daca ne uitam bine, vedem ca traim pe o insula imensa, uscatul, inconjurata de Oceanul Planetar…
29. aosms says:

    15/12/2011 at 13:17

    Scurt pe doi: Va iubesc, gazda si oaspeti. Va doresc
    Sarbatori fericite, cu dor de Dumnezeu!

    PS: Asa frumos ati scris, ca ati reusit sa ma faceti sa scriu si eu, omeneste, un text mic.
30. Liviu Antonesei says:

    15/12/2011 at 13:23

    @) Aosms

    Multumesc foarte mult. Ma bucur ca n-am postat poeziile astea in zadar. De asemenea, sarbatori fericite!
31. Mara says:

    15/12/2011 at 16:24

    Domnule L.Antonesei, tocmai v-am vazut pe TVR International intr-o emisiune a d-nei Mihaela Craciun despre d-nul psiholog Dan Gogleaza, stabilit in Germania. A fost o placere sa vad oameni frumosi la trup si suflet mai ales, o familie minunata, impresii si relatari sincere despre viata si drumurile pe care ne poarta, uneori fara voia noastra.
    Sarbatori fericite!
32. Liviu Antonesei says:

    15/12/2011 at 17:05

    @) Mara

    Multumesc foarte mult! Filmarile au fost facute la inceputul lui februarie, cind am sustinut o conferinta si un recital poetic la Koln. M-am simtit foarte bine, si la Dan acasa, si la intilnirile cu romanii din zona, si in Germania in general.
33. Dan Gogleaza says:

    15/12/2011 at 21:34

    @ Mara et Liviu

    vä multumesc dragilor pentru feed-back si vä doresc sä rämâneti la fel de bogati sufleteste. Aceasta este generozitatea purä si fatä de care multi intelectuali români sunt cam inhibati în a o exprima. Am väzut si eu emisiunea pe net si auzisi cä Liviu m-a fäcut generos: asta da generozitate!

    Särbätori fericite!

    Fratern, Dan Gogleazä
34. Liviu Antonesei says:

    15/12/2011 at 21:44

    @) Dan Gogleaza

    Sarbatori fercite, generosule!
35. Fulcanelli says:

    16/12/2011 at 15:48

    De pe nivelul 4 de realitate un mic dar autorului…

    http://www.youtube.com/watch?v=QWu8ZmpaVzM
36. Liviu Antonesei says:

    16/12/2011 at 18:14

    @) Fulcanelli

    Multumesc tare mult. Un dar de la Fulcanelli e mereu binevenit, iar cind vine de pe nivelul IV de realitate, e chiar de mai multe ori binevenit!
37. Mariana says:

    16/12/2011 at 21:50

    “…dar cine ştie ce frămîntări va fi avut sufletul dacă a simţit nevoia să se exprime în acest fel… ” ,oh,cat adevar in spusele dumneavoastra stimate domnule Liviu Antonesei…dupa parerea mea,doar atunci cand inima ti-e franta,tipatul neputintei asterne, in cascada,noian de sentimente,trairi…
    Poemele de mai sus rascolesc amintiri,lasand totodata in suflet pacea divina…felicitari din adancul sufletului si credeti-ma,nu m-as satura sa citesc la nesfarsit …
    Citesc si recitesc…si in acelasi timp va revad cu ochii mintii…am urmarit pe TVR International,emisiunea Lumea si noi,protagonistii- Dl.Dan Gogleaza,cunoscut psihoterapeut in Germania si dumneavoastra…stiti ce senzatie am?
    Citesc poemele dumneavoastra,ma regasesc,ma cuprinde tristetea,alunec spre depresie(asta nu inseamna ca poemele dumneavoastra au menirea sa distruga,depinde de starea de spirit a fiecarui cititor)iar mai apoi o sa caut cu disperare ajutorul necontestat al Domnului Dan Gogleaza,vindecatorul de minti si suflete…ei,asta nu suna a complot?…desigur,va dati seama ca e o gluma…
    Nu a fost prima data cand am urmarit o emisiune in care dumneavoastra si Domnul Dan Gogleaza va completati reciproc…in ultima, noua,telespectatorilor,ne-a fost ingaduit sa patrundem in atmosfera calda a familiei Domnului Dan Gogleaza,sa-i cunoastem drumul,cu urcusuri si coborasuri,catre un ideal,sa-i cunoastem realizarile cele mai importante ale vietii-copii,sa-i cunoastem sotia,sa-i cunoastem prietenii,printre care, un loc important il ocupati dumneavoastra…va felicit pentru ceea ce scrieti,pentru aparitiile pe sticla,pentru prieteniile pe care le-ati legat…
    Acum,in prag de Sarbatori,va doresc multa sanatate si putere de munca!
    De asemeni,Domnului Dan Gogleaza,bucurii si impliniri!
    Amandurora,CRACIUN FERICIT!
38. Liviu Antonesei says:

    16/12/2011 at 21:57

    @) Mariana

    Multumesc foarte mult pentru aceasta destainuire, ca asta este in cele din urma. Ma bucur ca dupa primul efect, depresiv, urmeaza linistea. Nu stiu daca am urmarit acest efect – pentru ca pe mine poezia “ma apuca” sau nu ma apuca, nu scriu pemediat -, dar ma bucur ca el se petrece, macar in cazul unora din cititori. O sa-l atentionez pe Dan asupra acestei postari, poate va simti nevoia sa intervina. Inca o data, multumiri pentru atentie.
39. Liviu Antonesei says:

    16/12/2011 at 21:57

    @) Mariana

    Si, desigur, un Craciun Fericit si un Nou An cit mai bun posibil!
40. Dan Gogleaza says:

    17/12/2011 at 20:36

    @ Mariana & Liviu

    sory de întârziere, emailul cu postarea fusese expediat la spam de unde-l salvasi împreuna cu alte mesaje. Ce sä zic? Când se întâlnesc doi psihologi ce si-au fäcut analiza de ceva ori si-s si de vârsta noasträ, nu pot iesi decât lucruri faine, periculoase au iesit altdatä!
    Când se întâlnesc douä firi poetice cum este Mariana si Liviu ies mai multe stäri de mare profunzime pentru care eu le înteleg ca fiind autoasociative (sic!), introspective, etc. Vorbim mereu despre noi însine, asa cä eu as desfiinta notiunea de plagiat verbal.
    Apoi cum ne-am putea simti în ajunul Cräciunului decât melancolici?
    Mä bucur cä existati si vä îmbrätisez,

    Dan Gogleazä
41. Liviu Antonesei says:

    17/12/2011 at 20:39

    @) Dan Gogleaza

    Multumesc pentru semn, Dan. Craciun fericit!
42. Daniel StPaul says:

    17/12/2011 at 22:31

    Un privilegiu nu tocmai de desconsiderat pentru mine (caci, altfel, ce privilegiu ar fi?) , dupa , iata, ani de “imixtiune in trebile interne” ale blogului –sanctionate cu multa largesse d’esprit de catre gazda- este acela de a fi ajuns la confortul de a putea fi destins la “vizionarea” periodicelor mesaje de launtricitate antoneseiene , pe care le caut indeosebi, si de a nu fi descumpanit de ineditul elementelor ce largesc, de fiecare data, cuprinderea peisajului meditativ cu iridescenta lirica oferit martorilor (eventual, marturisitorilor). E o nedescumpanire (caci surprize mai am, ce literatura ar fi aceea ce nu vine, citusi de putin, cu surprize?) ce-mi da libertatea de a ma aventura pe cararile celor mai neobisnuite asocieri de ginduri si trairi.

    Lecturarea ultimei oferte mi-a prilejuit , nu tocmai neasteptat, daca ne gindim ca intram in ultima saptamina a Postului Craciunului, o trimitere catre irumperea nebanuita a religiosului in sedimentarea efectului lecturii. Eram licean cind mi-am permis imensitatea de a intra in posesia Missei solemnis a lui Beethoven ( poftim daca asta nu-i un semn astral, tocmai se implinesc 240 de ani de la ascensiunea lui la viata si nici macar Google nu semnaleaza momentul cu o Fur Elise…) ; ascultind acest al doilea ( ca intindere) opus beethovenian, cind am ajuns la Benedictus, o cantilena mai degraba neobisnuita tumultului beethovenian) e incantata solistic de vioara (e vorba, totusi, de o compozitie orchestral-simfonica si corala dar si cu solisti). M-am trezit zicind: Doamne, Spiritul Sfint e cel ce scrie melodia arcusului si a viorii… Mult mai tirziu, ma apropiam de capitolul semicentenar al existentei, ascultam Pauken Messe a lui Haydn. In Gloria, secventa Qui tollis peccata mundi are o introducere suava, un arioso aproape sfisietor, nu cu orchestra ci, nebanuibil, cu violoncel, de vreo doar 20-30 secunde (apoi bass-baritonul preia melodia). Si-atunci am zis , din nou, ca momentul era semnat de Sfintul Spirit. Mai in anii din urma, mi-a fost dat sa vad un documentar in mai multe episoade despra muzica religioasa crestina, de la Gregorian la Messiaen si Arvo Pärt . Binenteles s-a ajuns la momentul Missa solemnis; unul dintre contributori zice ceva ce ma lasa “scandalizat” si oarecum infiorat: “in Benedictus, melodia viorii e semnatura/prezenta Sfintului Spirit…” Dupa un sfert de veac, cineva imi “furase” gindul… Stiu, e fastidios sa nu pot ilustra sonor ceea ce tocmai era obiectul referintei mele. Fie imi faceti credit, fie, neavind de ales, sapati pe cont propriu, fie ma puneti la pierderi (macar de vreme).

    Bun , etapele meditativ-lirice ale d-lui Antonesei n-or fi fiind Tod und Verklärung; mi-am pus in gind, totusi, sa caut urme de ADN ale Spiritului Sfint intru ele. Si am gasit, in fiecare. N-o sa le fac publice, nu doar din pudoare, ci si pentru ca stiu ca libertatea e un lucru foarte mare. Drept care, e posibil ca unii cu inclinatii avia-re/-tice sa-mi spuna ca acolo unde vad eu Spirit Sfint e doar o columba iar altii, mai ludici ori mai aplecati spre iluzionism, ca e doar un iepuras scos din joben. Si, desigur, ar avea (si ei) dreptate .
    Weekend placut in continuare.

    Si, mai jos, un faire-part pentru o fiinta pentru care am avut si am sentimente duioase:

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-10966708-cesaria-evora-incetat-din-viata-varsta-70-ani.htm
    RIP
43. Daniel StPaul says:

    17/12/2011 at 22:47

    Si ceva ce e in actualitatea evenimentiala: cind va ginditi la Timisoara, (cit) va afecteaza diminutivul toponimic?
44. Liviu Antonesei says:

    17/12/2011 at 23:12

    @) Daniel StPaul

    Multumesc mult pentru vizita si pentru lectura atit de atenta. Desigur, cind am scris poemele nu m-am gindit sa las urme, sau ce urme sa las, fiind un poet mai degraba spontan. Ma apuca, scriu poezii. Nu ma apuca, nu scriu. Nici macar cind le-am recitit, nu am cautat asemenea urme. Insa acum, pus pe linie de lectura d-voastra, de buna seama ca le-am cautat si, asa este, ele sint acolo, in poezii. Poate e normal, imi este foarte greu sa-mi imaginez un poet fara simtul sacrului, mai mult, fara amprentarea acestuia de catre cultura de care tine. Asta se petrece difuz, fara ca macar autorul sa-si dea seama – si e foarte bine asa!

    Pe Beethoven, m-am comemorat ieri, ascultind de multe ori in sir Sonata Lunii, ca pe aceasta am o fixatie acum. Da, imi place enorm Missa, cum imi place mai ales muzica religioasa a preclasicilor, mai ales a celor italieni, Pergolesi fiind un fel de culme pentru mine.

    Multumesc pentru link. Si pe mine m-a tulburat plecarea dintre noi a cintaretei desculte. Fiind bintuit de regrestul ca deci a cintat de doua ori la Bucuresti, nu m-am invrednicit de un drum acolo. Spuneam ca mai e vreme, ca va mai veni. Iata, vreme nu mai este, desi muzica ei va veni de cite ori voi simti nevoia s-o ascult. Da, de sentimente duioase este vorba…
45. Liviu Antonesei says:

    17/12/2011 at 23:14

    @) Daniel StPaul

    Ce chestie!!! Nuciodata nu m-am gindit la Timisoara ca fiind un diminutiv, desi, evident, este!
46. Liviu Antonesei says:

    17/12/2011 at 23:22

    @) Daniel StPaul

    Am facut cam multe greseli de litera – probabil, as putea intra in maruntaiele blogului sa le indrept, le las insa, ca sa ma pedepsesc!
47. Daniel StPaul says:

    18/12/2011 at 07:06

    @ Liviu Antonesei
    Nu mai stiu de unde detin ca pedantaria e marca de temperament vital. Dar, la urma urmelor, dincolo de porniri sado-mazo, n-ati admite ca tihna unui taifas seren, ce zic eu, quietudinea, poate fi acrosata de maruntisuri de teapa typo-urilor?
    Si, in ce priveste chestiunea (mai) grava a confesiunii ce o facurati inainte pe tema dinamicii demonologiei creative, constat ca ea intinde punti neasteptate catre trecutul recent al dezbaterilor noastre (re: intentio auctoris). Iata ca problema e mai complicata decit , poate, am dori. Zic “poate” pentru ca nu pot vorbi decit in nume personal si pentru ca exista instante pe care nu le doresc “simple”, transabile, caldura indecidabilitatii lor imi e germinativa…
48. Daniel StPaul says:

    18/12/2011 at 07:11

    Mai sus : “…NU poate fi acrosata”… (tocmai trageam catre culcare) Duminica placuta.
49. Liviu Antonesei says:

    18/12/2011 at 08:48

    @) Daniel StPaul

    A, nu ma deranjeaza ca problema e mai complicata! Problemele simple, cred si eu, de asemenea, sint mai putin interesante!
    Sper ca somnul a venit linistit. Si, de asemenea, o duminica cit mai placuta…
50. Fulcanelli says:

    18/12/2011 at 13:42

    http://www.youtube.com/watch?v=iphuy08TOpw&feature=related