Marţi seara, voi pleca din Iaşi, iar miercuri după-amiază, voi zbura spre Creta, unde voi sta două săptămîni. Deşi îmi voi lua laptopul cu mine, probabil, oricum nu dacă nu apare un caz de forţă majoră, nu voi posta pe blog. Am nevoie şi eu, au nevoie şi cititorii mei de un răgaz. În plus, va trebui să mă gîndesc atent şi la viitorul blogului. Am constatat în ultima vreme, îndeosebi atunci cînd am postat articole cu tematică politică, o creştere a tensiunii între forumişti şi chiar o sporire a replicilor contondente, cu care nu prea eram obişnuiţi în acest spaţiu. De bună seamă că efectele crizei, absenţa cronică a soluţiilor de ieşire din aceasta probată de guvernanţi, ca şi jocul de glezne al opoziţiei, conduc la creştere generală a tensiunii în comunitate, iar efectele se văd şi aici. Dar nu e vorba doar de asta. Atunci cînd cineva crede că are mereu dreptate, cînd contrazice doar de dragul de a contrazice, de bună seamă că duce dezbaterile în aceeaşi direcţie. Poate că se descarcă aşa, dar fără îndoială că, în acelaşi timp, încarcă spaţiul discuţiilor ca atare, provocînd reacţii de acelaşi fel, iar lucrurile escaladează. În ce mă priveşte, am încercat, cît a fost posibil, să răcoresc atmosfera, nemaiturnînd şi eu gaz peste foc, chiar dacă, uneori, am pus eu însumi focul în textul principal. Uneori, o glumă sau, din contra, lăsarea fără răspuns a vreunei replici inflamate, au contribuit la reducerea tensiunii, alteori nu, aceasta sporind din jocul de biliard al replicilor autonome de cele ale mele.
Să sperăm că vacanţa, a mea, a cititorilor, măcar cea de pe blog, va fi un sfetnic bun şi ne vom regăsi, după ceva mai mult de două săptămîni, mai senini, mai eliberaţi de tensiune. „Prin noi înşine”, vreau să spun, pentru că este greu de crezut că fantasta noastră politrucime va comite în această scurtă perioadă, vreun miracol, vreo mare minune. Să ne gîndim, între timp, că anul acesta se împlinesc 125 de ani de la naşterea lui Nikos Kazantzakis, cretan de felul său. Poate citim sau recitim ceva scris de el în această perioadă. Nu are cum să nu aibă un efect de înseninare! Vara trecută, am recitit Zorba… şi Iisus răstignit a doua oară. Anul acesta, iau cu mine Raport către El Greco şi O viaţă în scrisori. Mă voi întoarce cu ele citite!
La revedere – şi pe curînd!
@neamtu tiganu faci tu ce faci si tot la vita de vie te intorci .
Sau ai amintiri placute de cand culegei vita de vie si o mai zbugheai cu vre-o balaoachesa prin porumbii de alaturi (sti eu ce zic
)
@) Neamtu Tiganu
O sa bag ceva zilele astea. A propos de vii, daca ati sti ce frumoase sint viile catarate pe stinci ale Cretei… Acolo, deja se culegeau cind am ajuns, incepuse culesul pe la jumatatea lui august…
griechischer wein (vin grecesc)
http://www.youtube.com/watch?v=1lRkongtKCY&feature=related
Virgile, cind eram pusti tata era chiabur, avea un mic deal cu pruni, se culegeau cind dadea bruma, se bagau in niste butoaie imense, acoperite cu pamint .. si bolboroseau, cind dadea inghetu se baga la distilat.. de atunci imi place tuica de prune, mirosu de tuica imi aminteste de copilarie.
@neamtu tiganu
Si bunicii mei aveau cazan si o livada (nu prea mare ) de pruni si asa-mi placea fruncea . yumi yumi .
Nu ma dau in vant dupa tuica de prune decat daca e atent facuta insa am baut odata o tuica de piersici. si acu salivez dupa ea. Din prune nu beau decat palincva , urasc tuica olteneasca (aia lunga ca o bere)
@) Neamtu Tiganu
Multumesc pentru cintec! Cum mai trece vremea peste noi!
Bună dimineaţa!
(Iară-s numai eu la matineu…)
@) Fulcanelli
„Orișicât, Miclea cred că a fost singurul ministru (nu numai dintre cei de la educație) care și-a dat demisia din rațiuni de buget.”
Adevăru-i doar în vin
(Să nu ne pierdem firea):
Banii n-aduc fericirea,
Însă o susţin!
Murături? Uuuups, n-am pus niciodată murături… Deşi, nu cred că ar fi ceva foarte greu de făcut. La vremurile-astea, nu-i nevoie decât să mă uit la borcane şi se acreşte conţinutul instantaneu…
Ţuică? No, dacă Fulcanelli ar reuşi în experimentul lui cu teleportarea / catapultarea etc., mamăăă, ce i-aş mai trimite o ţuică de prună lu Neamţu şi una lu Virgil, cât ai clipi.
E-he… Un pas mic pentru om, dar…
Numa că io, săraca de mine, îs prea mică: în 975 – cu grihişe vain – io aveam trei ani!!!
Ce? A fost eliberat SOV? Şi i-a lăsat pe toţi buş-be-he-he???
Ioi, te! Mă leşi? Mi-e rău…
Asta e, dragă. Dacă ai succesuri la femei, ai şi basta. Dacă nu, nu.
@Daca_nu_nu Sarumana pentru tuica. La asemenea distante conteaza foarte mult si intentia mai ales ca pe la voi prin zona se face o tuica asa buuuuuna .
Nici de la muraturi nu ma dau deoparte. Mai ales ca astia pe aici prin Canada au o dambla pun miere si sirop de artar peste tot (muraturi , friptua , exista chiar si o bere cu miere) .
@) All
In Observator Cultural, alte imagini cretane, adica la linkul de mai jos
http://www.observatorcultural.ro/DIN-FOI%C4%B9%C2%9EOR.-Un-avatar-al-lui-Poseidon-in-insula-lui-Zeus*articleID_24264-articles_details.html
@Liviu Antonesei
Am citit articolul dumneavoastra din Observatorul cultural. Ce m-a frapat pe mine la preotii din alte tari ca preotii nu sunt asa habotnici si nu pozeaza in direct reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant. NU stiu de ce dar parca preotii nostri (atentie nu generalizez ca nu pre sunt dus la biserica) sunt mult mai scortosi , mai departe de lumea civila (asta pana ii auzi ce fac ca atunci te ingrozesti)
@) Virgil
Si inca n-am spus ca Poseidon a fumat si o tigara, poate doua… La catolici, se intimpla des, la noi nu prea.
Cipariu nu era el poă şi-i scria lui Bariţ, la Braşov, să-i trimită tutun „de cela bun”? Plus că vinurile mănăstirilor sunt renumite!…
Erată:
Se va citi:
„Cipariu nu era el popă…”
Scuze.
Pentru ca a venit toamna, pentru că a început un nou an școlar sub auspicii deloc grozave, pentru că s-a declanșat marea privatizare a sistemului preuniversitar … mi-am amintit de o melodie mai veche de prin beciurile mele. Se cam potrivește momentului.
Ce de lupi se înconjoară
Iata, iata – stropi de ingeri cad in fum,
Iata, iata – lupii ies la drum,
Iata, iata – aripi grele trec in scrum,
Iata, iata – te tocesti de-acum.
Cheama-ti cainii langa tine
Lupii vin in cercuri line
Lupii cresc in nopti tiptile
Nu te-ntoarce-acum
Urca-aripi de fiare arse
Vreamea-ascute foc prin plase
Vremea-innoada ganduri roase
Taie-ti drum in drum
……………………………………………
http://www.musicbabylon.com/artist/Pasarea_Colibri/Cantece_De_Bivuac/Ce_De_Lupi_Se_Inconjoara.htm
Dl Stoiciu si dl Antonesei, nici acum la 20 de ani de la Revolutie n-ati îvăţat săvă comportaţi cu bun simţ Aceeasi ranchiuna si venin aruncat peste tot. Stiu ca sunteti invidiosi pe dizidenta si succesul unui P. M. Bacanu, dar sa mergeti cu mizeria pana in panzele negre… parca e prea mult! Şi mai aveţi pretenţia ca sunteţi intelectuali fini!! Fie-vă ruşine! Când Băcanu stătea în puşcăriile comuniste voi mimaţi dizidenţa împreună cu Măgureanu la Focşani. Băcanu are muzeu al libertăţii de expresie la Washington. Ceea ce n-o să se întâmple cu nici unul dintre voi!
@) Contele AlioDOR
Ma doare capul citindu-va si nici nu inteleg despre ce e vorba! Pentru dl. Bacanu am tot respectul, cel putin pentru trecutul dumisale, dar asta nu ma poate conduce spre acceptarea faptului ca, acum, conduce un ziar utilizind ilegal un titlu pe care Fundatia Timpul l-a inscris la OSIM de mai multi ani… Nu inteleg ce treaba are dl Stoiciu cu asta…
@) All
Pentru cei mai multi dintre d-voastra ultimele doua postari sint obscure. Incerc sa atasez ceva mai jos, ca sa ajute la intelegerea chestiunii
Către
ADAM MIHAI BOGDAN
Bdul Constructorilor nr. 29, bl. 29, sc.C, ap.56, sector 6, Bucureşti
Subscrisa, Cabinet Avocat (…), în calitate de mandatar al FUNDAŢIEI CULTURALE TIMPUL, cu sediul în Iaşi, str. Petre Ţuţea (fostă Împăcării) nr. 18, bl. 834, sc. B, ap. 10, jud. Iaşi, vă comunicăm următoarele:
FUNDAŢIA CULTURALĂ TIMPUL este deţinătoarea mărcii înregistrate cu numărul de depozit M200707748/ 09.08.2007 care conţine termenul „TIMPUL”, marcă verbală protejată până la data de 09.08.2017.
Conform informaţiilor obţinute de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci din România, în prezent sunteţi înregistrat în calitate de titular al mărcii combinate „Timpul”, marcă înregistrată cu număr de depozit 31.03.2008, ulterior înregistrării mărcii verbale de către clientul nostru.
În acest context, în conformitate cu dispoziţiileLegii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, înregistrarea mărcii clientului nostru cu număr de depozit anterior îi conferă acestuia un dreptul de a vă acţiona în justiţie pentru anularea înregistrării mărcii dvs. (art. 47 rap. La art. 6 alin. 1 şi 2 Legea 84/1998). Pentru a evita obligarea la cheltuieli de judecată şi la plata daunelor interese vă sugerăm să acceptaţi rezolvarea amiabilă a acestui potenţial conflict prin recunoaşterea drepturilor anterioare exclusive ale Fundaţiei Culturale Timpul asupra mărcii „TIMPUL” (renunţarea la înregistrarea mărcii dvs.) şi prin încetarea oricăror acte de folosinţă a denumirii „Timpul”.
Termenul până la care aşteptăm răspunsul dvs. cu privire la această notificare este 01 octombrie 2010. În cazul în care nu vom primi punctul dvs. de vedere până la această dată, vom lua, fără vreo altă formalitate prealabilă, toate măsurile legale necesare pentru încetarea încălcării drepturilor noastre.
Anexăm: dovadă înregistrare marcă M200707748/ 09.08.2007 şi împuternicire avocaţială
Cu stimă,
Pt. FUNDAŢIA CULTURALĂ TIMPUL
Cabinet Avocat (…)
O, Doamne, ce încurcături. Eu gândesc s-o rezolvaţi omeneşte, că doară de-astea or mai fost şi-or mai fi pe lume, bine-ar fi să fie asta ultima dată când se-ntâmplă. Nu vă sfădiţi, că sfada-i nemeritată otravă.
Altfel:
Mi-a ajuns cartea dlui Tudoran. Lucru domnesc: docomentul, nr. de înregistrare, dată, indicaţii (faţă/verso), fotografii, indice de nume, dicţionar de termeni (pentru ăştia ca mine), jos colopul!
Pe lângă asta, e bună de armă albă, de purtat în poşeţică. Numa bună de mângâiet vreun agresor neinspirat. E destul de mare s-o simtă, dar noroc-norocel că nu-i cartonată. Nu-l omori cu-o lovitură-două, da-i suficient s-o simtă. Dacă are simţ. Dacă nu, nu.
@All Buna dimineata
@Daca_nu_nu Imi doresc si eu sa citesc cartea domnului Tudoran . Va trebui sa gasesc o metoda sa o cumpar din Romania da mai nasol e cu transportul . De fapt am sa-l intreb pe Domnul Tudoran daca se poate cumpara cumva online
@Contele AlioDOR Ce are coada vacii cu stampila primariei. Ce are dizidenta domnilor Bacanu si Antonesei cu drepturile de marca. Desii banuiesc ca cunoscandu-se (domnii mai sus amintiti) un telefon era sufucient sa lamureasca lucrurile. Cu atat mai mult cu cat marca inregistrata este pe o fundatie non profit (nu este o marca comerciala)
@) Virgil
Uite-aci:
http://www.polirom.ro/catalog/carte/eu-fiul-lor-dosar-de-securitat-3883/
Frumos, elegant, o pun băieţii la pacheţel şi-ţi vine la poartă. Da să iei înainte o pirulă pentru cap, că tră să te ţii, nu glumă. Dacă reuşeşti să treci peste indignarea primă, te duci. Dacă nu, nu.
Ia, măi, chiar să-ţi zic: habar n-aveam că eu, păstrând nick-name-ul ăsta, ar fi trebuit să plătesc dlui Tudoran copyright-ul. Fii atent ce scrie dlui, de la Munchen, unui amic, la Bucureşti:
„Băi!
Ce dracu faceţi acolo, de n-aveţi timp să-mi trimiteţi 3 rânduri în… trei luni?
[…]
Mi-a spus Cora că procesul e de-a-de-vă-ra-te-lea. Bun.
Ascultă:
[…]
…dacă există în continuare „interes” pentru acest proces voi face următoarele – şi le voi face.
[…]
Pe urmă, cum am ceva umor, iau trenul spre Buc. Sper să trec de… Curtici. Dacă nu, Nu!”
(p. 169)
No, mai zi ceva.
@Daca_nu_nu
Am mai citit pe blogul dumnealui cand ii mai dadea in fapt . De fapt sunt curios de un singur lucru in cartea aia. Daca fostul director al Vocii americi mai era turnator la secu si cand a ajuns in USA .
Ha!-Ha!-Ha!!!
Nu ştiu, că e aci un hăţiş de nume, fapte, evenimente, de se sparie gândul. Vezi că am intuit eu ceva? Ca şi în cazul Marino, lumea e mai degrabă interesată de persoane decât de lucrurile împregiur stătătoare. Cum eu nu cunosc pe nimeni de-acolo decât după nume, aşa, din lecturi etc., mă interesează mai puţin CINE a făcut şi mai mult CE a făcut. Imaginând cartea aceasta ca pe o graniţă – sau cum naiba să-i zic – între generaţii, dacă nu între generaţii, atunci imaginându-mi-o ca pe o linie dincolo şi dincoace de care ne plasăm simetric eu (să zicem) şi dl Tudoran (care a fost direct implicat), am motive serioase să cred că, după ce a citit toată hârţogăria asta, nici dlui nu mai este interesat atât de persoane, cât, mai ales, de mecanismul care a pus în mişcare întreaga maşinărie. Prin ce-a trecut însă dl Tudoran, la prima lectură, nu pot şi nu vreau să-mi imaginez.
Pentru generaţiile care vin după noi, Virgil, personajele nu ştiu ce importanţă vor mai avea. Vor conta în măsura în care funcţiile de pe care acţionau le dădeau/îngrădeau anumite puteri, le facilitau/închideau anumite acţiuni, dar, la câte nume sunt aci, e greu de crezut că va sta cineva vreodată să-i judece pe fiecare în parte – în afara celor care-au trăit direct acele vremi, pentru unul ca mine destul de obscure şi îndepărtate. Nici chiar dl Tudoran nu cred că va avea energie, răbdare, nervi să purceadă acum la judecată…
@Daca_nu_nu
Chestiunea in sine ar raspunde unei alte intrebari (cu mult mai urata decat aceasta)
Si este daca vrei una din putinele mele teorii ale “conspiratiei” . In cateva cuvinte de fapt as vrea sa vad cati dintre cei mai de la Vocea Americi si Europa LIbera au fost infestati cu microbul securitatii si cum au infestat ei pe altii .
sete adevarat ca pentru cei care vin dupa noi nu vor mai conta daca uni sau altii au fost relmente spioni sau doar dizidenti.
Aaa, păi, în situaţia asta, musai să-ţi comanzi cartea! E posibil să te lămureşti la o simplă răsfoire – dacă ştii ce să cauţi – sau e posibil s-o citeşti cap-coadă şi să n-ajungi la niciun rezultat. E foarte bine, cred eu, că te preocupă problema aceasta, care cred că e şi importantă şi gravă, şi chiar m-aş bucura dacă ne-ai spune şi nouă la ce concluzie ai ajuns.
Pe mine mă interesează însă altceva, anume cum o instituţie (sau mai multe, naiba să le ia) care pretinde că reprezintă statul (oricare ar fi el) e în stare să se mobilizeze masiv pentru „compromiterea” (termenul apare inuman de des) unui cetăţean al… statului respectiv!!! Asta în condiţiile în care se pretindea că statul protejează cetăţeanul!!!
Este aici o organigramă a Departamentului Securităţii Statului, la data de 22 decembrie 1989 (pp. 47-50); şi, din (stai să le număr) aşa, din 31 de căsuţe (chenare), 9 (nouă!) au fost implicate în urmărirea informativă a lui Dorin Tudoran!!! Dumnezeule!!! Atâta zarvă pentru un singur om!!! N-o fi fost el singurul urmărit, dar orişicât… Şi cu atât mai mult, dacă au mai fost şi alţii…
Şi chestia cu „obiectivul” e ceva de speriat, parol.
@) Daca_nu_nu, Virgil
Pai, cred ca mingea e in terenul celui/celor care a/au provocat neplacerea, fara sa intebe, fara sa se intereseze.
Acum vreo zece, am patit ceva asemanator de la o echipa de securisti – aia, la somatia noastra, au mai bagat ceva in titlu macar, i-au spus Timpul 7 zile. Acum, ne-au facut disidentii! Ma rog, nu cred ca dl. Bacanu insusi e de vina, ci patronul ori ce-o fi cel care a facut magaria. Insa cum dl Bacanu e diector sau redactor sef, normal ca povestea se sparge in capul dumisale…
@ Liviu Antonesei
Ce ziar conduce Petrica Bacanu? Nu pot sa cred ca el este autorul acestei tarasenii…
@Daca_nu_nu
Da, vazui chestia telepatica, sau cum zicea bunica “De, maica, gand la gand cu vorba buna”…
@ Virgil
Cum Daca_nu_nu v-a dat linkul unde sa comandati cartea spre a va veni la usa (nu USA, mai sus un pic…), treaba este ca si rezolvata. Ma rog, mai ramane cititul, care, zau!, nu e o mare placere. Bruma de respect pentru specia umana se poate risipi rapid, daca nu sunteti tare de inger!
@) Dorin Tudoran
Petre Mihai Bacanu scoate, la Bucuresti, saptaminalul Timpul! Mai sus, in postarea scrisorii trimise autorului de fapt al furtului, sint detaliile birocratic-legale.
@) LA & DT
„Mânia-n oamenii cei buni,
Se naște moartă, se topește.
În cei cuminți, un ceas trăiește.
În semidocți, trăiește luni…
Trei ani în proştii cei din gloată,
Iar în mişei, viaţa toată…”
Din Antologia sanscrită, în tălmăcirea unui poet năsăudean.
@) Daca_nu_nu
Care minie? Poate a lui Ahil Peleanul…
Ha!-Ha!-Ha!!!!
Korrekt, vorba lui George…
Voi cumpara si eu cartea, da nu o voi citi, cel putin in viitoru apropiat. Am trait acele vremuri, nu vreau sa-mi mai amintesc de ele, a fost doar un cosmar, atit.
Doar o remarca, securitatea a fost romaneasca si ca orice lucru romanesc nu a functionat perfect, chiar daca in final, adica AZI, a cistigat.
@Dorin Tudoran,
IN 1990 aveam o idee destul de idilica despre perioada probabil cea mai de cosmar din istoria romania (in special 45-65) asa ca m-am apucat sa citesc mai toate memoriile scrise de diversi detinuti politici. totul a culminat cu 1984 a lui Orwell . Intr-adevar ajunsesem la saturatie si ma gandeam cu groaza daca militienii, securisti , si toti ceilalti erau cumva oameni , aveau familie , iubeau samd. Dupa ce citesti modul in care se comportau acele besti imi e greu de dat raspunsul Insa sa stiti ca sunt vaccinat deci sigur rezist la chestiile astea. Cel mult o sa ma amuz de prostia proverbiala a multora din ei.
Aoleo, Neamţule, puşchea pre limbă!!!
Asta ce-nseamnă?
Că pe ăştia de latină ne extermină???
Virgil,
Am prins în week-end-ul trecut, pe Discovery, finalul unui documentar despre nazism.
În fragmentul pe care l-am văzut eu erau prezentate (sigur au fost şi discutate, dar n-am prins asta) fotografii în care apăreau tot soiul de tinere zâmbitoare – în uniformă, fireşte! -, ofiţeri frumoşi (unul cânta la acordeon), mă rog, oameni din aparatul respectiv (nazist), care trăiau normal – ba chiar frumos, fără umbră, fără regrete, fără tresărire – , în timp ce trenurile morţii duceau mii şi mii de suflete la moarte; la un moment dat se vorbea despre Auschwitz, deci e posibil ca fotografiile să fi fost făcute chiar acolo sau prin împrejurimi.
În acest context, s-a ridicat exact aceeaşi întrebare, pe care o ridici tu aici: erau oameni aceştia şi, dacă erau, ce fel de oameni erau ei?
Cercetătorul care se ocupa de materialul analizat a dat un răspuns care cred că se potriveşte şi aici şi pe care ţi-l redau în termeni aproximativi:
Tocmai asta e problema – spunea el – că au fost oameni, ca mine, ca tine, ca el, ca ea… Dacă ar fi fost monştri, probabil că faptele lor nu ne-ar fi mirat, pentru că omul ştie la ce să se aştepte din partea unui monstru. Dar când oamenii fac lucruri monstruoase, acest lucru trebuie să ne tulbure, iar datoria noastră este să cercetăm ce anume a fost în mintea lor, să găsim explicaţii, să le analizăm, apoi să popularizăm concluziile noastre, tocmai pentru ca astfel de atrocităţi să nu se mai întâmple.
@daca_nu_nu. “Că pe ăştia de latină ne extermină” Stai linistita daca te consoleaza cumva ideea ca nu o sa fiti exterminati numai latinisti
Funeriu are ganduri mari.
Cat priveste bestia din om nu stiu cine a spus dar corect graieste “Omul este cea mai teribila fiara”. Priveste in jur si o sa-mi dai dreptate
Maître, am recuperat un text, de prin 2008, pe care poate-l ştii ori poate l-ai uitat. Sper să nu fie cu bănat.
Basmu’ cu Boc
Aşa-mi sînteţi de draji, uneori – People – că-mi vine a vă mîngîia pe frunţile alea intelijente. Şi pe creştete – ‘opa sus!
‘Ai să vă spui o poveste, că acuş’-acuş’ înserează.
A fost odată ca niciodată – că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Pe cînd se potocovea puricele cu 99 de oca de fier la un picior, şi el tot mai zbura în slava cerului.
Pe purice îl chema Boc. Şi era unu’ la părinţi dar mîndru-n toate cele, că ta-su şi zicea că “daţi-mi mai mulţi Boci, şi-am să răstorn pămîntu’ cu ei”. Şi aşa făcu, da’ numa’ cu Boc, că alţii nu-i mai putu dărui mama lui.
Acu’, ce-o fi fost în mintea lu’ ta’su – de vroia el să răstoarne pămîntu’ – povestea nu spune. Spune numa’ cum ajută Boc la trebuşoara asta, ce altora minunăţie fără păreche păru.
Mai întîi şi-ntîi, crescu Boc într-un an cît alţii în 7. De credeţi că-i uşor lucru, vedeţi de vă-ncumetaţi. Numa’ să faci şi pojar, şi vărsat, şi oreion într-un singur an, să-ţi crească şi să-ţi cadă dinţii de lapte într-un an, să mergi de-a buşilea în ianuarie şi la şcoală în decembrie de s-ar pune, şi tot ar fi peste puterile oricărui om rînduit de fire pe acest pămînt. Darămite cînd un copil le-ar face, nu te-ar podidi uimirea? Te-ar podidi mai avan ca sîngele pe nas, cînd îţi cîrmeşte ăl bătrîn una, c-ai fost prea zburdalnic.
D-apoi în al doilea an? Fu şi mai şi – termină şi şcoala primară, şi gimnaziul, îi dădură şi tuleiele pe la cele subţiori, începu să-şi facă freza şi să fluiere după fete, crescură-n el puteri nebănuite, neînţelese, neistovite. Numa’ că rămase cam mititel, de la aşa efort de creştere zic, că iar nu spune povestea de ce nu crescu el şi pe dinafară, cum pe dinăuntru.
Au şi poveştile merchezu’lor, să nu le pătrundă mintea omenească de tot, să mai rămîie – acolo – o taină, de sămînţă, de leac, de ce-a fi să fie.
Da’ ce grozăvie fu în al treilea an – se sparie gîndu’! Mîntui liceu şi facultate, se aşeză la casa lui, şi fu ales în fruntea obştei ca ăl mai prima gospodar. Aţi mai pomenit voi aşa minunăţie – să ajungă primare unu’ de 3 ani? N-aţi mai pomenit şi ni’ n-aţi mai avea a, c-aşa numa’n poveşti se poate petrece. D’aia ne şi plac nouă poveştile, cît am fi de bătrîni şi cu glagore la cap. Poate c-aşa a vrut Dumnezeu cu noi, să credem în poveşti pînă-nchidem ochii de bătrîneţe.
Ei, şi veni anu’ IV – de absolvire, cum s-ar zice pe la ăi purtaţi la şcoli înalte. Boc nu mai încăpu în satu’ lui şi ajunse vizir peste tot natu’. Dacă socotim după legile firii, să to’ fi avut ca la 21-22 de ani de-ai noştri, pămînteşti. Da’ vez’că altfel sînt socotelile Cerului, şi Boc avea deja ştiinţă, cumpătare şi bunătate cît unu’ de patruj’ de ani. Îi cărunţiseră tîmplele alea intelijente peste măsură, i se zbîrcise pielea ca la moşnegi, păru’ i se rărise ca lu moşu-său – fie iertat! Toate – cu un rost. Adînc rost – atîta po’să vă spun.
Şi-l chemă ta’su şi-i zise: Boculeţ, taică, uite ce-aştept eu de la tine, că tu ştii că eu mi-am pus în gînd să răstorn ceru’ şi pămîntu’.
Atunci, deschise şi Boc gura – prima oară ‘naintea lu’ ta’su – şi agrăi: Da’, taicule, parcă numa’ pămîntu’ era vorba să-l răsturnăm, nu şi ceru’.
- Tu să taci şi s’asculţi, cum e datina, că eu te-am făcut, eu te omor!
Şi tăcu Boc dinaintea tătîne-su, şi află ce avea de făcut ca să răstoarne şi ceru’, şi pămîntu’ – Doamne, apără şi păzeşte de aşa năpastă pe cap de om nevinovat!
Şi numa’ ce-şi încordă el puterile alea ale lui – la iveală da’ şi secrete, nu’ş cum se putu dar aşa zice-n poveste. Ş’odată începu pămîntu’ a se roti ameţitor, dimpreună cu ceru’ pereche, ca-n linghinşpir, la Moşi, care mai v-aduceţi voi aminte de demult. Oameni şi lighioane zbiera ca din gură de şarpe, case, drumuri şi poduri se buluceau unele peste altele, ‘ceai c-a venit cu-adevărat sfîşitu’ lumii.
Cîn’, ce să vezi? Ca prin farmec se opriră toate, şi toate la loc se-aşezară de ziceai că nici n-au clintit de-acolo. Şi fu iar ca-nainte, şi răsuflă lumea uşurată.
Ş’am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa. Şi-am încălecat pe-o lingură scurtă, să trăiască cine-ascultă! Şi-am încălecat pe-un cal, cu nume de Graur, cu şaua de aur, cu frîu de mătase, răsucit în şase.
‘Ai să fiţi perfect sănătoşi, bine?
@InimaRea
Am si eu o intrebare de carcotas : Care a fost scopul rasturnarii si cerului si pamantului. NU stiu daca e o coincidenta dar tare seamana cu guvernarea condusa de omul cu acelasi nume
@all
Buna dimineata.
Uitati aici cea mai completa demonstratie de ipocrizie si fariseism Vladimir Tismaneanu o critica pe nepoata lui Niculescu Mizil ca e nepoata de nomenclaturist.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-kitsch-politic-si-obscenitate-publica-oana-mizil-face-parada-modei-906766.html
@) Inima-Rea
Mestere, citindu-l, mi l-am reamintit – cu placere de altfel! Merci!
InimaRea, delicios, l-as baga la mine pa blog, daca nu te deranjeaza, evident voi numi sursa, aporpos cum ar trebui s-o numesc?
Neamţule, bineînţeles că-l poţi folosi cum crezi de cuviinţă. Eu i-am spus Basmu’ cu Boc.
-
Virgile, nici eu nu ştiu – aşa i-o fi venit ălui bătrîn, i s-o fi părut prea puţin să-ntoarcă doar Pămîntul cu susu-n jos. Ori, văzînd el că nu-ntoarce ni’ca, ş’o fi zis: Ia să-mi pui io mintea şi cu Ceru’ – ce-are?
Neamţule, parcă n-am înţeles bine întrebarea ta. Sursa e InimăRea.
@) All
In Obsevator Cultural, un text despre Herta Muller, un an dupa Nobel
http://www.observatorcultural.ro/*articleID_24300-articles_details.html
Cu ajutorul Domnului, sper sa reusesc sa postez miine aici – a trecut o luna – citeva “povesti filosofice cretane”!
@all Buna dimineata.
@Liviu Antonesei Tot in Observatorul un alt articol interesant despre Herta Muler http://www.observatorcultural.ro/2-comentarii*articleID_24294-articles_details.html
@) Virgil, All
Da, e un grupaj amplu de articole despre Herta in OC de saptamina asta, asa cum, saptamina viitoare, va fi unul despre Dorin Tudoran.
@L.A.
Da, si daca tot ca si acum, anumite comentarii nu sunt acceptate, vom avea o “imagine” fidela a receptarii… In fond, nu se numesc degeaba “observatori”…
@) Vasile Gogea
Nu, cred ca opresc postari, dar se instaleaza foarte greu! Si eu am asteptat citeva ore pina mi-au aparut niste raspunsuri. Alteori, am asteptat pina in ziua urmatoare…
Iti multumesc si aici pentru linkul catre textul Mirelei Roznovanu despre pestera nasterii lui Zeus si pun si aici linkul
http://vetiver.weblog.ro/2010/09/06/mirela-roznoveanu-the-cave-of-zeus-in-crete/
offtopic: salutari tuturor , din locul ala mereu insorit pe care unii il numesc “Italy”.