Marţi seara, voi pleca din Iaşi, iar miercuri după-amiază, voi zbura spre Creta, unde voi sta două săptămîni. Deşi îmi voi lua laptopul cu mine, probabil, oricum nu dacă nu apare un caz de forţă majoră, nu voi posta pe blog. Am nevoie şi eu, au nevoie şi cititorii mei de un răgaz. În plus, va trebui să mă gîndesc atent şi la viitorul blogului. Am constatat în ultima vreme, îndeosebi atunci cînd am postat articole cu tematică politică, o creştere a tensiunii între forumişti şi chiar o sporire a replicilor contondente, cu care nu prea eram obişnuiţi în acest spaţiu. De bună seamă că efectele crizei, absenţa cronică a soluţiilor de ieşire din aceasta probată de guvernanţi, ca şi jocul de glezne al opoziţiei, conduc la creştere generală a tensiunii în comunitate, iar efectele se văd şi aici. Dar nu e vorba doar de asta. Atunci cînd cineva crede că are mereu dreptate, cînd contrazice doar de dragul de a contrazice, de bună seamă că duce dezbaterile în aceeaşi direcţie. Poate că se descarcă aşa, dar fără îndoială că, în acelaşi timp, încarcă spaţiul discuţiilor ca atare, provocînd reacţii de acelaşi fel, iar lucrurile escaladează. În ce mă priveşte, am încercat, cît a fost posibil, să răcoresc atmosfera, nemaiturnînd şi eu gaz peste foc, chiar dacă, uneori, am pus eu însumi focul în textul principal. Uneori, o glumă sau, din contra, lăsarea fără răspuns a vreunei replici inflamate, au contribuit la reducerea tensiunii, alteori nu, aceasta sporind din jocul de biliard al replicilor autonome de cele ale mele.

Să sperăm că vacanţa, a mea, a cititorilor, măcar cea de pe blog, va fi un sfetnic bun şi ne vom regăsi, după ceva mai mult de două săptămîni, mai senini, mai eliberaţi de tensiune. „Prin noi înşine”, vreau să spun, pentru că este greu de crezut că fantasta noastră politrucime va comite în această scurtă perioadă, vreun miracol, vreo mare minune. Să ne gîndim, între timp, că anul acesta se împlinesc 125 de ani de la naşterea lui Nikos Kazantzakis, cretan de felul său. Poate citim sau recitim ceva scris de el în această perioadă. Nu are cum să nu aibă un efect de înseninare! Vara trecută, am recitit Zorba… şi Iisus răstignit a doua oară. Anul acesta, iau cu mine Raport către El Greco şi O viaţă în scrisori. Mă voi întoarce cu ele citite!

La revedere – şi pe curînd!