Cînd am postat poemul lui Berthold Brecht, nici nu visam ca va trebui sa ma gîndesc asa de repede din nou la el – si în nici un caz în legatura cu unul din cei mai importanti scriitori din generatia mea. Pîna la urma, Brecht facea referire la secretarul general al Uniunii Scriitorilor din RDG din anii cincizeci, care era mai degraba un politruc sinistru, un fel de Beniuc de-al lor, decît un scriitor adevarat. Or, în cazul nostru chiar este vorba despre un scriitor adevarat si, tocmai din acest motiv, reactia acestuia este si mai descumpanitoare. Dar, ma rog, asta e tara, acesta este presedintele, acestia ne sînt scriitorii, asta e situatia. Asa ca, revenindu-mi Brecht si poemul sau în minte, am comis aceasta parafraza:
Elegiile din Catastroica (1)
Dupa Berthold Brecht
Dupa discursul tîfnos al presedintelui, din 5 august,
în care acesta ne-a îndemnat sa ne destaram
daca nu ne place halul în care a adus tara,
în cîrdasie cu augusta sa camarila,
scriitorul preferat al acestuia – cel caruia
presedintele îi citeste romanul de cinci ani,
de parca ar fi Biblia –
ne-a explicat într-un articol de ziar
ca nu-l meritam pe Vrednic Cîrmaciul.
Si va trebui sa ne straduim amarnic,
ca sa-i meritam onoarea de a ne conduce
pe noi culmi de progres si civilizatie.
Asa este. Dar întreb si eu, ca prostul,
pe urmele unei elegii de Berthold Brecht –
Nu e mai simplu, pentru multgloriosul
presedinte, sa-si demita nevrednicul
popor si sa-si aleaga altul?
Unul dupa chipul si asemanarea
scriitorului sau preferat…
„Cu caracatiţa o dă în bară!…”
Siiigur c-o dau în bară!!!
La 11 euro, ar fi putut pune grecoteii un tentacul mai… arătos!
Nu o părere de firicel, de nici măcar nu l-am văzut în farfurie… Am crezut că n-a înţeles ăla comanda şi mi-a adus numa salată…
Afaceriştii lu peşte prăjit… (mă rog, lu caracatiţă).
Bine zice Daniel: bărbatul să-şi strângă aripile şi să nu se lase impresionat de te miri ce tentacule-n vânt… Dacă muierea lui zice să mânce caracatiţă, merită să-ncerce, dacă nu, nu.
Am peirdut o bunăciune de text. Mai încerc o dată.
Castrarescu vede în victoria ADA şansa noastră istorică de după 1990. Greşît!
Accea a fost în primăvara lui 1991, cînd Moţiunea Roman a cîştigat în FSN. Ilici a montat mineriada din septembrie 1991, ca să stopeze liberalizarea, “tăierea cozii pisicii” după modelul Vişegrad.
Totul i-aş ierta lui Băsescu dacă măcar l-ar pune-n lanţuri pe Ilici, să-l aud şi pe el miorlăind “Am fost un dobitoc!”
Dar vezi că nu poate, săracu’! Şi pe el îl are-n traistă edecaru’.
De aceea socotesc diversiune invocarea doar a Golaniadei împotriva lui Ilici, cînd nebunia lui anticapitalistă şi-a atins apogeul cînd cu debarcarea lui Roman. Guvernarea Văcăroiu a aşezat – poate definitiv – Ro la coada trenului Europa. În 2005, nu se mai putea, deja, face nimic. Iar cu un an înaintea aderării la UE, nu mai mergea nici un fel de revoluţie.
Cum bataia parafrazei locale merge mai departe decit limita confortului personal, ma rezum la o provocare inspirata de ea, parafraza, in general: puteti domniile dumneavoastra spune cu certitudine in ce moment ori imprejurare ati folosit/intilnit un cuvint anume pentru intiasi data? Am sa va spun, in ce ma priveste, cum veni cestiunea cu “parafraza”.
Eram de virsta gradinitei cind fratele meu cel mai mare (ca noi sintem multi , tare) a ajuns inginer si a venit la casa parintilor cu un disc Lipatti cumparat dintr-unul din primele lui salarii. Una din piese era, dupa cum auzeam , o parafraza dupa petarca. Mi-a arestat atentia, dupa cum se cuvenea, parafraza, nu petarca. Incercam sa inteleg ce va fi fiind a spune parafraza, punind laolalta ba o para cu o fraga (din fragarul din curte, pre carele cei din alte parti l-ati numi “dud”) ba para cu ceva din sarlota de frez a mamei.
Vremea epifaniei a venit, cum era potrivit, prin liceu. Parafraza dupa un sonet al lui Petrarca imi creea , totusi, alte probleme. In rudimentul de gindire adolescentina riguroasa mi se parea putin cam prea-prea sa zici ca poti face o parafraza dupa un enunt intr-un anumit limbaj in cadrul, si cu mijloacele, altuia. Azi, oarecum mai calm, imi spun ca, probabil, Liszt parafraza muzical intr-o piesa de pian nu versuri petrarciene ci propriu-i lied cu libretto-ul acelor versuri.
Am sa incerc sa vin, totusi, on topic mai consistent. Ma uit la versurile unuia dintre sonetele pretext pentru piesuta de pian. Va amintiti cum Naphta zicea, in Zauberberg, poate mai altminterea, usor, ca muzica-i un suspect politic? Ei , nu-i un secret pentru nimenea, ca si poesia a fost (s-inca este) si ea unul. Ia priviti: “Benedetto sia ‘l giorno, e ‘l mese, e l’anno,
E la stagione, e ‘l tempo, e l’ora, e ‘l punto
E ‘l bel paese e ‘l loco, ov’io fui giunto
Da’duo begli occhi che legato m’ànno…
La Petrarca, dragutul, suspensul tsine prets de noua versuri, dup-aceea ne este divulgata Laura. Dar ia sa-ncercam noi sa-i violam putsin si pre poet si pe domnisoara in cauza stergind numele acesteia din context (inducind si o sonticaiala prozodica). Abuzul ma poate eteriza, vad ochii oricarei (dar si oricarui, ca, de, ne-am eliberat) Pandolfini, Bertolini, Medici ori Pazzi florentine (florentin). Sa nu credti ca fascinatia pentru ochi o au doar poetii. O au si politicienii cei mai din avantscena. Nu vedea George (Walker) Bush in ochii lui Putin profundul incomensurabil de umanitate, ca sa nu zic, omenie? Incercati anamneze si proiectii personale, daca va ingaduie vremile.
Vedeti unde (te) poate duce “parafraza”?
@Daca_nu_nu (12:18) Mai intii o datorie mai veche pentru atentie: merci, dara.
“Vorbim despre putere? Sau despre tăvălug?” Evident, elementar, dear Watson, ca daca cele doua notiuni se iau (ele insele, sau sint luate) in serios, vorbim despre unul si acelasi lucru.
Si un cinticel de greiere de sub fereastra proprie ca sa va-nsoteasca.
@) Daca_nu_nu
Nu stiu la ce grecoteii ai mincat tu, dar in Creta n-am patit asa ceva – la un pret mai mic, am mincat totusi, de fiecare data, o farfurie plina!
Mulţumesc de gândul bun, Daniel.
Am greieri sub fereastră, dar, mai mult, am unul chiar în casă!!!
Ştii ce mişto e…
Cât despre cele două noţiuni, cred că ai mare dreptate.
Liviu dragă, la o terasă, pe insula Skiatos.
M-a surprins atât neatenţia, cât, mai ales, neglijenţa!!!
De fapt, să fiu sinceră – şi ca să nu creadă cineva că am eu chef să critic numai turismul de la noi – trebuie să spun că nu mi-a plăcut sejurul în Grecia. Din multe motive.
Unul ar fi că am ajuns la hotel pe la 10-11 şi n-am fost cazaţi decât pe la 3 după-masa, pentru că patronul nu avea decât două femei care se ocupau şi de bucătărie, şi de menaj. Iar camerele se eliberau şi se umpleau la loc în aceeaşi zi, pentru că autocarele care mergeau de aici pline trebuiau să se întoarcă tot pline îndărăt. Ştiu că am găsit acolo un grup de turişti chiar de la voi, Iaşi-Suceava, şi oamenii erau foarte revoltaţi şi erau hotărâţi să reclame agenţia de turism la revenirea în ţară.
Acuma, ca să vă faceţi o idee:
În sala de mese era un afiş unde scria NUMAI în limba română: „Stimaţi turişti vă rugăm să nu luaţi mâncare la pachet” sau aşa ceva. Or, mai erau acolo nişte grupuri de francezi, danezi şi unguri. Dar mesajul se adresa numai românilor. Nu spun că noi n-avem nicio vină pentru o chestie ca asta, dar orişicât. Bine, noi am avut mic dejun şi cină, că ne-am dus cu copilul, dar, când am văzut la cât îi ceasul, am renunţat. Vreau să spun că 7 zile s-a servit ACELAŞI meniu la micul dejun şi, spre exemplu, dacă se termina cafeaua… gata!, s-a terminat, v-aţi trezit prea târziu, dragi turişti. Başca mai şi serveau la masă cele două albaneze care făceau menajul – v-am mai spus – care tîrîiau, ostentativ cred, scaunele şi mesele, ca la balamuc. Şi ca să fie tacâmul complet, pe la două jumate, trei, năvăleau peste tine în cameră să spele pe jos!!! Le-a-mpulăit Adi de nu s-au văzut.
No, aşa, pe scurt, ce mi-am adus aminte. În rest, ce-a depins numai de noi mi-a plăcut. Ne-am făcut programul cum am vrut şi basta. Până la plecare, când iar am stat, cu bagajele făcute, în hol, până pe la 5-6, când au plecat maşinile. Că ne-am zis, haideţi, fraţilor, să eliberăm din timp, doară noi suntem odihniţi, dar ăia care vin, săracii, sunt rupţi de oboseală… Vezi de treabă! Când am plecat noi, atunci i-au cazat şi pe ei.
Deci mi-a lăsat aşa, un gust amar.
Bineînţeles că vom mai merge în Grecia, dar nu aşa. Cu maşina proprie şi cu altă rânduială.
@Daca_nu_nu (19:01) Ma bucur ca mi-ati confirmat ceea ce si io , ca inotsent scoleru rumun banuiam, avind oaresce cunoastere a plaiurilor ce lacuits, anume: ca avetsi greieri sub fereastra. Da am sa insist, cu voia dv., io v-am dat un cinticel de-alu “greieru meu”, care ca si vocea de clopotsas a Micului Prints, ii unica. Dara, macar nuantsa, de nu mai mult. Vo spui io (ca si Bula) ca am ascultat greieri pe-acasa, prin Caraibe, in gura de metro de la Porte de Montreuil (IN DECEMBRE!!!), ba si cicade pre linga o bastida proventsala ori pre la poale de vulcan sicilian… Vulcanelli, dove siete! Venite, subito!
hehehe ,
Cristian Teodorescu a inceput sa-l copieze pe Postelnicu (ala de era ministru de interne la lovirutie) . Bine nu in termeni asa de categorici dar este un inceput bun
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nu-eu-am-devenit-antibasescian-ci-traian-basescu-50423.html
În orice caz, Daniel, e un orăşel foarte frumos aici, la mine. Am scos câinele la plimbare şi, într-o oră şi jumătate, am întâlnit 5 (CINCI) maşini!!! În rest, lume, la plimbare, care cu animăluţele, care aşa, de zăluzi, copii la joacă, linişte şi pace. Şi peste toţi şi toate, concert de greieri!!!
Păcat, mare păcat, ar fi putut fi un orăşel universitar nemaipomenit. Din păcate – chiar aşa: din păcate!, cine ştie ale cui, până la al şaptelea neam – s-a cam ales praful…
O fi el de stele – apropo de Vulcanelli – dar tot praf se cheamă.
P.S. Fulcanelli e plecat. Cred că face o invenţie… Poate, din toamnă, ne teleportăm la oră, că, la criza asta şi la salariile astea, de unde bani de combustibil???
@Daca_nu_nu
Teleportare versus holograma
Sa stii ca la ora actuala sunt aparate care pot reproduce o imagine cu tine in sistem holograma tu stand acasa iar in amfiteatru in fata studentiilor aparand o imagine 3d.
Din pacate cred ca iti trebuie o banda de internet un pic mai mare in special simetri sau cel putin cu uplinkul mai mare decat downlinkul.
Apoi, Virgil dragă, încet-încet se lămureşte lumea, numai că e o lămurire cam costisitoare…
P.S. Eu iară-s pe lângă: nu ştiu cine e Postelnicu ăla… Poţi rîde.
Doamne nu mă lăsa, Virgil! Cred că aş şi muri dintr-aia una.
Ştii ce zice Liviu, într-o carte de-ale lui: zice el aşa, că maşinile pot face foarte multe lucruri, dar n-au suflet!!!
(Na, parafrază!)
@) Daca_nu_nu
Ce sa zic? Experienta nefericita. Eu, de cind merg in Creta, n-am avut parte de asa ceva. Nadajduiesc sa nu debutez anul asta!
@) Daniel StPaul
Ehei, unde sint greierii de altadata?! Nu glumesc, in copilaria mea am avut parte de frumoase cintece de greier…
@Daca_nu_nu (21:46) Da, daca va amintitsi, in “vechime” parca faceam oarescari marturisiri in ce priveste cunoasterea locurilor “dv.” … Trag nadejdea ca, in ciuda miscarilor celor cu putere de decizie, universitatea de vara a greierilor va fi o reusita permanenta (in paranteza, sa stiti ca dupa ce v-am lasat mesajul precedent, cum mi-s io romantsios si sensibil, mi-am facut repros ca v-am servit argumente greieresti, a la Bula, fara cratima, ceea ce ar fi putut sa va cauzeze, cunoscindu-va, fie indigestie, fie insomnie. Har Domnului, uite, orfismul greieriadai are efecte sedative si, de buna seama, eschatologice…)
@All Ei , v-am amintit eu cum il parafraza “ochiologic” George W. Bush pe Petrarca, dar ca sa vedeti ciudateniile coincidentei, am revazut azi niste filme cu Julie Christie si Alan Bates (englishu Basil din Zorba) si in unul din ele Bates cinta , what else, “Take a Pair of Sparkling Eyes”. Nu stiu in ce dispozitii va aflati domniile voastre pe-acolo, filmele astea mi-au cazut bine, vezi ce azi nu se mai face si reinvie, in imagine, literatura. Daca aveti mijloace/stiinta de a va procura (poate de pe net) Far from the Madding Crowd ori The Go-Between nu veti ramine insensibili la calitatea spectacolului. Io asa sper. Noapte buna si celor retrasi si celor ce inca mai vegheaza.
@) LA
Fii cuminte, acuma n-o s-o păţească toată lumea… Aşa a fost atunci şi acolo. Eu am povestit păţania asta, ca să ştie omul ce se poate, Doamne fereşte!, întâmpla. Mai ales că tu nu mergi prima dată…
Sunt sigură că va fi o vacanţă cel puţin la fel de reuşită ca până-acum.
@Liviu Antonesei (22:40) Domnul Antonesei, tocmai v-am descoperit, dupa ce am postat si “greiereste” pentru Daca_nu_nu. Vad ca va mingaie nostalgia. Nu stiu altii cum sint, cum sinteti dv., dar la capitolul greieri nu sint nefericit: ii regasesc aproape oriunde merg (ori, in generozitatea indigentei lor, ma urmaresc pe ascuns, ca sa ma reconforteze; ba, cind au putut, mi-au recomandat si pe altii din bransa, cum fu cazul cicadelor).
@) Daniel
O să dorm ca scăldată, vorba aia. O cratimă nu-i un capăt de ţară.
@) Virgil
Ţi-am trimis o schemă pe mail… Uită-te peste ea şi scrie-mi. Sper să mai pot intra din când în când pe mail. Scrie-mi numai, că voi găsi eu şi-ţi răspund.
@) All
Dragilor,
Ştiţi cum se spune: omul vine, stă oleacă, mai discută, dar şi pleacă.
Cum tot ce-i fain ori nu-i sănătos ori îngraşă, iaca sună ceasul de plecare. De mâine-ncolo oi trece mai rar pe-aci, că şi vacanţele se gată…
Dar vă promit că vin cât de des pot.
Vă îmbrăţişez şi vă iubesc,
Marcela
@) Daniel StPaul
Sinteti norocos, fara indoiala, daca va urmaresc atit de statornic. In ultimii ani, m-am consolat, daca e consolare asta, cu “cintecul” cosasilor din Creta… Dar nu chiar acelasi lucru.
Inimioară, tu ar trebui să fii fericită ca St Paul – tu că nu ştii, el că nu-i pasă.
Tudor Postelnicu fu ultimul satrap ceauşist la Secu’. Cănd l-au judecat – după Revoluţie – astfel şi-a motivat ataşamentul faţă de “odioasa dictatură şi sinistra lui soţie”: Am fost un dobitoc!
Dar nu fusese deloc dobitoc. Ca să-ţi faci o idee – şi inima bună, eventual – află că, pe lîngă el, Băsescu-i un greiere tălîmb.
Dragă Liviu
Eu cred că e suficient să privim puţin România interbelică, mai exact perioada de ascensiune a Gărzii de Fier. Toată intelectualitatea românească, patrioată şi subţire, filosofii cu succes la public, istoricii cu înclinaţii oculte, disperaţii abisali, ca să nu mai vorbesc de alogenii (scuze pentru cuvînt, folosesc chiar terminologia legionară) sensibili – mă rog, 90% din ceea ce un analist modern ar putea denumi partea gînditoare a naţiunii – căzuse în freză după “Căpitan”. Obiectul dispreţului, al atacurilor superintelectuale mînioase era România liberală şi “coruptă”, România “oligarhilor”. Da, da, pe vremea aia nu erau “moguli”, erau oligarhi. Alte măşti, aceeaşi faţă, acelaşi vis de-a defila de-a dreapta Căpitanului, pe noi culmi de civilizaţie şi progres. Şi de-a pune ţara pe principii corecte…
Şi ne mai mirăm că inteligenţa abdică de la spiritul critic? Păi inteligenţa se prosteşte şi, cu ajutorul muşchilor intelectuali, e gata să justifice orice imbecilitate sau grozăvie. Inteligenţa prostită e chiar mai rea decît prostia: are întotdeaua instrumentarul la îndemînă. Şi, în general, intelectualii despre care vorbim, crema lor (cum crede popolul), sînt, toţi, bine situaţi, în poziţii ultrafavorabile, bine remuneraţi, protejaţi de sistemul care îi apără şi-i promovează… Cum să nu dispreţuieşti vulgul şi liberalismul? Cum să nu negi aşa zişii intelectuali (oricum, de mîna a doua) care se gudură pe lîngă moguli? Nişte tonomate, nişte flaşnete, nişte vînduţi!
Iar lucrul cel mai teribil e că toată condamnarea României obişnuite şi neafiliate politic se face în numele… binelui suprem! Condamnarea la moarte, să fim bine înţeleşi!
Nu sună bine? Nu-i aşa că nu te doare capul? Puah!
Hai ca acum am primit un banc tare, nu ma pot abtine sa nu v-il spun si voua !
Exista o singura intrebare, dar aceasta este foarte-foarte importanta!!
Nu raspundeti in graba sau la nimereala! Ganditi-va inainte de a raspunde. Raspundeti cinstit!
Este o situatie imaginara, in care trebuie sa luati o hotarare. Ganditi-va ca trebuie sa dati un raspuns spontan si cinstit!!!
Sunteti in mijlocul unui dezastru total, o inundatie de proportii … nemasurate cantitati de apa… baraje rupte …
Sunteti fotoreporter pentru TVR1 si … va aflati in mijlocul acestui dezastru inimaginabil.
Situatia este la limita disperarii…
Ca reporter, incercati sa surprindeti momentele cele mai impresionante.
In jur oameni, case, animale, sunt luate de ape …
Natura mugeste aratandu-si fara iertare, puterea … pustiind totul in urma ei.
Deodata vezi un barbat la volanul unei JEEP… ce lupta disperat, sa nu fie luat de valuri… te apropii… iti face o impresie puternica… si brusc il recunosti: este Basescu!!
Acuma realizezi ca furia apelor il va inghiti in orice clipa… pentru totdeauna…
Ai doua posibiltati: sa il salvezi, ori sa “prinzi” instantaneul vietii tale!!!!
Sa ii salvezi lui viata, ori sa faci o poza, ce iti va aduce tie premiul p…itzer!!!!
O poza ce arata moartea unuia dintre cei mai importanti oameni din tara …
Acuma intrebarea (raspunde sincer):
Poza o faci color, sau alb-negru ????
Ce întrebare idioată! (scuze!)
Salvezi omul!
@Florin Iaru.
Nu sari asa, e totusi un banc. Daca faci o analiza serioasa la toate bancurile vei vedea ca de fapt toate sunt tragice !
Nu e banc. E o chestie transparentă.
Bancurile sînt metafizice, nu tragice!
Bun, hai alege un banc si sa facem o analiza !
“În 1919, cu 20 de ani înainte de ororile celui de-al Doilea Război Mondial, Michael Keogh a salvat un mic demagog care era pe punctul de a fi ucis în bătaie de o mulţime iritată de discursul său. Numele lui era Adolf Hitler”
Si aici era vorba tot de viata unui om. Michael nu a fost un idiot. Oare a facut bine sau nu ?
Bine inteles comparatia este exagerata si fortata dar ramne intrebarea. Oricum, repet, era doar un banc !
@gogule,
ce te face ca, dintr-o data, sa ai cu totul alta parere despre Basescu? Il vezi tu, in mijlocul puhoaielor de apa, la volanul unui jep? Pe ceausescu ni-l puteam inchipui intre canibali, sau in Iad…
Asa ca nu e de analizat. Bancul nu-i tragic, e de-a dreptul idiot. Dar ca sa raspund la intrebare: da, l-as face color. Roz bonbon cu floricele aurii…
@ Nick. Pai asta spuneam si eu. Orice banc daca il iei la bani marunti este idiot. Dar totusi ne amuzam sau chiar radem !
@Iaru,
domnule, deci vorbim despre “inteligenta lor” si despre “inteligenta noastra”, nu? 90% din intelighentzia romana s-a dat cu legionarii, apoi 90% cu comunistii (alta?), apoi cu feseneul (alta?) iar acum… nici nu mai stiu, 50-50? Juma pupa dosul presedintelui, cealalta, mogulilor? Mereu alta? Oricum, stam rau daca, intr-o astfel de proportie, intelighentzia se lasa prostita… De unii sau de altii.
Ramin deci intotdeauna cca 10% “liberali”. Ea e “Romania obisnuita si neafiliata”. Exact ce zic si eu. De ar fi macar 20-30 %, poate s-ar mai misca ceva in tara…
@Nick.
Cei 10% sunt de fapt nehotaratii. Care fiind nehotariti nu hotarasc nimic.. si deci nu conteaza chiar daca ar fi 20-30%. Nu uita ca prezenta la vot a fost undeva pe la 50-60% deci 40% “liberali”, “neafiliati”, care nu au avut nici o influenta.
@Florin Iaru Teoretic vorbind aveti dreptate (salvezi omul) Dar am si eu o intrebare cat e om din Traian Basescu ?
@Florin Iaru
Apropos totusi de intelectuali (interbelici sau actuali)
Cred ca definita noastra despre “intelectuali” este daca vreti un pic hai sa-i spunem ciudata.
Nu insist pe ideea unei naivitati “politice” a intelectualilor din toate timpurile dar de multe ori cand un astfel de om este caracterizat nu este luat in consideratie caracterul lui. Si am vazut de-a lungul vremi foarte multi oameni foarte bine echipati “stiintific” insa nu as putea spune acelasi lucru despre caracterul lor.
Deci cred ca un “intelectual” daca vreti intr-o defintie comuna dar departe de ce ne-am dori noi sa fie trebuie sa aiba mai multe compnente.
- probitatea stiintifica ( si in domeniul “umanioarelor” avem o dimensiune stiintifica chiar cand vorbim de poeti si scriitori)
- caracterul si dimensiunea lor morala
- eruditia si sau capacitatea lor de a naviga hai sa-i zicem interdisciplinar.
@) All
Partea a doua la povestea Seherezadei contemporane aici
http://www.observatorcultural.ro/DIN-FOI%C4%B9%C2%9EOR.-Un-popor-de-%C4%B9%C2%9Eeherezade-%28II%29*articleID_24123-articles_details.html
Nu
Intelectual e acel personaj cu studii superioare sau cu competenţe evidente într-un anumit domeniu care se implică în viaţa cetăţii. Competenţele nu-l fac automat un gînditor politic sau o Cassandră. Calitatea morală nu are aici nicio relevanţă, la fel, nici performanţele sexuale sau culoarea ochilor.
Aşa cum un actor excepţional (sau un pictor excepţional, sau un dirijor fabulos), poate fi un tîmpit de excepţie, la fel şi intelectualul poate fi la fel de idiot. În politică NU există competenţe.
@Liviu Antonesei
Daca nu te superi frate (de la imperativul “jocului”, la ipoteticul “cojocului”, adica al socialului!), “o solutie” aici:
http://vasilegogea.wordpress.com/2010/08/13/de-ce-ii-sunt-indatorat-lui-pavel-susara/
Multumesc frumos!
Dar si un moment de relaxare:
http://www.youtube.com/watch?v=924nfz7E-Tc
O fi prins-o pe muma-sa!
@) Florin Iaru
In opinia mea, definitia lui Foucault, asa de stinga cum s-a intimplat sa fie, ramine imbatabila: “In schimb, eu stiu ceea ce inseamna sa fii un intelectual. Sa ai mintea atit de supla cit este posibil si coloana vertebrala atit de dreapta cit este necesar”. Restul sint fie defintii eronate, fie variatuni pe aceeasi tema…
@LiviuAntonesei (8:15) Domnul Antonesei, nu stiu, zau, ce temeiuri ma ingratiaza spre a fi tsinta favoritismului greieresc, cu atit mai mult cu cit locuiesc intr-o urbe mai mult decit bi-milionara demograficeste (ce-i drept, verde si aerisita in cea mai mare parte). Imi pare rau ca greierii de prin partile Iasilor sint fie mai putsin rezilienti, fie mai dezertori…Desi, tapsanele ori pajistile n-ar rebui sa fie atit de inaccesibile cum par a intelege. Nu vreau nice cum sa fiu impiu, dar, daca sevratia greiereasca e atit de dureroasa, pina una, alta, va pot oferi niste metadona hyperespatsiala (cu choix multiples dupa oferta initiala):
http://www.youtube.com/watch?v=CQFEY9RIRJA.
Weekend placut si pasnic.
@) Daniel StPaul
Multumesc tare mult pentru substitutul de drog! De asemenea, un w end cit mai placut!
http://www.youtube.com/watch?v=_rfG7fFR9QA&feature=related
Gogu: Bancul este impecabil, dar unora trebuie să li-l explici ca să-nţeleagă poanta. Aici, poanta este “reporter tv” iar nu “Băsescu”.
-
Iaru: Toate se pot compara cîtă vreme există fie şi doar un element comun între unele şi altele. De aceea şi există comparaţii forţate. Asta – a vremii noastre cu cea interbelică – e de-acolo. Nota dominantă atunci era fascismul nu parvenitismul. Iar dacă-i comparăm pe Noica, Eliade, Cioran cu Elita de azi, avem o problemă de … vîrstă.
Şi eu sînt furios dar am ales a fi din celălalt motiv: Nici măcar nu e dictatură, domnule!
-
Maître, votez şi eu Foucault.
@) Inima-Rea
Aferim! Vreme buna in continuare iti doesc!
@Daniel StPaul says:
“…..Porte de Montreuil (IN DECEMBRE!!!), ba si cicade pre linga o bastida proventsala ori pre la poale de vulcan sicilian… Vulcanelli, dove siete! Venite, subito !”
@Daca_nu_nu says:
12/08/2010 at 21:46
“O fi el de stele – apropo de Vulcanelli – dar tot praf se cheamă.
P.S. Fulcanelli e plecat. Cred că face o invenţie… Poate, din toamnă, ne teleportăm la oră, că, la criza asta şi la salariile astea, de unde bani de combustibil ???”
Eu sunt acum mai aproape de ploaia de stele si in fiecare seara imi cufund privirile in intunericul plin de mistere al boltii ceresti. Va urmaresc insa din cand in cand, dar am avut oaresice probleme cu sursele de energie. Tastatura mi-am facut-o din pietre de rau, monitorul din cristale de mina (sunt aproape de izvoarele Bistritei Aurii), m-am descurcat pana si cu hard-discul (ca doar aveam copita de mistret din belsug) insa cu tot focul secret pe care-l supraveghez cu strasnicie, nu am reusit sa intru in rezonanta cu monitorul. Cobor insa in curand in lumea reala, chiar daca nu am gasit inca secretul teleportarii.
Ha! V-am prins!
Credeaţi c-am murit? Ori numa ce-aţi aşteptat să scăpaţi de mine?
Fiuuuuu…
Ce bine că s-a gătat şi săptămâna asta de ieri până azi…
Habar n-aveţi ce lungi sunt săptămânile de-o zi!
Dovadă că m-am culcat în zori…
Şi uite, domnule, halal prieteni!
Nimeni nu mi-a lăudat nici Greierele meu artist şi nici Regina protectoarea artiştilor. No, las că vedeţi voi ce păţiţi când vine fluturaşu pe luna asta!!!