Archive for August, 2010

La revedere, pe curînd!

Sunday, August 22nd, 2010

Marţi seara, voi pleca din Iaşi, iar miercuri după-amiază, voi zbura spre Creta, unde voi sta două săptămîni. Deşi îmi voi lua laptopul cu mine, probabil, oricum nu dacă nu apare un caz de forţă majoră, nu voi posta pe blog. Am nevoie şi eu, au nevoie şi cititorii mei de un răgaz. În plus, va trebui să mă gîndesc atent şi la viitorul blogului. Am constatat în ultima vreme, îndeosebi atunci cînd am postat articole cu tematică politică, o creştere a tensiunii între forumişti şi chiar o sporire a replicilor contondente, cu care nu prea eram obişnuiţi în acest spaţiu. De bună seamă că efectele crizei, absenţa cronică a soluţiilor de ieşire din aceasta probată de guvernanţi, ca şi jocul de glezne al opoziţiei, conduc la creştere generală a tensiunii în comunitate, iar efectele se văd şi aici. Dar nu e vorba doar de asta. Atunci cînd cineva crede că are mereu dreptate, cînd contrazice doar de dragul de a contrazice, de bună seamă că duce dezbaterile în aceeaşi direcţie. Poate că se descarcă aşa, dar fără îndoială că, în acelaşi timp, încarcă spaţiul discuţiilor ca atare, provocînd reacţii de acelaşi fel, iar lucrurile escaladează. În ce mă priveşte, am încercat, cît a fost posibil, să răcoresc atmosfera, nemaiturnînd şi eu gaz peste foc, chiar dacă, uneori, am pus eu însumi focul în textul principal. Uneori, o glumă sau, din contra, lăsarea fără răspuns a vreunei replici inflamate, au contribuit la reducerea tensiunii, alteori nu, aceasta sporind din jocul de biliard al replicilor autonome de cele ale mele.

Să sperăm că vacanţa, a mea, a cititorilor, măcar cea de pe blog, va fi un sfetnic bun şi ne vom regăsi, după ceva mai mult de două săptămîni, mai senini, mai eliberaţi de tensiune. „Prin noi înşine”, vreau să spun, pentru că este greu de crezut că fantasta noastră politrucime va comite în această scurtă perioadă, vreun miracol, vreo mare minune. Să ne gîndim, între timp, că anul acesta se împlinesc 125 de ani de la naşterea lui Nikos Kazantzakis, cretan de felul său. Poate citim sau recitim ceva scris de el în această perioadă. Nu are cum să nu aibă un efect de înseninare! Vara trecută, am recitit Zorba… şi Iisus răstignit a doua oară. Anul acesta, iau cu mine Raport către El Greco şi O viaţă în scrisori. Mă voi întoarce cu ele citite!

La revedere – şi pe curînd!

Elegiile din Catastroica (2)

Sunday, August 15th, 2010

De buna seama ca textul care urmeaza nu e poezie de pus într-un volum si nici macar de publicat într-o revista literara. Dar mi se pare ca blogul ar avea spatiu sa-l cuprinda. E interesant ce efect cathartic a putut sa aiba acesata joaca asupra mea pe cînd o scriam. Ba chiar m-as bucura sa aiba si asupra celor care, eventual, o citesc. E iarasi interesant cum, la necaz, începe sa-ti umble prin minte poezia poporala si cea a clasicilor razvratiti. Cînd îti este bine, se mai întîmpla si sa uiti norodul si antecesorii, cînd nu-ti mai este la fel de bine, iata, îti mai aduci aminte de ei.

Satira. Duhului sau

Pentru Grigore Alexandrescu, Mihai Eminescu si Ioan Grosan

Mult stimate si iubite
capitan si presedinte
permiteti sa raportez
ca-n cinci ani de „tot `nainte”
ati facut un cacarez
si poporul cel obez,
care-a prins putin la minte,
va zîmbeste cam din dinte
si scuipa cuvinte verzi.

Sta prin crîsme, sta la porti,
sta sub ape, `n nasalie,
apuca oala de torti
cînd plesneste Mos Ilie.
Si-ntr-o crunta veselie
o-njura pe Tanti Nuti
ba si pe mata te-adie,
ca esti spaima Constituti.

Da matale, nici ca-ti pasa,
te-aburci în elicopter
prostimii-i mai tragi o plasa
si te cateri înspre cer,
de-o mîna cu proasta tatei,
de alta cu-n gunoier,
iar niste drumari atîrna
ca hainele în cuier.
Doar poetul cel din casa
te socoate vreun boier.

Viata tare e frumoasa
cîn` nu-ti pasa de nimic!
Apa e unde-a fost casa
si rachiu în alambic.
Nu ti-i frica nici de coasa,
cum nu-i e nici celui mic –
duci mandatu` pîn` la capat
ca e tras la loz în plic.

Ba si vorba nebuneasca
ai schimbat-o doar un pic –
nu dupa voi e potopul,
ca nu-i timp de irosit.
Pare c-a fugit norocul
da` matale esti voinic.
Nu ti-i frica de pulime,
c-o întorci c-un mizilic.

Iar daca, cumva, nu tine,

O laboanta la botic!

Da, mandatul populimii
îl vei duce pîn`  la cap,
e pacat de „votul tarii”
cîstigat la un protap.
Ca sa nu mai vorbim
de `cela al diasporei setoase
de dreptate si-adevar
pogorîte-asupra noastra
precum merele în par
si snopindu-ne la oase.

O viziune tenebroasa
mi se-nvîrte însa-n cap –
dac-o scafîrlie suie,
cu suvita ratacita
si privirea vag sticloasa,
baga spaima la Palat?
Si pretorii, c-altadata,
se-nfoaie cum o rachita
si-o aburca în protap?

O parafraza dupa Brecht…

Monday, August 9th, 2010

Cînd am postat poemul lui Berthold Brecht, nici nu visam ca va trebui sa ma gîndesc asa de repede din nou la el – si în nici un caz în legatura cu unul din cei mai importanti scriitori din generatia mea. Pîna la urma, Brecht facea referire la secretarul general al Uniunii Scriitorilor din RDG din anii cincizeci, care era mai degraba un politruc sinistru, un fel de Beniuc de-al lor, decît un scriitor adevarat. Or, în cazul nostru chiar este vorba despre un scriitor adevarat si, tocmai din acest motiv, reactia acestuia este si mai descumpanitoare. Dar, ma rog, asta e tara, acesta este presedintele, acestia ne sînt scriitorii, asta e situatia. Asa ca, revenindu-mi Brecht si poemul sau în minte, am comis aceasta parafraza:

Elegiile din Catastroica (1)

Dupa Berthold Brecht

Dupa discursul tîfnos al presedintelui, din 5 august,
în care acesta ne-a îndemnat sa ne destaram
daca nu ne place halul în care a adus tara,
în cîrdasie cu augusta sa camarila,
scriitorul preferat al acestuia – cel caruia
presedintele îi citeste romanul de cinci ani,
de parca ar fi Biblia –
ne-a explicat într-un articol de ziar
ca nu-l meritam pe Vrednic Cîrmaciul.
Si va trebui sa ne straduim amarnic,
ca sa-i meritam onoarea de a ne conduce
pe noi culmi de progres si civilizatie.
Asa este. Dar întreb si eu, ca prostul,
pe urmele unei elegii de Berthold Brecht –
Nu e mai simplu, pentru multgloriosul
presedinte, sa-si demita nevrednicul
popor si sa-si aleaga altul?
Unul dupa chipul si asemanarea
scriitorului sau preferat…