O revenire la Brecht, ba chiar si o parafraza la elegia de acum citeva luni

http://antonesei.timpul.ro/2010/08/09/o-parafraza-dupa-brecht%E2%80%A6/

Iar un text despre Ceausismul rezidual, dincoace

http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Ceausismul_rezidual_7_313838616.html

Ba as spune ca, adesea, brasoavele sint chiar foarte gustoase!

Altfel, cântecelul tâmpiţel chiar e în două ape (de nu mai multe). Iar tonul, vocea, coloana sonoră, toate-mi par stridente intenţionat, aşa cum e tinereţea în sine: stridentă. Uneori tinereţea deranjează; mai arareori place. Fie că-i vorba de lampa de noapte (în casa cuiva ori într-un lupanar, de exemplu), fie că-i vorba de economie la electricitate, datele problemei rămân aceleaşi: sunt acolo nişte tineri care-şi cer – în felul lor, naiv – dreptul la tinereţe. De la cine? De la unii care fie şi-au uitat tinereţile, fie n-au fost tineri niciodată. Că sunt şi de-aieştia, să ştii, care n-au dat/primit vreodată o floare, n-au scris/primit vreodată un vers, care, gândesc eu, şi copchiii şi i-au făcut îmbrăcaţi. Ştiu, e ruşinos ce spun eu şi poate-ar trebui să cred că e treaba fiecăruie, dar crede-mă, că nu e! Cel mai trist este când netinereţile/nedragostele nuştiucui devin problema mea, a ta, a lui, a ei etc. Aveam pe vremuri un elev, la liceu, care era cât pe ce să nu gate liceul din cauza uneia de istorie care-l vedea sărutându-şi iubita în parc… Vai, trăzni-te-ar, ziceam ăilalţii, dar uită-te dracului în altă parte! Aia nu şi nu, că băiatul pupă fata ostentativ, de câte ori trece ea prin parc, or, de fapt, noi o suspectam de contrariu, anume că ea trece prin parc să-i strice copchilului bucuria…

Ma bucur ca-ti prieste vacanta! Eu pe aici cu reunificarea familiei si reasezarea casei. Dar termin zilele astea si mai scriu vreun text…
Pai, cel din Adevarul a avur destule lecturi, ba chiar si comentarii, chiar asa pe vara…