Ei, nu, să nu ne mai plîngem, ne merităm soarta din plin! Avem exact ceea ce am ales şi, prin urmare, ceea ce merităm! Bravii noştri guvernanţi, cu sinistra piticanie din fruntea cabinetului, după ce au sfertuit salariile, au atacat pensiile, au mărit TVA-ul si au comis şi alte perversităţi, au decis că e cazul să purcedem la economii drastice şi la cultură. Bun. Doar că, exact în aceeaşi clipă, i-au dat mînă liberă Doamnei Elena Udrea pentru un nou brand de ţară, după ce cheltuise deja pe cel de anul trecut, practic neutilizat – pentru că neutilizabil! – după aceea, frumoasa sumă de 1 milion şi jumătate de euroi. Dacă l-aţi uitat, e cel cu sloganul România, The Land of Choice, excelent ridiculizat în filmuleţul realizat instantaneu de televiziunea online Happy Fish, sub titlul, mai potrivit, The End of Choice. Ei, bine, cel de anul acesta, din motive de criză, ne-a costat, ca atare, numai 900.000 de euro. Cît va fi mai costat şi deplasarea Doamnei Udrea, cu echipa de foste glorii sportive la Shanghai, pentru lansarea cu surle şi trîmbiţe a făcăturii, nu mai contează. Important mi se pare că logo-ul putea fi achiziţionat cu 12 euro de pe internet! Ne-am prezentat la expoziţia mondială de la Shanghai cu un plagiat, pe care am plătit unui consorţiu de firme spaniole de 75.000 de ori cît costa dacă îl cumpăram onest de pe internet, fără să ne mai şi facem de tot rahatul! Trebuie să recunoaştem, totuşi, că fraţii de gintă spanioli sînt mult mai tari decît noi. Chiar dacă şi-au unit forţele două firme, în ditai consorţiul, pînă la urmă a meritat. Să vinzi ceva de 12 euro cu 900.000 e, într-adevăr o afacere de zile mari. Şi, din informaţiile pe care le am acum, nici măcar pe cei 12 euro nu i-au plătit! Să le dăm numele aici – THR – Assesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion şi Taylor Nelson Sofres – pentru că merită! Cheltuieli zero şi profit 900.000! Să tot faci afaceri. Cu români, desigur, că e o ţară plină de cretini şi de vaci încălţate. Şi cu cît sînt situaţi mai sus, cu atît sînt mai proşti şi cu atît merită mai mult să intri în afaceri cu ei ş-i să-i mulgi pe măsura prostiei lor! Aflu din Adevărul că reprezentanţii consorţiului ar fi declarat că toate detaliile contractului sînt acoperite de clauze de confidenţialitate. Misto! Cum naiba sa nu faci afaceri cu români, indiferent că te apucă să cumperi Petrom, Romtelecom sau să vinzi avioane, elicoptere sau servicii de branding?! Prost să fii…
Asta este. Nu ne mai săturăm de cretini, de vaci încălţate nici nu mai vorbesc. Pe impotentul mintal Boc care, în afară de datul din coasă şi datul din gură, nu ştie riguros nimic, îl punem de patru ori la rînd premier, iar Doamnei Udrea în dăm cu generozitate bugetul a două ministere pe mînă, ca să facă exact ceea ce ştie D-Sa mai bine, să cheltuiască clientelar şi iresponsabil. Păi, dacă preşedintele ţine atît de mult la ei, de ce morţii mă-sii de viaţă nu şi-i naibii acasă, că poate, acolo, se apucă de ceva folositor, poate încep să producă lapte, brînză, lînă, ouă şi ne mai lasă şi pe noi naibii să respirăm. Or fi un fel de animale de casă simpatice, dar nu cred ca pentru atîta lucru trebuie să le dăm ţara pe mînă! Dar ce tot dau eu vina pe preşedinte? Mintea lui atît poate, sufletul lui aşa vibrează! Dar n-am putut citi, chiar şi pe acest blog, la comentarii, aprecieri superlative, cînd nu de-a dreptul panegirice, la adresa D-nei Udrea, sosite de la oameni serioşi, care au mai văzut şi politicieni de prin alte părţi? Ba da, am citit. Şi, atunci, ce mai vrem? Nu e limpede că nu ne-am săturat de cretini şi de vaci încălţate? Că-s şi hoţi, în contextul de faţă, aproape că nici nu mai contează!
Inimioară, mă-ncurcasem cu “cuscra”, dacă-ţi aminteşti. Dar ai văzut ce repede-am ajuns la cuţite cu ea, pe cînd – cu tine – m-am înţeles aproape de la-nceput.
Ai scos la iveală o problemă cu-adevărat serioasă – comportamentul guvernamental. Guvernanţii noştri nu că n-acceptă c-ar putea greşi, ei nu acceptă c-ar putea recunoaşte c-ar greşi. E posibil să fie vorba despre “imagine” – consecutiv, despre ce-nţeleg ei prin dammage control.
Poate că “responsabilitate ministerială” e diferit înţeleasă “sus” şi “jos”. “Sus”, responsabilitatea ar putea cere – mă gîndesc – să nu recunoşti nimic, să minţi sfruntat, la intimidare, spre binele Partidului. După cum, tot acolo, meritele ministeriale au – probabil – altă unitate de măsură: cîte parale aduse “cauzei”. N-ar conta, aşadar, şi “cum”, “cu ce preţ de imagine publică” fiindcă – nu-i aşa? – “ceilalţi” sînt ori inamici politici, ori votători uşor de prostit.
Partea bună a răului generalizat este c-a-nceput şi-n PDL “centrifuga”, efect legic al luptei interne pentru putere. O parte merge cu Băsescu pînă-n pînzele allbe, alta s-a cam săturat de căluş, şi-ar vrea măcar gura slobodă.
Am văzut – întîmplător dar norocos – Cubul lui Iaru, pe tema “De ce ne fascinează politicienii” (ridicol pusă problema dar aşa o fi la televizie, ori răcneşti ca ei ori taci). La punctul Udrea, a veniit Rogozanu cu teoria “politicianul pop”, pentru acela mediatizat pînă la saţietate, ca vedetă mediatică, nu ca demnitar (parlamentar). Am aşteptat sfîrşitul emisiunii, doar-dcoar oi auzi întrebarea “Dacă mîine dispare Băsescu, mai este Udrea om politic, poimîine?”
Cum n-am auzit-o, socotesc c-am cam pierdut timpul pe-acolo.
Doctorul Smith lua cina la un restaurant elegant, împreună cu soţia, când trece o blondă foarte arătoasă:
- Bună, Sammy!
Soţia, vizibil iritată:
- Cine-i asta?
- Amanta mea!
- Cum adică, amantă? Divorţez!
- Zău? Şi-atunci, de unde vile şi maşini, iahturi şi bijuterii, golf şi bridge în fiecare zi cu aşa-zisii tăi prieteni?…
Tocmai atunci trece o roşcată draguţă zicând:
- Bună, Sammy!
- Asta cine dracu mai e?
- Amanta doctorului Grant.
- Doctorul Grant are şi el o amantă?
- Da, de vreo zece ani…
Soţia:
- A noastră-i mai frumoasă!!!
@Daca_nu_nu.
Nu va intreb de varsta, tata m-a invata ca nu-i frumos sa intreb o domna, dar eu am 52 si as putea spune ca am prins si bune si rele. Si mi-e teama ca daca o tinem tot asa, o sa prind numai din alea rele !
Dar sa nu fim pesimisti !
-În momentele dificile ale vieţii trebuie să ridici capul, să scoţi pieptul
în faţă şi să spui cu hotărâre: “Acuma chiar că-s terminat!”.
Gogu: Cum ar veni, nu speranţa moare ultima ci omul fără speranţă.
Nu suntem singura tara avind o frunza drept logo. Nu stiu cui i-o fi cazut frunza in Canada. Nu stiu nici de ce canadienii au ajuns sa creada ca frunza artarului este ceea ce ii reprezinta. Maple “syrup”? Sa fim seriosi! Maple Leaf? O formatie de hokey, nici macar campioana vreodata (ca Oilers, de exemplu). Artarul – “pom national”? Nici vorba – e mai des prin Ontario. In rest, parca chiar mai rar decit pe la noi. In State, mai cunoscute sunt, ca simboluri canadiene, Orca, de exemplu, sau otaria, sau Politia Calareata. Ce a facut, deci, ca prapadita de frunza rosie (nici macar verde! ) – cea injurata total si unanim prin estul Canadei pentru munca la care ii supune pe locuitori in fiecare toamna (la curatirea “naturii”)?
Eu, ca artist, nu prea imi dau seama. Imi lipsesc datele, nu am facut studii. Artistic, nu are pic de appeal.E banala, asa, simetrica, unicolor. Stiu ca pe atunci nu aveau in Guvern o vaca incaltata contestata (de fapt, nu au prea avut…) Banuiesc ca in momentul in care Guvernul a anuntat care va fi logo-ul, toti canadienii au inceput sa il sustina: se recunosteau in el. Noi nu ne recunoastem in frunza. Mai stie cineva ca frunza de stejar a fost logo-ul echipei nationale de rugby? Care, de altfel, nu a avut sustinerea de care avea nevoie din partea nimanui…
Am mai afirmat – nimeni nu m-a copntrazis! – ca orice incercare de branduire a fost respinsa de “comentatori”. Nu numai cele 2 ale vacii. Putea sa vina vaca sa faca orice concurs, cu orice premiu, sa se fi ales orice simbol -, in momentul in care deschidea EA gura sa il anunte, i se gaseau suficiente greseli ca sa fie respins.
Pentru ca oricum nu mai conteaza, logoul a fost ales, va fi promovat de minister chiar daca vaca va fi demisa in urmatoarele 3 luni, imi permit o gluma. Cit vaca va fi ministareasa (si) a Turismului, poate ni s-ar potrivi drept logo o pereche de pantofi cu toc cui, cu sloganul “Asa nu – in Romania” Avertismentul ar putea fi justificat prin lipsa de infrastructura si de starea deplorabila a drumurilor de prin localitati. Celor care o injura pe vaca, le va produce cel mult un hohot de ris batjocoritor. Si toata lumea va fi fericita.
Cit despre “brandul de tara”, ramine cum am stabilit: unul negativ. Ca e “fraieri”, ca e “cersetori”, ca e “hoti”, ca e “jmekeri”, ca e “plescari”… ce mai conteaza? Mai ales, nu ne obliga la nici un efort
@nick.
Or mai fi avand si alte tari sau echipe, sau firme, cate o frunza ca logo, chiar si Eva avea una, dar ce legatura vezi dumneata ca artist intre Romania si o frunza cu sau fara doua roti dedesubt ? Ca suntem inca verzi sau ca asteptam toamna ?
Si nu orice incercare ar fi fost respinsa din start datorita celui care o promoveaza. Ar fi putut sa fie respinsa de 20, 30, 60% din comentatori dar sa fie asa de “reprezintativa” incat sa nu-si gaseasca nic macar 10% aparatori….
Discutam cu nevasta. Cind si cind, imi povesteste kestii de pe la servici. E vorba sa li se dea “concediu fara plata” nedeterminat. Cum s-a ajuns aici?
Mai era o contabila care tinea statele de plata la vreo 500 de oameni, cu creionul. Acum au pc-uri ultima generatie, trei economiste si doua contabile. Contabilele stiu… sa merga sa cumpere de la Billa 
Dar afara nu le pot da, pentru ca sunt “din familie buna”. Pe contabila cu creion au “restructurat”-o, acum “armata” de la contabilitate abia poate tine statele la 100 de angajati.
Pai, nu s-a taiat din salarii. “Restructurarile” au fost mai multe, s-a subtiat la maximum. Mai intii s-au dat afara muncitorii batrini, care puteau fi pusi pe liber. A ramas compania fara tehnicieni. Mai toti aveau 3 ani post-liceala. Si se pricepeau. In locul lor s-au adus absolventi de liceu – care nu stiau nimic. Au fost scoliti prin “cursuri” – lucrurile nu s-au schimbat. S-au luat si licente, la ff. Stiu sa vopseasca garduri… Au fost angajate rude, dindu-se afara femeile de serviciu. Acum e o mizerie… ca nimeni nu mai da cu matura! Sint in schimb vreo 4 femei care stiu sa faca foarte bine cafeaua.
Am putea spune: ei, la bugetari, orice e posibil. Wrong! E firma privata! Ca la noi: directorul e numit (politic) de la Minister. Acum e un pedelisti. “Pai, vezi, au dreptate cei ce ii injura pe astia”, zic eu. “Ba pe dracu, ca asta e cel mai bun din ultimii 15 ani. Sa fi vazut liberalul de acum 2 ani! Si el, si ceilalti, veneau in Gara doar sa vada ce “spatii” se mai pot… “privatiza”. Nicolaiciuc a fost doar unul dintre ei. Orban a “taiat panglica” la Gara de doua ori – o fi uitat
Ca se tot taie panglica de vreo 10 ani – iesenii stiu!
Asa, am ajuns la concluzia ca am gresit. Imi cer iertare. Imi dau seama ca singura speranta care ne-a mai ramas este sa se schimbe acest guvern. Putem spera ca ceva, cumva, se va schimba. Daca am ajunge la concluzia – asa cum am ajuns eu – ca ne facem toti si fiecare vinovati de ce ni se intimpla, nu avem decit sa ne punem jos si sa incepem sa urlam ca lupii! Asa, de la alegeri la alegeri, mai “cumparam” de doi bani speranta. “O veni si pe ulita noastra primavara”… nu, Inima_Rea, asa ziceau comunistii? Speranta moare ultima…
Asa ca ma alatur si eu corului de pe acest bloc: Jos Guvernul! Huo! Hotii! Nu, nu la misto. Chiar-chiar. Poate am dat impresia ca ii aparam pentru ca eu credeam ca nu sunt hoti. Sunt, fratilor!
Uite, m-am racorit:-) Parca ma simt mai bine. In toamna imi caut job, mi-a spus tipa de la inspectorat ca s-ar putea “aranja”. dau si eu sfinta spaga:-) Pe la scoala nu mai trec, nu o sa am timp. Ma trec profii, ca sunt baiat bun. Ca sunt baieti buni. Si in invatamint nu intru! Ma apuc sa fac recenzii, mi-oi face eu un trai de acolo. Imi fac masterul in arte egeene si oi mai vedea. Parca mai bine in Grecia, nu?:-) “Ultimul zimbet bizantin”, vorba unuia de pe Voxpublica, e totusi in Egee…
Gogule, daca imi spui ce o fi gindit Eminescu atunci cind a scris “riul, ramul”, poate iti spun ce legatura este intre Romania si frunza. Fratele meu, codrul NE E FRATE! Cum ce legatura e?
Ah, da, de aceea il si taiem… Si facem BBQ in el, lasind mizeria in urma. Suntem “naturali”, Gogule
@nick.
Hai sa-l lasam pe Eminescu cu raul si ramul, nu de alta dar straini aia pe care conteaza Udrea s-ar putea sa-l fi citit si ei si sa consideri ca le sunt dusmani si raul si ramul. (cand am vauzt muntii cheliti de prin transilvania am tras concluzia ca de fapt noi suntem dusmanii). Revenind la frunza lui Udrea, la tot scandalul iscat eu in locul ei scoteam contractul si-l puneam pe taraba. Uitati stimati cetateni, atata a costat frunza, atata a costat studiul, atata promovarea, etc. astia sunt banii, asa au fost cheltuiti, pa si la revedere. Este cam enervanta chestia cu “este secret”. Cum poate fi vorba de un secret cand vorbim de chetuitul banilor publici, pentru ca tot publici se cheama chiar daca vin de la UE.
Nick, îţi mai spun un lucru şi-apoi, dacă vrei să înţelegi, mai stăm de vorbă, dacă nu, nu.
Fii atent aici:
Aseară – duminică seara. Buuun. Ce face omul duminică seara? Depinde…
Noi, de exemplu, am închis poarta şi-am luat cheia, lucru pe care-l facem rar, dar câteodată îl facem, anume luăm cheia şi aşa mai pe înserat. Ştiu că nu-i frumos, dar, în casa mea cred că pot decide. Buuun. Cum luminile erau aprinse, pe la 10, bătăi puternice în poartă. Mă duc eu – Adi deja începuse a dumnezăi prin casă – şi, la poartă, nişte amici, care ieşiseră la plimbarea de seară şi s-au gândit ei să ne facă o vizită. La 10 seara, fără telefon, fără nimic. Eu, vizibil iritată, cu o urmă de politeţe bine plasată pe un rictus, îi poftesc să intre. Intră oamenii, se instalează frumos şi-ncepe conversaţia, că, no, aşa-i frumos când ai musafiri. Din vorbă-n vorbă, ce mi se spune (amândoi sunt dascăli şi nu unii oarecare):
- Le-au cam tăiat macaroana şi la ăştia cu olimpiadele, că le-au tăiat punctajele pentru rezultatele obţinute de elevi la olimpiade…
- I-auzi, zic eu, da de ce?
- Păi, zice domnul, din două motive. Unul că, dacă ai avut timp să te ocupi de un elev sau doi care-au avut aşa rezultate deosebite, înseamnă că ai neglijat clasa… Şi-n al doilea rând, ăştia, olimpicii, sunt destul de limitaţi, să ştii. Or fi ei buni în domeniul lor, dar în rest nu ştiu nimic. N-au cultură generală, nu sunt comunicativi şi sunt foarte infatuaţi.
Am rămas mutăăăăăă!!! Deci vii la mine seara la 10, neanunţat, ca să-mi spui chestia asta? Şi, dacă te dau afară înseamnă că nu ştiu ce va să zică politeţea???!!!
Deci au găsit ce punctaje să taie… Şi, ca să aibă puterea de a-şi duce netrebnicia până la capăt, a venit să mă înfrunte la faţa locului, pentru că, probabil, în mintea lui bolnavă, eu eram un reper pentru el în această chestiune… Când el, în calitatea pe care o are şi pe care-o pretinde vehementer, ar fi trebuit să fie primul care se opune… Dar tot soiul de serbări, care de care mai circăreţe, tot soiul de „proiecte educaţionale” care mănâncă timpul elevului, tot soiul de competiţii sportive între şcoli, tot soiul de lăbăreli şi concursuri care de care mai fantasmagorice, astea nu duc la neglijarea clasei? Ci taman olimpiada, unde se duc chiar elevii pasionaţi, doi-trei, care lucrează în timpul lor liber, îndrumaţi de câţiva profesori care-au avut curajul să creadă în ei, asta duce la neglijarea clasei!!… Nu mi-e limpede încă ce e mai îngrijorător pentru minţile luminate care gândesc în felul acesta: neglijarea clasei ori egoul olimpicului…
Dar, cum eu nu sunt subordonatul inspectoratului şcolar şi nici nu am vreo autoritate în ograda lui, în această chestiune mă găsesc cu mâinile legate. Dar de înjurat, pot înjura!!! Pentru că e singurul lucru care mi-a rămas, aşa, limitată cum se întâmplă să mă creadă unii…
Da, George, îmi amintesc foarte bine, cum îmi mai amintesc şi că, la concedierea – abuzivă! – a dlui Pătrăşconiu, i-am luat vehement apărarea, chiar dacă eram diferiţi în viziune, gândire, opinie et cetera. Ţi-aduci aminte că am plecat de la Coti în masă, în semn de protest la acţiunea dlui Nistorescu, iar Liviu a fost printre primii – dacă nu cumva primul – care şi-a anunţat plecarea, din cauza încălcării flagrante a unui drept: dreptul la concediu al omului şi, implicit, dreptul revenirii din concediu la locul său de muncă. Tocmai de aceea, să asociezi astăzi o părere a lui Liviu drept consonantă uneia a dlui Nistorescu – probabil o coincidenţă nefericită, dar cine-ar fi dorit-o?, iar faptul că apar coincidenţe, ar trebui să dea totuşi de gândit – , deci o asociere de felul acesta mi se pare răutate gratuită, mai ales dacă vine din partea unui om care ştie cum s-au derulat evenimentele…
Mulţi ani înainte, domnule Gogu, sănătoşi şi frumoşi!
Eu am 38 de ani. S-ar putea să nu fi ajuns încă la jumătate, cum s-ar putea foarte bine să fi şi trecut de ea…
In ce priveste brambureala din invatamant nici nu mai e cazul de comentat. Iar cei care v-au vizita erau pana la urma musafiri sau amici ? Pentru mine este o diferenta, musafiri astepta sa-i invit sau ma anunta, amicii mai vin si neanuntati dar daca nu am chef de conversatie le zic uite berea si vinul sunt in frigider, televizorul e pornit, inchideti usa cand plecati ca eu ma duc sa ma culc.. si nu se supara ca doar suntem amici. Din ce povestiti deduc ca de fapt nu prea va sunt amici si au venit mai mult manati de invidie.
O vreme am fost buni prieteni, domnule Gogu. Chiar prieteni, cum spuneţi dumneavoastră, foarte, foarte apropiaţi. Dar, vedeţi dumneavoastră, într-o „prietenie” tu nu poţi pune la bătaie decât resursele tale, nu şi resursele cunoscuţilor tăi. De exemplu, dacă dumneavoastră îmi cereţi mie cu împrumut 100 de lei, eu vă pot împrumuta, dacă-i am; dar, dacă nu-i am, eu nu pot obliga pe altul să vă împrumute. Şi nu vreau să impun nimănui, nimic. Apoi, dacă cineva nu are atâta minte să judece cât poate face un om de la sine şi unde se termină puterea lui de a face, eu ce să mai zic?
În ce mă priveşte pe mine, mi-aduc aminte, că, odată, tot aşa, la o conversaţie târzie, domnul mi-a contestat pe faţă metodele de evaluare (deşi ştia de pe atunci de grilele mele!) şi, ca să mă „şcolească” dumnealui, m-a întrebat tăios câte note de 6 am dat la nu ştiu ce examen. Că ştie dumnealui de nu ştiu unde că 6 este o notă foarte greu de dat. Pe-atunci eram foarte tânără şi autoritatea lui însemna ceva pentru mine. Mi-aduc aminte că am şi plâns la discuţia aceea şi m-am pus pe numărat, iar la numărătoare, surpriză!: din aproximativ 50 de lucrări aveam vreo 13 note de 6, dar e adevărat că, luată la repezeală într-o discuţie „amicală” nici n-am ştiut ce să răspund, că mie nu-mi trecuse prin cap să-mi contabilizez notele şi, mai ales, nu-mi imaginam că cineva m-ar putea suspecta.
Ei bine, suspiciunea aceasta este, după mine, de rău augur. Mai ales când vine din partea unui apropiat. Atunci, cu notele de 6, am plâns. Aseară n-am mai plâns. Pentru că nu mai era vorba numai de mine… Dar nici n-am rîs. Pur şi simplu am… înjurat!
Nu-l cunosc pe el si nici pe dumneavoastra si bineintles nu cunosc nici “istoricul” relatiilor deci nu ma pot ponunta… si nici nu vreau. In ce priveste injuratura, cam atat putem face. Cel putin bine ca va-ti racorit… Si eu aveam prin clasa a 7 un profesor de matematica care ne “forta” sa mergem la olimpiade, ne pregatea dupa ore din Gazeta matematica, si era apreciat si de conducere si de elevi. Cum eram cam loaze nu am trecut nici unul de faza pe judet, dar cel putin isi dadea osteneala. Si nu era depuncat sau platit mai bine… Iar prieteni nu sunt aceaia care te judeca sau iti impun anumite lucruri, sunt aceia la care sti ca poti apela cand ai necazuri, sunt acele persoane care te iubesc cu toate că te cunosc bine, cum spunea cineva.
Domnule Gogu, aici nu e vorba numai de prieteni/neprieteni, ci e vorba despre o atitudine, tot mai frecventă în zilele noastre: siluirea la aliniere. Iar dacă e vreunul care, din varii motive, face pe nebunul şi nu vrea să plece capul, atunci se pare că s-au găsit două metode: una, de aliniere prin „grija” apropiaţilor (alinierea dinlăuntru); a doua, cu sprijinul „comunităţii”, anume nişte voci din neant, care pot lansa orice „păreri” despre respectivul nealiniat (alinierea din afară).
Din ce-am citit, am auzit că a fost o vreme, imediat după război şi, poate, şi după aceea, când, întru construirea noii societăţi, erau întărâtaţi fraţii, unii împotriva altora, de-a dreptul sinistru, dacă stăm să ne gândim, şi, mai sinistru, se pare că, pe baza unei reclamaţii (denunţ) care nici nu avea nevoie de semnătură, puteai fi ridicat de la domicil şi bine scuturat, dacă nu chiar închis…
Acuma, e-adevărat că, în această privinţă, am evoluat un pic, dar nu cumva identificăm şi azi nişte reminiscenţe – triste! – ale unui regim pe care cică l-am condamnat?
Acuma, pe mine vă rog să mă scuzaţi, dar mă văd nevoită să mă retrag…
Mi-a făcut plăcere să mai stăm de vorbă.
Cum însă eu nu pot judeca lucrurile decât după cum mă ajută o mintiucă de muiere nepricepută, am spus şi eu ce cred. Dumneavoastră judecaţi, discutaţi, iar eu vă voi citi, cum fac întotdeauna.
Pup şi după-amiază plăcută vă doresc.
@Daca_nu_nu says:
02/08/2010 at 13:47
Si atunci ca si acum sunt destui care nu pot urca prin forte proprii si calca pe “cadavre” pentru a sui cat mai sus.
@) Daca_nu_nu
Stai linistita, nu ma mai uit de ani de zile la TV la asa-numitele dezbateri…
@nick Frunza de artar este simbol national nu logo turistic. Artarul este destul de raspandit pe toata lungima Canadei in partea sudica de la Atlantic la Pacific. Si frunza asta a aparut in decursul a cateva zeci de ani (dupa spusele unor bastinasi) Aici oameni chiar se uita atent la ceea ce poate sa-i reprezinte (incepand cu diversitatea biologica terminand cu modul in care imigranti sunt integrati)
@Daca_nu_nu si prietenii tai “olimpici” Din pacate foarte multi oameni care sunt in diverse ierarhi in sistemul de invatamant sunt orice altceva dar nu dascali cum le zici tu. Si lucrul acesta este vizibil de la nivel de invataor pana la nivel de ministru. Toti ministri care s-au perindat din 90 incoace (poate o mica exceptie Marga dar cu greseli impardonabile privind invatamantul superior de performanta) si-au implementat orgoliile profesionale sau frustrarile din anii de scoala.
A fost unul care nu i-a placut muzica. Harst jos muzica . Doar asa la ce trebuie. Au fost mai multi carora nu le-a placut fizica si chimia sau biologia. Harst facem ore de science . Si dupa aia de intrebi de ce omul de rand crede ca soarele se invarte in jurul pamantului si pamantul se invarte in jurul Romaniei.
Just for fun
http://www.cotidianul.ro/121121-Monica_Macovei_criticata_dur_de_Elena_Basescu
@daca?nu?nu,
nu inteleg de ce te ratoiesti la mine
pai, eu nu “militez” impotriva profesorilor dobitoci? Te-ai trezit cu ei acasa -, nu inteleg de ce. Nu iti puteau spune chestiile astea la scoala? Sau in timpul zilei, la o sueta? Nu ai decit (vorba pesedeilor) doi astfel de colegi? Stai bine.
Altfel, imi arati si tu degetul? Ca si Inima-Rea? Tocmai am spus ca ii voi injura si eu pe ‘fata de bidon’ si vaca lui. Si pe Popeye, nicio problema. Vrei sa injur si frunza?
Da, parca o frunza lata era mai… folositoare. Nu eu am zis-o primul, am citit chestia asta pe Voxpublica.
@Virgil.
Frunza de artar e SI brand de tara. Spre Vest cind ai fost ultima data, tata? Am zis ca sunt si pe acolo artari. Sunt si in Romania, pe cuvintul meu! De exemplu, la Eforie Nord, era o strada NUMAI cu artari.
Subliniam numai ce deosebeste un logo (al nostru) de al canadienilor: canadienii se recunosc in frunza lor de artar. Si daca te iei de ea, se bate cu degetul in piept “I AM Canadian!”. Ce fac romanii prin Canada? Ei, ia spune repede! De obicei, schimba trotuarul pe care aude vorbindu-se romaneste. Si de farte multe ori evita sa spuna ca e roman. Cu frunza sau fara. Ai incercat sa faci un exercitiu, sa cauti un brand pentru Romania? Asa, ca joc intelectual?
Uite un link la un articol scris mai demult. Nu cred ca si-a pierdut din actualitate
Jur, pe atunci nu auzisem de vaca, de timpitelul de la Cluj, de marinel…
http://nicksava.net/content/brandul-de-%C5%A3ar%C3%A3-despre-stereotipuri
@Inima-Rea
“Dacă mîine dispare Băsescu, mai este Udrea om politic, poimîine?” Da doar ca altul va fi “pestele”
Virgil: Alt peşte, altă sirenă la produs – aşa merge treaba. Uită-te la M Macovei – a ajuns s-o ia la rapanghele şi junioara lu’ tata: Că de ce-şi creşte copilul la Londra? Că-i trimisă-n parlamantul de la Bruxelles de pedeliştii ăia hoţi, cum i-a taxat ea cînd a votat Raportul CE. ‘Ţ’ale dracu’ de intelectuale şi nu v-ar mai muri mulţi înainte, jartelelor care sînteţi voi de jegoasele dracu’ ce sînteţi voi! ‘Uoo!
Si atuci cine e vionovat ca Romanii nu se regasesc in frunza lor. Faptul ca astfel de logo-uri nu se fac peste noapte. Nu conteaza cat este de profesionista firma sau ce “requesturi” i s-au dat. Aici avem de a face cu modul pompieristic in care guvernanti (si nu numai cei de azi) inteleg sa-si faca treaba.
De obicei, schimba trotuarul pe care aude vorbindu-se romaneste.
Acu sincer vorbind sa nu crezi ca romanii au uitat cu totul apucaturiile din tara.
CVu toate astea grupul meu de prieteni de aici este format din 50% romani. Dar cu acesti oameni as fi OK si in Romania si in Canada si oriunde aiurea in lume. Sunt insa si romani pe aici pentru care as trece pe trotuarul celalalt. INsa sa sti ca omani (atat cat am reusit eu sa-mi dau seama ) se feresc de etichetari generaliste, cu atat mai mult cu cat neajungand tiganii romani prin canada avem inca o imagine publica buna.
Chiar citeam intr-un ziatr din Toronto ca copii romanilor au cele mai bune rezultate scolare prin Ontario urmati fiind de cei ai chinezilor.
Sa caut uin brand pentru Romania. Sincer nu ma pricep. Si atunci ii las pe cei care se pricep. La sfarsit pot sa zic simplu ca imi place sau nu. Daca nu imi place dar tie iti place chestiunea este foarte clara “degustibus nondiputatum “. Insa in cadrul frunzei lui Udrea nu faptul ca frunza a fost copiata , (sincer poaza nu arata rau de loc) ci faptul ca nu este sugestiva pentru Romania, ca lansarea unui brand este o chestiune de ani de zile samd.
Tulai, Doamne, ce călduri, mîncu-ţi Dumnezău tău, Doamne!!!
Tăt, tăt, tăt mă năduşesc…
Oari-ar trebui să-mi scot… frunza???…
@Daca_nu_nu Oari-ar trebui să-mi scot… frunza?
Ce sa zic mama dar cred ca Adisor cel mustacios are “the right answer”
Si pe aici e cald si ne pregatim sa iesim la picnic.
Ha!-Ha!-ha!!!
De-aci pot spune ce vreau, că-s la adăpost.
Dar ce-aveţi cu intelectualele, dragă?
Lăsaţi femeile-n pace!
O deşteaptă poate face uneori pe proasta, dar de mai multe ori face o proastă pe deşteapta…
Asta-i din ciclul „vara nu-i ca iarna”…
Virgile, pare că nu-nţelegi cum funcţionează guvernantul românesc. I se fîlfîie de brand, de turism, de dezvoltare economică şi alte rahaturi din astea, de pus pe farfurie fraierilor, să iasă cu votul.
Ia gîndeşte-te la o chestie; ministerul Udrei e al dezvoltării regionale şi turismului. Acu’, uită-te la ea şi spune dacă o poţi suspecta de strategii de dezvoltare regională. Femeia asta s-a-nvăţat să-mpuşte banu’ gros încă de cînd era fată şi-o trimitea Cocoş la produs. Vesta cea bună e că primul care i-a văzut potenţialul politic a fost Ady Năstase. A băgat Vadim şopîrla c-ar fi homo Bombonel dar eu ştiu din sursă sigură că, în primii ani ‘990, el şi aia cu coc de la PSD – de fuse ministru la Justiţie şi dovedită de turnătoare la Secu’ – şi-o trăgeau în draci, îi dădea femeia de serviciu afară din wc, că nu-şi putea face treaba de răul lor.
Aşa că Băsescu nu i-a luat doar preşedinţia, lui Năstase, i-a luat şi gagica. Dac-ai apucat să citeşti Groapa – de E Barbu – înţelegi cum e cu puterea bulibaşei: îi iei şi gîtul, şi muierea, cum a făcut Paraschiv cu Bozoncea.
Poveştile de la Porţile Orientului sînt mult mai mişto de cum sînt ele povestite azi, cînd sînt ascunse de ochii lumii, de fapt – şi-nlocuite cu parascovenii. Trăind şi nemurind, avem a ne bucura auzurile, dacă alte simţuri n-or mai răspunde la apel.
Ce simţuri, domle, ce simţuri?
Doamne apără şi păzeşte, că ne lovi pe toţi căldura…
Ia frunza mea şi răcoreşte-te oleacă.
Unde-o fi Zitella?
Inimioară, ţi-am spus vreodată că mă enervezi? Tu trebuie să spui “foaie” nu frunză, de la tine am pretenţii. Altfel, cum iese Ţara lui Foaie-Verde? Alu Frunzăverde nu merge, că ăla-i fiu’ ploii, i-a mîncat Băse şi lui caimacu’.
Pe bune, nu era un brand ca lumea Ţara lui Foaie-Verde? Aşa, zeflemitor şi autoironic, cum ne stă nou bine. Că nici dracu’ nu nu ştie zeflemisi cum şti noi înşine a o face, pe pielea noastră.
@Inima-Rea
Pe mine m-a amuzat foarte mult conceptul de intelectualitati acordat mult prea generos celor 3 corifei PDL eurparlamentari.
Pentru mine a fi intelectual inseamna foarte mult (nu ma includ in “tagma” asta). Inseamna ca esti un om ale carui competente si tinuta morla (in asta intrand daca vreti si onestitate profesionala) trece peste competentele de specialitate stricta pe care fiecare dintre noi le avem intr-un domeniu.
Insa acesti 2 domni (TRU CP ) plus Monica Macovei sunt departe de a avea statutul unor intelectuali. Macar penmtru simplu fapt ca virgula compromisurile facute de-a lungul carierei ii exclud de la asa ceva.
Tin minte in Italia in perioada cand incepusem sa strang materiale pentru lucrarea de doctorat (am avut norocul ca sa am un indrumator care mi-a permis sa-mi aleg eu tema) ajunsesem la un impas si am trimis un email de help pe un group de emailuri
la vre-o doua ore se prezinta un domn care s-a recomandat Sir ….. .
Va dati seama ca eu un pustan de vre-o 26 de ani m-am ingalbenit si am inceput sa bolborosesc ceva. Dupa care omul m-a linistit si mi-a spus ca foloseste titulatura de Sir doar pentru ca se simte onorat de distintia acordata de Regina si nu pentru a impresiona studentii.
Dupa vre-o 4 ore a reusit sa ma lamureasca (nu de alta da si olteanul capos din mine si-a spus cuvantul). Cat a durat stagiul acolo acel domn ma invita (niciodata in email nu mi-a spus decat ca sunt invitat la o discutie cu el) si am putut sa discutam pe langa temele de fizica pentru care ma dusesem acolo si multe alte lucruri. (printre altele cel mai de efect exemplu a fost cum sa fumez o pipa. Spunea el ca fumatul pipei este orgasmul de la o partida de sex iar pregatirea pipei reprezinta sexul in sine)
Un intelectual cred ca poate ajunge pe la varsta de 60 ani cand experienta si probitatea nu numai profesionala sunt cele care-l fac sa faca saltul spre acest statut.
Nu vreu sa perii gazda dar Liviu Antonesei se apropie de acest statut (dintre cei care ne facem veacul pe acest blog) .
@) Daca_nu_nu
Aici-s, cu ochii pe voi!
E-asa o caldura in bloc la mine ca … unul din putinele avantaje ca-s … nicio frunza, nicairea, pot sa umblu …
Voi ma faceti sa zambesc sa rad ca proasta de mine in hohote ti se pare ca-s normala?
Altfel, eu nu fac politica, nu comentez, nu vreau sa ma enervez si … nici n-am voie!
Da’ va scriu un banc
Regina Elisabeta a II-a, George W. Bush si Traian Basescu mor si ajung in iad.
Dupa un timp, Elisabeta:
– Mi-e dor de Anglia ! Vreau sa sun in Anglia sa vad ce face lumea acolo.
Suna regina , vorbeste cam 5 minute si apoi il intreaba pe Diavol:
– Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
– 5 milioane $.
Semneaza regina cecul de 5 milioane $ si se duce la cazanul ei…
Dupa cateva momente, Bush, tipa:
E randul meu! Vreau sa sun si eu sa vad ce se intampla in Statele Unite, ce fac americanii!
Suna Bush, vorbeste cam 10 minute, dupa care il intreaba Diavol:
– Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
– 10 milioane $.
Bush, cu o privire taioasa, semneaza un cec de 10 milioane de $ si se duce la locul lui…
Vazand acestea, Basescu solicita si el, pe un ton vehement:
– Vreau sa sun in Romania , sa vad ce fac romanii, daca au scapat de coruptie? Vreau sa vorbesc cu ministrii, cu deputatii, vreau sa vorbesc cu toti!
Suna Basescu in Romania , sta la telefon vreo 2 ore, vorbeste cu toate neamurile, cu toti prietenii, cu toti deputatii si ministrii… Dupa ce termina de vorbit, se pregateste sa-i plateasca Diavolului:
– Scuze, am stat cam mult… Cat iti datorez?
– Un dolar…
– Poftim?!?!? Doar un amarat de dolar??
-Pai, da… Ca daca suni dintr-un iad in alt iad, e convorbire in retea …
@Inima-Rea Stiu destul de bine sau mai degraba fac un “reverse engineering” dupa rezultatele obtinute. Si ai vazut ca am avut dreptate cu pestele si primadona scoasa la produs. Acum imi aduc aminte ca Udrea a fost o perioada cand a supt si la PSD (cand facea ea pe avocata) Stiam doar de migratia ei de la PNL la PSD (cand a devenit consiliera la primaria bucuresti)
Staţi, dragilor, nu v-aprindeţi, că eram pe la Chelsea… No, şi io, ca fetele… Să-i văz rochia, coafura, inelul…
Chestii de muieri…
erata migartia ei de la PNL la PD (acu nu ca ar fi prea mare diferenta dintre PSD si PD dar pentru rigurozitatea exprimari .
@) Zitella
Mişto bancul!
Aia cu frunza, era o parafrază la altă poantă, care zicea că una-şi cumpărase un inel nou şi, a doua zi, la birou, tot flutura mâna cu bijuteria, dar nimeni nu sesizase noutatea. Iar tipa, la un moment dat: – Oh, ce cald e aici… Cred că trebuie să-mi scot inelul…
Virgil tu mă-nnebuneşti de cap!!!
Cum? Doamna ministru n-a fost dintotdeauna în PD?
Aoleo! Chiar că-s incultă…
@) Inimă-Rea
„Inimioară, ţi-am spus vreodată că mă enervezi?”
Ha!
Numa-o dată???
Eu am impresia că te enervez tot timpul, dar ştii ce-mi place???
Când simt că sar calul, întorc foaia. Şi tot aşa.
Dar trebuie să recunoşti că eu nu-ntind… coarda.
@) Inimă-Rea, @Daca_nu_nu
Pai daca nu ne-ar enerva femile viata ar fi asa monotona
Ştie ’mnealui…
I poopp you, doamnelor şi domnilor, cu ocazia plecării la mare. O mare mai dincolo’şa – Egee-i zic palicarii. Dac-oi putea comunica de pe acolo, dine, dacă nu – ne comunicăm cam pe 25 curent.
Să fiţi perfect săn
…ătoase şi sănătoşi, bine?
Bine: fim! Fim cuminţi şi teferi (sper)!
Distracţie plăcută!!!
Pup u 2!!!
P.S. Şi de-i nimeri vreuna pe-acolo, vezi să nu fie elenă…
@) Inima-Rea
Hopa, pleci inspre unde plec si eu pe la vreun 23 august!!! Vacanta placuta!!!
@) All
O incercare de analiza tipologica in Adevarul, adica aici
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Ceausescu_si_Basescu_7_309639037.html
Daca am inteles bine, spuneti ca Traian Basescu este, “antrolopogic”, dictator, dar “conditiile istorice” impiedica o dictatura. Gasiti legitima comparatia cu Ceausescu din punct de vedere “structural-tipologic” si ii mai apropie, spuneti, “politica de cadre”.
Referitor la partea doua a demonstratiei dumneavoastra, cea referitoare la politica de cadre, sint curios cum va explicati situatia aceasta: Andrei Plesu este consilier prezidential, isi da demisia (in urma unui incident/conflict cu presedintele), apoi la alegeri il voteaza, conform propriei marturisiri. Sa simpatizeze domnul Plesu oamenii politici cu “structura tipologica dictatoriala”? Sau, in textul dumneavoastra, numele lui Basescu poate fi usor inlocuit cu alte nume de conducatori si concluzia poate fi aceeasi?
@Virgile,
te dai la ‘telectualii “nostri”? Pai, da-te, ca mai sunt vreo doi si trebuie rontaiti si aia
“Ca nu e ‘telectual roman adevarat care sa nu fi facut un compromis, /Macar o data, macar o data-n viata lui” Ai ramine uimit daca ai stii…
Asa ca eu imi zic intelectualii pe care ii admir cind si cind: Liiceanu, Plesu. Mai rar, Pata si Mihaies. Intotdeauna Goma si, Dzeu sa il aiba in paza, Marino.
In schimb, eu nu citesc, sory, absolut niciun rind scris de Nistorescu, Rosca-Stanescu, Vadim, Paunescu si, cu voia matale, Nastase. Deci, nu am citit nici ce se intimpla pe la Bruxelles. Acum, Nastase este un caz deosebit. El ar fi, daca nu am aplica criteriul tau (comprmis, lichelism, jigodism…) singurul intelectual cu care se poate lauda PSD. Asa… de unde nu e, nici Dzeul comunistilor nu poate cere.
Concluzia? Un partid nu are nevoie de intelectuali, pentru a fi MARE