Ei, nu, să nu ne mai plîngem, ne merităm soarta din plin! Avem exact ceea ce am ales şi, prin urmare, ceea ce merităm! Bravii noştri guvernanţi, cu sinistra piticanie din fruntea cabinetului, după ce au sfertuit salariile, au atacat pensiile, au mărit TVA-ul si au comis şi alte perversităţi, au decis că e cazul să purcedem la economii drastice şi la cultură. Bun. Doar că, exact în aceeaşi clipă, i-au dat mînă liberă Doamnei Elena Udrea pentru un nou brand de ţară, după ce cheltuise deja pe cel de anul trecut, practic neutilizat – pentru că neutilizabil! – după aceea, frumoasa sumă de 1 milion şi jumătate de euroi. Dacă l-aţi uitat, e cel cu sloganul România, The Land of Choice, excelent ridiculizat în filmuleţul realizat instantaneu de televiziunea online Happy Fish, sub titlul, mai potrivit, The End of Choice. Ei, bine, cel de anul acesta, din motive de criză, ne-a costat, ca atare, numai 900.000 de euro. Cît va fi mai costat şi deplasarea Doamnei Udrea, cu echipa de foste glorii sportive la Shanghai, pentru lansarea cu surle şi trîmbiţe a făcăturii, nu mai contează. Important mi se pare că logo-ul putea fi achiziţionat cu 12 euro de pe internet! Ne-am prezentat la expoziţia mondială de la Shanghai cu un plagiat, pe care am plătit unui consorţiu de firme spaniole de 75.000 de ori cît costa dacă îl cumpăram onest de pe internet, fără să ne mai şi facem de tot rahatul! Trebuie să recunoaştem, totuşi, că fraţii de gintă spanioli sînt mult mai tari decît noi. Chiar dacă şi-au unit forţele două firme, în ditai consorţiul, pînă la urmă a meritat. Să vinzi ceva de 12 euro cu 900.000 e, într-adevăr o afacere de zile mari. Şi, din informaţiile pe care le am acum, nici măcar pe cei 12 euro nu i-au plătit! Să le dăm numele aici – THR – Assesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion şi Taylor Nelson Sofres – pentru că merită! Cheltuieli zero şi profit 900.000! Să tot faci afaceri. Cu români, desigur, că e o ţară plină de cretini şi de vaci încălţate. Şi cu cît sînt situaţi mai sus, cu atît sînt mai proşti şi cu atît merită mai mult să intri în afaceri cu ei ş-i să-i mulgi pe măsura prostiei lor! Aflu din Adevărul că reprezentanţii consorţiului ar fi declarat că toate detaliile contractului sînt acoperite de clauze de confidenţialitate. Misto! Cum naiba sa nu faci afaceri cu români, indiferent că te apucă să cumperi Petrom, Romtelecom sau să vinzi avioane, elicoptere sau servicii de branding?! Prost să fii…

Asta este. Nu ne mai săturăm de cretini, de vaci încălţate nici nu mai vorbesc. Pe impotentul mintal Boc care, în afară de datul din coasă şi datul din gură, nu ştie riguros nimic,  îl punem de patru ori la rînd premier, iar Doamnei Udrea în dăm cu generozitate bugetul a două ministere pe mînă, ca să facă exact ceea ce ştie D-Sa mai bine, să cheltuiască clientelar şi iresponsabil. Păi, dacă preşedintele ţine atît de mult la ei, de ce morţii mă-sii de viaţă nu şi-i naibii acasă, că poate, acolo, se apucă de ceva folositor, poate încep să producă lapte, brînză, lînă, ouă şi ne mai lasă şi pe noi naibii să respirăm. Or fi un fel de animale de casă simpatice, dar nu cred ca pentru atîta lucru trebuie să le dăm ţara pe mînă! Dar ce tot dau eu vina pe preşedinte? Mintea lui atît poate, sufletul lui aşa vibrează! Dar n-am putut citi, chiar şi pe acest blog, la comentarii, aprecieri superlative, cînd nu de-a dreptul panegirice, la adresa D-nei Udrea, sosite de la oameni serioşi, care au mai văzut şi politicieni de prin alte părţi? Ba da, am citit. Şi, atunci, ce mai vrem? Nu e limpede că nu ne-am săturat de cretini şi de vaci încălţate? Că-s şi hoţi, în contextul de faţă, aproape că nici nu mai contează!