Un experiment cultural

Pe la sfîrşitul lui noiembrie trecut, cînd tinerii mei colegi de la revista şi fundaţia Timpul mi-au propus să reluăm Serile cu acelaşi nume, dar nu în formatul lunar de acum cîţiva ani, ci într-unul săptămînal, am făcut ochii mari şi mi-am exprimat deschis scepticismul. Şi, totuşi, nu eu, ci ei, adică Gabriel Cucuteanu, Adi Afteni şi Nicoleta Dabija – coordonare generală –,  au avut dreptate! Vreme de aproape şapte luni, s-au perindat la întîlnirile de joi, ora 20, sediul nou al Universităţii din fostul Romtelecom, etajul cinci, zeci de artişti ai Iaşului sau veniţi în vizită la Iaşi şi bucuroşi să participe la întrunirile noastre. Au recitat poezii Radu Andriescu, Constantin Acosmei, Lucian Vasiliu, Şerban Axinte, Aura Christi, venită de la Bucureşti, mai tînărul autor Anton Lascu, ba chiar, cuprins aşa de un fel de entuziasm, eu însumi. Cu proză, s-au produs Bogdan Suceavă, sosit din America pentru un program de promovare a ediţiei a doua a romanului Venea din timpul diez, apărut la Polirom, din paginile căreia care ne-a şi delectat, Nick Sava, cu proză scurtă plină de umor, şi Dan Petru Cristea, cîştigătorul concursului de debut în roman al editurii Cartea Românească pe anul trecut. Regizorul Bogdan Ulmu a montat în cadru non-convenţional, cu studenţii de la Universitatea de Arte din Iaşi, o piesă de Lucian Parfene, tipărită apoi, parţial, în revistă, Ana Chiricescu a asigurat mai multe vizionări de scurt-metraje româneşti şi străine, dar a organizat şi zilele lui Nae Caranfil la Iaşi, iar actriţa Luiza Cupceac a performat mai multe recitaluri – şi personal, dar şi cu elevii de la şcoala privată de teatru pe care o conduce. Tot în zona artei dramatice, trebuie să amintesc întîlnirea, electrizantă, cu actorul şi profesorul de teatru Emil Coşeru.

Şi era să uit tocmai muzica, deci de arta care a fost permanent prezentă la serile noastre, alături de celelalte arte! Au cîntat Dinu Olăraşu, venit special cu o zi înainte pentru a participa la eveniment, deşi avea un concert stabilit abia o zi mai tîrziu, Paul Arva, care a avut bunăvoinţa s-o facă de mai multe ori, tot de cîteva ori a cîntat şi Şerban Axinte, de două ori împreună cu Dan Viţcu, refăcînd cumva parţial fosta formaţie Craii de Curtea Veche, dar au cîntat şi cam toţi tinerii care înseamnă ceva în folkul ieşean: Andrei Bauer, Sebastian Albu, Alexandra Andrei, Cosmin Vaman, Andrei Savinescu, Jimmi Badiu, Ana Suruniuc, Tavi Lazăr, Victor Corchez, Vlad Moraru. Şi, iarăşi, să nu uit recitalul de nai al lui Vladimir Beşliu şi cele de pian ale lui Alex Marinescu.

Surpriza mea nu a fost că tinerii mei colegi au reuşit să atragă atît de mulţi invitaţi, atît de prestigioşi, aparţinînd aproape tuturor artelor. Este meritul lor, aproape exclusiv, eu mai degrabă am domnit asupra evenimentelor, ca un fel de împărat al Japoniei, dînd eventual cîte un sfat – ei au guvernat, ca să spun aşa. Surpriza a fost însă numărul incredibil de mare al spectatorilor! Nu cred să fi fost vreo ediţie cu mai puţin de 40 de participanţi, cele mai multe avînd în jur de 100. Îndeosebi tineri, însă nu exclusiv, pentru că profesorii Valeriu Gherghel şi Stelian Dumistrăcel, scriitorii Lucian Vasiliu, Nick Sava, Dorin Spineanu, regizorul şi scriitorul Bogdan Ulmu, şi-au făcut un obicei din „joi seara, la Timpul”. Interesant este că din nucleul de tineri spectatori, Adi Afteni, directorul EuroArt, festivalul nostru anual de teatru, a selectat pe cei 25 de voluntari, care au făcut, din punct de vedere organizatoric, ediţia din mai, anul acesta, a festivalului, una aproape perfectă.

Deci, pesimismul meu a fost complet dat peste cap. Nu reuşesc să-mi explic nici acum, cînd scriu asta, din ce motive. Poate că mai sînt urme de „capitală culturală” în urbea noastră? Poate că nenorocita de criză pe care o parcurgem ne mai eliberează de cele lumeşti şi ne trimite spre cele ale sufletului şi spiritului? Poate am nimerit peste o nişă încă neacoperită de altcineva? Poate ceva din toate acestea? Nu ştiu. Important e că a mers şi că avem motive ca, de la toamnă, să o luăm de la capăt! Şi încă un lucru – dintre oaspeţii frecvenţi ai blogului, Inimă-Rea a participat la o ediţie a Serilor Timpul. A spus că i-a plăcut. Poate să confirme sau nu! Şi o chestiune amuzantă şi nostalgică în acelaşi timp – regretul prietenilor noştri polonezi, Olga şi Marek, studenţi în limba şi literatura română la Cracovia, aflaţi în acest an cu burse la Universitatea din Iaşi, că nu vor mai lua parte la activităţile Serilor… Nu ştiu dacă au ratat vreo ediţie… Dar poate mai vin!

( O versiune a textului în ediţia din 1 iulie a. c. a cotidianului Flacăra Iaşului )

206 Responses to “Un experiment cultural”

  1. Liviu Antonesei says:

    @) All

    Text nou, in care cer ajutorul!, la adresa dxe mai jos

    http://antonesei.timpul.ro/2010/07/11/clar-insa-enigmatic-char%E2%80%A6/

  2. Zitella says:

    @) Fulcanelli
    Il Professore – arhitectura muzicala – ucenicul vrajitor – proteinele virale – Vrajitorul din catedrala – Profesorul de la catedra – liantul – sfera!
    Nimic din ce faceti nu e inutil, professore!

    Buona domenica a tutti!

    http://www.dailymotion.com/video/x79kb_jacques-brel-la-cathedrale

  3. Liviu Antonesei says:

    @) Zitella

    Buna duminica, de asemenea! Nu v-am vazut de mult pe aici…

  4. Fulcanelli says:

    @Zitella says:
    11/07/2010 at 10:23

    “Nimic din ce faceti nu e inutil, professore !”

    Mulțumesc pentru dedicația muzicală și pentru încurajare.

    Incep să am însă îndoieli din ce în ce mai mari referitoare la eficiența efortului meu (nu la drumul pe care l-am ales, ci la eficiența a ceea ce fac) și în consecință sunt tot mai nemulțumit de mine. Se pare că nu mai pot controla pasul spiralei.

  5. Daca_nu_nu says:

    Aparte:
    Hopa… Am restanţă.

    Tare:
    Fulcanelli, dragule, eu ştiu că domnia ta veghezi asupra flăcării veşnice. Şi pentru asta nu voi conteni să te laud.
    Dar ţi-aduci aminte domnia ta cât m-am zdrobit eu pe Vox că, la învăţământ, se cuvine să păstorească un dascăl? Eu n-am contestat niciodată meritele ştiinţifice ale persoanei în cauză, dar învăţământul nu înseamnă numai ştiinţă, ci încă multeee, multe altele.
    N-am nimic cu USH, Doamne iartă-mă. Dar au o secţie aici, în orăşelul şcoalelor. Orăşelul şcoalelor „de cetanie, de cântare şi de scrisoare, nicio plată de la ucenici aşteptându-se”, în loc să scoată DASCĂLI şi POPI, aşa cum i-a fost rânduiala, scoate pe bandă absolvenţi de USH. Cum să nu înnebuneşti???

  6. Fulcanelli says:

    @Daca_nu_nu says:
    12/07/2010 at 11:35

    Ai avut oarecum dreptate. Spun oarecum, pentru că din punct de vedere teoretic, știința ar trebui să fie binișor legată de multe altele alea. Omul era însă prea crud (ne-copt) pentru un război așa de mare.

Leave a Reply