Poate că sunt eu într-un fel de stare lirică, de-mi tot vin în minte poezii pe care le ştiu de tare multă vreme! Sau, poate, mă apucă nişte nostalgii… La plecarea spre Veneţia, am lăsat „moştenire” o frumoasă poezie de Brecht. Frumoasă şi, cum a observat toată lumea, actuală, foarte actuală. M-am întors cu o poezie de Rilke în minte! Pe care am citit-o prima oară cînd eram student, într-o traducere interbelică, aparţinînd lui Jebeleanu, despre care n-aş fi spus că ştia nemţeşte. Mai există o traducere interbelică, comisă de Arghezi însuşi, dar îmi place mai puţin. Există şi traduceri mult mai recente, dar mie mi-a rămas în minte asta, a lui Jebeleanu, care chiar mi se pare că sună cel mai apropiat de original, aşa că pe asta o voi şi cita în continuare:
„Moartea e mare
Guri rîzătoare îi suntem noi –
Cînd ne credem în mijlocul vieţii,
Apare
Şi rîde în fiecare din noi,
Apoi”.
E actuală poezia lui Rilke? Aş spune că e etern actuală, deci e actuală şi pentru vremurile pe care le trăim. Şi, atunci, mă întreb: ce-şi imaginează puternicii zilei, cînd se încontrează unii împotriva celorlalţi şi, cu toţii, împotriva noastră? Că sînt nemuritori? Din fericire, nu sînt. Dar nici noi nu sîntem! Şi, dacă nu sîntem, dacă avem o singură viaţă aici pe pămînt, nu doar foarte scurtă, ci pur şi simplu imprevizibilă, de ce naiba îi răbdăm? Nu de ce îi rabdă pămîntul, că e treaba pămîntului ce face cu cei care-i calcă coaja, ci de ce îi răbdăm noi, cînd atîta de puţină viaţă purtăm în gurile noastre rîzătoare?
Criza (crize) si poezia! Rilke merge la fix. Da, LA, de cand cu crizele astea nu mai pot citi decat literatura, mai mult poezie. Ba chiar incerc sa traduc din poezia poloneza. De ce? Daca “bogatia” e impozitata si ras-impozitata, nu mai am chef sa fac nimic in plus pentru bani. Oricum m-as alege cu praful de pe toba. Asa incat traduc de placere. Macar ma simt bine.
@) Gabriela Gavril
Asta va fi fiind motorul care ma mina si pe mine, probabil! E un motor bun! Succes la tradus, eu ma duc sa examinez niste studenti, ca doar pentru asta m-am intors in mare viteza!
Poezia lui Rilke nu mai e actuala de mult. Si acesa fapt nu constuie un paradox. “Moartea e mare”, zice poetul. Ei, si!? Ar trebui sa-l credem pe cuvint? Moartea nu ne sperie prin maretia ei, ci prin faptul ca ne aduce pe toti la acelasi numitor. Tavalugul aecsta unificatro sa fie oare maretia mortii? Dar poate ca moartea e mica, si atunci? Si atunci ce am avea de facut? Sa ne ascundem de ea? Oricum, nu ne putrem ascunde. Ibndiferent daca e mare sa e mica… MOartea nu-i nici etern actuala, cum zice poetul L.A. Ci mereiu inactuala. Pentru ca propulkeraza pe piata mereu alte valori. Fara moarte, puterea ar fi eterna. Oricum, ea este, intr-un anume fel. Si atunci ce-i de facut? Nu e nimic de facut. Asta am avzut. Cei douezeci de ani de postcomunism ne=-au demostrat ca, intra=-devar, nu e nimica de facut.
@) Nichita
Ei, vorbeste si Rilke prostii, ca doar e poet!
Eheu, maître, avea dreptate Rilke – noi sîntem măştile morţii dar asta se cunoaşte doar de la o vreme-ncolo…
Fiindcă aduseşi vorba de nesătuii puternici ai zilei, eu zic că ei de la alt poet s-adapă, unu’ de-a scris nemuritoarele versuri “Dacă iei, să iei destul/ Dacă mori, să mori sătul”.
Unde – să-mi fie cu iertare – nu “destul” e cheia (căci nu se există “destul”) ci “dacă”. Oamenii nu sînt aşa siguri c-ar fi muritori, iar noi tumna asta trebuie să le-amintim, tuflindu-le pălăria din cînd în cînd.
De-o pildă, ieşind înarmaţi cu afişe pe care să scrie “Memento mori, măgarule!” Ca să-şi amintească – repetitio, nu-i asta mama-nvăţăturii?
@) Inima-Rea
Daca, mestere, “daca” ala e cu skepsys!
Excelenta ideea cu afisele. Dar le scriem pe latinie? Atunci, trebuie s-o rugam si pe Daca_nu_nu sa le traduca mamelucilor!
”Memento mori, Măgarule!”
Asta trebuie să le traduc mamelucilor? Păi, le traducem, dacă trebuie, şi cam trebuie zis pre limba lor, că altfel nu priceeep, neam!.
Traducerea:
”Ce crezi că duci cu tine, Boule???”
Bine-o fi?
@) Daca_nu_nu
E buna pentru ei, dar poti incerca chiar si mai fin – dar pentru noi, ca ei nu pricep!
@) LA
A, pentru domniile voastre… Aici e altfel:
„Mai adu-ţi aminte şi de moarte, Omul lui Dumnezeu!”
@) Daca_nu_nu
Nebunia e alta, noi intelegem in orice fel, mai elevat sau mai prea limba lor, dar ei nu pricep in nici o limba! Nici macar in limba lor de lemn, ma rog, mai nou, de rumegus!
Limba de PAL, maître – cu furnir de corcoduş. Poate că asta-i problema, nu se mai fac oameni politici din lemn sănătos, demn de galeria marilor spirite. Dar ce Dumnezeu or face, atunci, cu lemnul – de le iese tot rumeguş?
Cum spuneam eu pe undeva, demnitatea era păcat capital, la români – şi nu de ieri-alaltăieri. Ca demnitate, cred că majoritatea românilor e cam în vremea lui Dickens – Be humble, Huriah, be humble!
@) Inima-Rea
Mi se pare foarte potrivit PAL, ca e rumegus, dar din pricina cleiului, cu un oarece aer de soliditate… Adica, pare lemn, da nu e!
@) All
Pe blogul d-lui Luigi Bambulea, a doua elegie duineza de Rilke, insotita de o exegeza propriu-zisa. Mai precis, la aceasta adresa
http://www.luigibambulea.ro/?p=417
Nu, nu sunt nemuritori, avem cu toti loc in autobuzul ce merge spre rai. Doar ca unii avem locuri mai in spate…
@) Gogu
Daca avem locuri mai in spate, inseamna ca ajungem mai tirziu?
Nu Liviu, ajungem toti odata numai ca scaunele din spate nu sunt tapitate. Asta insemna ca pana ajungem o sa ne treaca os prin os ..
Revenind la PAL, cleiul e principala componentă, nici acela natural (vegetal) ci de oase. Atunci, Imnul lui Ilici – imn de stat, bag seama – ar fi: Mois, je contruit de marionettes/ Avec de la fisselle et du papier.
Astea – din hîrtie – sînt eşalonul doi (primării, consilii, chestii-socoteli). Apoi, promovează şi astea – ca preşedintele nostru de tristă amintire, din perioada 2004-infinit. Fiindcă fibra contează.
Vă daţi seama cum ar cînta buruienile, după model patriotic? “Noi sîntem copaci, noi sîntem copaci…”
skepsys-ul e cel din poezia citata. Oricum, fiind sub tortura “mai marilor”, rabdam instrumentele tortionare, rabdam si efectele, cu “zel”. cit timp vor fi laudatori la masina…penitenciara, atit va dura si moartea asta din viata. mai moarta ca…moartea.
mai creZ si ca nemuritorii de azi sunt nemuritorii de ieri, mai sa spun din comunism, dar nu stiu in care iepoka ma aflu, don’ judecator!? asta din cauza de Kafka, mai copil decit …procesul actual, mai “primitiv”, cum pare si hohotul mortii, cel rilkean, din gauazele de…noi/i dzilei. sa vina un cronicariu sa scrie pe largu despre rabdarea noastra, …sinonima prostiei au spiritului de desertaciune care ne bintuie ca o fantoma din filmul expresionist?
gogu: Acelaşi ADN, sorry! Dar poate-i exagerat spus “fibra”. Atunci, “urmele fibrei”?
@Inima-Rea. Merge si urmele fibrei la fel de bine cum ar merge si rumegus de fibra. Nu de alta dar guvernantii nostri numai “fibra” nu au in ei !
@Liviu, weekendul l-am petrecut cu imagine povestita de Daca_nu_nu, aceea cu ciresul, prichindeii si matele care se joaca ! Daca te rog sa gasesti ceva mai vesel te superi ? Nu de alta dar “tristete” avem destula pe toate canale, in toate zilele !
@) Gogu
Vai de mine! Mai vesel decât ce? Decât Rilke, presupun… Sau nu?
(Io numa ce m-am trezit, deci trag nădejde de iertare dacă n-am priceput cum tră.)
Uite asta am primit-o acum.. Va palce sau mai bine zis se potriveste cu gevernatii nostrii ?
“Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care
se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce
vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să
fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se
poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi
mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl
chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de
care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul
străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben
unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost:
„Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept
pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg
nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a
tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi
galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul
- repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic:
„Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se
înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am
îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc
decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru
cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela
avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia
să măresc eu birurile!”
@) Gogu
Nu ne place, dar se potriveşte…
@ALL
Buna dimineata,
@Liviu Antonesei. Bine ati revenit din vacanta. Pare ca sunteti cu bateriile incarcate chiar daca nepotii v-au “dat de lucru” foarte mult.
Cum poezia nu prea mi se potriveste ma multumesc cu cititul comentariilor.
Apropos de moarte spunea cineva “Nu de moarte ma tem ci de vesnicia ei “
“Unii aduc fericire oriunde se duc, altii ori de cate ori dispar” (Oscar Wilde)
In ce-i priveste pe cei care dispar avem voie sa ne gandim la clasa politica ?
@gogu
O hohoho si inca cum. Din pacate domnule clasa politica este o oglinda a “poporului” uitati-va la Dan Diaconescu si veti vedea de ce avem astfel de conducatori.
@All precizare “Cum poezia nu prea mi se potriveste” nu e vorba de poezia aceasta ci de poezie ca gen literal (sau literar ) daca_nu_nu help si corecteaza 9eventual pune-ma la colt pe coj de nuca pentru ca am considerat limba romana limba straina )
@) Virgil
Ba, io nu te sfădesc, ţucu-che, că nu m-o-mputernicit nimene să-mpart io poezia pe lumea asta.
Io, una, am avut o zi atâta de liniştităăă, de nici n-ai zice c-a fost bacalaureat pe faţa pământului, darămite aci, în lumea mea…
(A se vedea că am ascultat de cei mai înţelepţi decât mine şi-am stat cuminte acasă.)
M-am trezit la amiază…
Mi-am băut cafeaua cuminte şi am citit pe-aci şi pe unde-mi mai place mie să mai citesc…
Dup-aia m-am dus să cumpăr pământ de flori…
(Hop! Aci m-a agăţat o „mămică”: „Vă daţi seama, doamna profesoară, să le dea la copiii ăştia Harap-Alb… Păi, doamnă, fiică-mea n-a citit Harap-Alb… N-a ştiut mai nimic… Doamnă, zic, dacă o citea, ştia; dacă nu, nu…)
Şi-am tot pus la flori până acu vreun ceas…
(Nu ştiu dacă ţi-am zis, dar pe 4 iulie-s nănaşă.)
Aşaaa. Şi-acu beau o apă minerală rece, trag o pipă şi stau liniştită.
No. Ce-am scris io pân-aci e o zi oarecare. Poţi să-i zici „poezie”? După mintea mea, ba. Dar ştii domnia ta ce stare poetică m-a cuprins???
Harap Alb cred că a fost primul basm pe care l-am spus copiilor mei. Pînă la el, doar Punguţa cu doi bani şi Capra cu trei iezi. Dar uite că, acum, jr nu vrea să-l citească – zice că-l ştie. După cum am văzut la un jurnal de ştiri – cum număra un absolvent de liceu miraculoşii din slujba lui Harab Alb, iar pe Gerilă nu-l nimerea neam – cred că-l ştie. Însă, o să-l testez.
Deci aşa, Inimioară, năşeşti de Ziua Americii. Pune-i numele Columbia – dacă-i fată. Dacă-i băiat, e clar c-o să-l cheme Adi. Deşi, Amerigo – ce nume de bărbat, este?
George drag,
Dacă-ţi spun că e băiat şi-l cheamă Teodor, mă crezi?
Doar că nunta e abia acum… Lume modernă, no.
Altfel:
Eu nu l-am pus pe Adişor să citească „Povestea lui Harap-Alb”. I-am citit-o eu, pe bucăţi, în fiecare seară câte o secvenţă. Să nu cumva să crezi că nu citeşte copilul. Citeşte. „Vrăjitorul din Oz”, „Crăiasa Zăpezii”, „Călătoriile lui Gulliver”, „Robinson Crusoe” (sunt nişte variante repovestite pentru cei mici). Ştii de ce? Că-s traduceri, deci sunt într-o limbă actuală, pe înţelesul lor. Pentru vârsta copiilor noştri, Harap-Alb e prea mult. Pentru Bac, e prea puţin.
Părerea mea.
P.S. Cum vezi, am stat acasă. Te-am ascultat.
P.P.S. Tuuulai, Doamne!!! Cum să-i pun numele Columbia, George dragă??? Vrei să facă popa atac de cord???
Ai făcut bine c-ai fost cuminte. Ce-ţi trebuia bătaie de cap?
Nu-i puţin – nici măcar pentru bac – Harap Alb, depinde de cerinţele curiculei în materie de basm cult, de genul fatastic, de specia miraculos şcl. Doar tema nu era povestirea basmului – nu c-ar fi fost uşoară, mulţi şi-ar fi prins urechile-n ortografie. Iar dacă mai dădeau şi citate – ăia erau!
Tu n-ai învăţat analiză sintactio-morfologică după texte de-ale lui Creangă?
“Iar cîinii bat ce bat” – te ia cu ameţeală, ce mai!
Acu’, mă’c să-mi văz brazilienii. Pa!
Apropos de nume la copii. Un fotbalist roman (Dan Petrescu) si-a pus numele copilului dupa numele clubului la care lucra (Celsea) E un nume OK . Da ganditi-va daca ar fi jucat pentru Locomotv Moscova ce nume ii mai dadea copilului
Tot asa aveam un coleg care-l chema “Robertino” si il intreb eu in credinta “de unde numele asta” Probabil deja satul de explicatii imi raspunde :Ce sunt eu vinovat ca tata a fost beat cand m-a declarat la primarie
O chestie frumoasa (off topic) dar care arata profunzimea lui Boc
http://www.cotidianul.ro/118443-Emil_Boc_-_de_la_gara_la_guvern
Mai târziu, la Universitate, mi s-a spus că am fost aşteptat de un un domn asistent, numit Boc, care a stat în sala de aşteptare şi la peronul principal, nu unde, de fapt, venea trenul. Am avut ocazia să-l cunosc apoi şi am toate motivele să cred că aşa a fost. A fost pur şi simplu o eroare şi nu ceva intenţionat. Cu atât mai mult cu cât, purtând şi un anunţ cu numele meu şi cu câteva cuvinte în engleză, a avut neplăcerea să fie luat de câţiva călători drept o persoană care cerşeşte!!! De multe ori lucrurile neplăcute au şi părţi comice!”, descrie cu umor proful american care a fost lăsat de izbelişte pe peronul gării din Cluj într-o dimineaţă friguroasă transilvană.
@) Virgil
Ha!-Ha!-Ha!!!
Bestial!!!
@Daca_nu_nu Pai sti care e problema ca si acu sta in sala de asteptare si nu pe peron unde ar trebui sa-i fie locul. Trenurile se duc si se tot duc …
@) Virgil
Da, da!
Vorba ardeleanului: „Poa să plece trenu, că beletu-i la mine!!!”
Staaaai, că io-s pe-aiure, mă dixtrez teribil (vorba lu Tx2), că DD vrea la preşedinţie, auzi!!!
Nu mă bate, Doamne, tare,
Că şi io-s a dumitale…
Daca_nu_nu stii care e partea proasta . Ca vrea DD-ul presedinte fiecare idot are dreptul saq viseze ce doreste. Ca are si sustinere din partea populatiei asa cum pare este daca vrei extrem de grav
@) Virgil
Staaaaaaaai, domnule, că-s documentată. Umblam după subiectul la Bac (ţi-aduci aminte discuţia), dau de ele-n Adevărul, dau de articolul nou al Bunicului, dau de tragedia de la Mediaş (Doamne fereşte!), dau de tot felul de chestii… Printre care că_cătuşele au nuştiuce rol în campania electorală a lui DD şi un deget anume, ca să arate că e OK… Nu doar populaţia îl susţine, Virgil… Ci şi. Şi. Şi. Brrr…
@) All
Dragi oaspeti, daca credeti ca ati vazut vreodata un om frint, va inselati! Un om frint sint eu dupa o zi de servit drept un fel de cal micilor cow boys transatlantici! Dar e o oboseala foarte placuta! Deci, nu ma pling, numa constat! O sa incerc insa, cit de scurt, sa raspund si individual, daca nu adorm cu nasul pe tastatura!
@) Gogu
Aha, pai, mie deja imi trece os prin os!!!!
@) Viorica
Ei, cronicari s-or mai gasi, problema este daca va mai fi si cine sa le citeasca cronicile! Auguri!
@) Virgil
Multumesc pentru urari, pe care le reintorc cu toata prietenia.
@) Gogu
Foarte buna vorba batrinului Oscar. O sa incerc sa propun inainte de a zbura la Londra ceva nu stiu daca mai vesel, dar macar fara moarte, ca sa spun asa!
Ha!-Ha!!!-Haaa!!!
Aşa! Cum e cu nepoţi? Ai văzut? Ai văzut cum te face praf un copil??? Nici nu ştii cât mă bucur că ai parte de experienţa aceasta, ce-i drept, din cale-afară de frumoasă, dar şi obositoare, trebuie să recunoaştem. Mi-ar fi plăcut să poţi sta cu ei mai multă vreme, dup-aia să scrii o carte de pedagogie. Fără glumă. Cred că ar fi ieşit o chestie trăznet! Poate-o să şi iasă, mai ştii…
@) Daca_nu_nu
Deocamdata ma bucur ca am reusit sa trag a doua repriza de somn, ca astept echipa yancheilor, care vine odihnita!!!!
Foarte tare!!! Succes!
O după-amiază plăcută vă doresc.
Pupici
@) Virgil
Ha, ha, ha! Pot spune ca in citeva ore, m-au mai rapus odata!
@Daca_nu_nu
“A visa un vis” – sună frumos. Întrebarea este dacă-l visăm cu ochii deschiși sau închiși.
“Sa dormi, dar cine știe ? Sa visezi !
Aici e greul….”
Si iată-ne ajungând din nou la problema spiralei.
@) Fulcanelli
Aci-i chestie subţire. Deci e de meditat. Cu ochii-nchişi, se pot trăi coşmaruri. Poate de aceea unii mor în somn. Sau nu.
Acuma – vorba lui Liviu, cred, sau George, unul dintre ei:
„Şi coşmaru-i tot un vis.”
No.