Pe 18 iunie, că se potrivea cu aniversarea, am postat , e drept, la comentarii, o poezie de Bertold Brecht. Cum se ştie, Brecht a fost un autor de stînga, a cochetat cu regimul comunist din fosta RDG, dar la un moment dat, s-a trezit „din somnul cel dogmatic”. Insurecţia muncitorilor din Berlinul de Est şi din alte oraşe ale Germaniei Răsăritene, din 18 iunie 1954, una din primele mişcări masive de contestarea a „regimului clasei muncitoare” chiar de către clasa muncitoare!, a contribuit la această trezire, iar semnul acestei treziri este de regăsit, la nivel artistic, în celebrele Elegii din Bukow. Poezia postată acum cîteva zile face parte din acest ciclu, iar traducerea, aşa cum este, îmi aparţine. În mod neaşteptat pentru mine, cu excepţia lui Inimă-Rea, mai nimeni nu a dat atenţie acelei poezii! Or, măcar contextul în care trăim, o face extrem de actuală. Nu pentru că am trăi într-un regim comunist, nici pentru că avem de-a face cu vreo insurecţie, ci pentru că mentalitatea subliniată de Brecht este cum nu se poate mai prezentă în viaţa noastră publică. Politrucii de azi ştiu mai bine decît noi ce dorim de la ei, aşa că nu se mai obosesc, să ne întrebe, să stea de vorbă cu noi. Unii dintre ei, nu puţini, se comportă ca şi cum nu i-am merita, deşi apăruţi „dintre noi, pentru noi” sînt cum nu se poate mai reprezentativi. Mai mult, asistăm nu doar la un fel de separare de corpul comunitar a tuturor tipurilor de elite, ci chiar la instalarea convingerii în rîndurile acestora că nici pe ele nu le înţelegem şi nu le merităm. Pentru toate aceste motive, voi relua aici, în corpul principal – dar dacă spun principal, nu mă comport ca membru al acelor elite criticate?, deci îi voi spune iniţial, pentru că de la el pleacă discuţiile! –, deci pentru aceste motive reiau aici poezia lui Brecht:
După insurecţia din 18 iunie
Secretarul Uniunii Scriitorilor
Putea fi văzut pe Stalinalee
Distribuind manifeste.
Pe acestea scria:
„Poporul, prin greşeala sa,
A pierdut încrederea guvernului.
Va trebui să-şi dubleze eforturile,
Ca s-o recîştige”.
N-ar fi mai simplu pentru guvern
Să demită poporul
Şi să aleagă altul?”
Asta e, deci, poezia lui Brecht, în modesta mea tălmăcire. Vă las împreună cu ea, s-o citiţi, să vă uitaţi în jur, la lumea în care trăim, s-o recitiţi, s-o discutaţi şi aşa mai departe. Promit, în răgazurile pe care le voi avea, să fac acelaşi lucru. Să şi intervin în discuţie, dacă reuşesc să mă şi conectez la internet, după cum sper.
Să ne regăsim sănătoşi!
[...] Ivan: America, pentru prima data Liviu Antonesei: O poezie de Brecht – si sa ne regasim sanatosi Nelu Paunescu: Politistii lui Hordila, sclavii firmelor de paza [...]
[...] AICI intreg articolul. Possibly related posts: (automatically generated)Sase motive pentru care nu [...]
excelent.bravo Liviu
@) Cristian Topan
Multumesc, mestere! Multumesc si celor care, mai sus, popularizeaza textul.
Aparte:
Nu e nimeni pe-aci? U-uuuu!!!
Ce mişto!
Văd că avem temă de casă…
Hm. Săracii studenţi, cum le-o fi de greu…
D-apoi guvernanţilor, cum le-o fi oare? În orice caz, să nu fii la ei la cină!
Şi-auzi şi la domnu ăsta, Brecht! Bre, domnu Brecht!!! Cum să-şi aleagă, domle alt popor, hai? Nu-ţi dai seama câtă trudă-a fi pe bieţii oameni până-l învaţă şi pe ăla cu năcazu? Aşa, las că-i bun ăsta, pe care-l au! E învăţat gata. Nu vezi domnia ta, domnu Brecht, cât costă educaţia?
Educaţia-i pe bani, aşa să ştii, domnu Brecht!
Cine-i prostu ăla să dea bani pe ceva ce nu se vede?
Aud?
@) Daca_nu_nu
Ba eu cred ca educatia “d vede”, dar si mai mult se vede lipsa ei!
@) Aosms
Cu mare placere!
Daaa, se vede! Lipsa ei, cum bine spui domnia ta.
Crezi că, de-ar fi să-şi poată alege ei un alt popor, ar fi în stare să nu-şi fraudeze propriile alegeri?
Ori, poate, pe vremea lui domnu Brecht, nu se ştia de fraudare…
@) Daca_nu_nu
Cred ca la ei frauda/fraudarea e in singe!
@Liviu Antonesei says:
“Cred ca la ei frauda/fraudarea e in singe !”
In mod cert ne aflam într-o situație de criză a Statului, care a gestionat timp de 20 de ani aberat, de o manieră penală, resursele populației. Si totuși soluția este foarte simpla: răspunderea ministerială și parlamentară ! Dar nu așa cu demitere cum e acum, ci cu o confiscare a averii (în proporție de 75 % pentru miniștri, 50 % pentru secretari de Stat și directori generali din minister) la nivelul întregii familii a ministrului, secretarilor de stat si directorilor generali (adică inclusiv părinți, soț/soție și copii). Pentru că altfel se trece averea pe numele mamei de 80 de ani, sau a copiilor și nu s-a rezolvat nimic. In aceste condiții, orice bilibizdroc politic care vrea să fie șef prin minister, s-ar gândi de 10 ori înainte de a se angaja în trebușoara asta. Pana ce decindenții nu vor răspunde cu viloaiele proprii, mașinoaiele proprii, terenuri, vile pe Coasta de Azur etc. la terminarea mandatului și 10 ani după aceea, evident că nu se va schimba nimic și în continuare politicienii își vor bate majoritatea cetățenilor, iar oalele sparte nu le vor plăti ei, ci tot noi.
Intr-adevar, nici nu putea exista o poezie mai potrivita aici si acum
Bună seara, domnilor, şi bine v-am citit!
De fapt, bună ziua de când aţi fost domniile voastre pe-aci, bună seara când am ajuns eu, care fusei la Alba toată una zi. Maaamă, mamă, ce mai ploaieee, cum nu mi-a fost dat să văd de multă vreme. Cu gheaţă, de s-a lăsat gheaţa aia de-o palmă de groasă, ori care-a fost mai uşoară, a început a pluti pe râuleţul ce se făcu pe carosabil…
Nenorocire!
Am ajuns să zic şi eu ca babele. Că zicea bună-mea, iertată să fie de păcate: Mare-i puterea lui Dumnezeu, şi din calea lui, n-ai unde fugi, n-ai unde te adăposti, draga mamii, aşa să ştii.
O oră-ntreagă în perdea de fum cu noduri mari, sfârşitul lumii, ce mai, aşa părea să fie…
Iar am năucit o virgulă, fi-i-ar numele de pomină să-i fie!!! Amu, c-am năucit-o n-ar fi mare bai. Bai îi c-am pus-o unde nu-i slobod, să fie cu iertare…
Şi dumneata, domnule Brecht, nu zici nimic? Nu zici domnia ta: Fă, năroado, griji cu virgula, că dai de dracu. Nu. Taci ca mortu-n păpuşoi, că doară de-aia-i Stalinalee: numa prin cimitire sunt alei, şi poate de-aia n-o fost bun poporu ăla, că era deja mort. Şi chiar de n-ar fi fost el mort, nici viu nu putea fi, deci… pa şi pusi, neeeext poporuuuu!!!
Ha!-Ha!-Ha!!!
Mie-mi spui?
Să vă dau un link? Hai să vă dau, ca să vedeţi că nu mă laud…
http://www.adevarul.ro/locale/alba_iulia/Inundatiile-Alba-Iulia-ochii-internautilor_0_284372164.html
@Daca_nu_nu says:
“De fapt, bună ziua de când aţi fost domniile voastre pe-aci, bună seara când am ajuns eu, care fusei la Alba toată una zi. Maaamă, mamă, ce mai ploaieee, cum nu mi-a fost dat să văd de multă vreme. Cu gheață, de s-a lăsat gheața aia de-o palmă de groasă, ori care-a fost mai ușoară, a început a pluti pe râuleţul ce se făcu pe carosabil…”
De data asta eu n-am avut nici o vină. Am eu ceva ținte mișcătoare pentru bătut cu gheață, dar nu sunt la Alba Iulia.
@Liviu
Oare nu-ți aduci aminte (hm, firește că nu, trăiai în Iași și n-ai văzut)… Se zice că, ieșind la plimbare, coana Leana i-a văzut pe bucureșteni la coadă. “Hîrciogii!” se zice că ar fi zis tovarășa noastră. De a doua zi, poporul s-a mutat în spatele magazinelor, unde se dădea ceva. Dar în față au rămas magazinele goale și civilizate. Ai văzut ce ușor se rezolvau problemele? Dacă exista voință politică?
Aștept cu nerăbdare, în direct și la o oră de vîrf, cuvîntarea care să înceapă (sau să se termine) așa: “Poporul ăsta nu ne merită!”
@Fulcanelli
Nu ne cunoaștem, dar mă bucur să vă adresez o rugăminte sau o întrebare:
Cum să facem ca orice guvern ar veni să semneze un contract cu statul român? Cu termene, condiții, penalizări etc. Chiar și cu forță majoră. Propunerea vine de la Bogdan O. Popescu, poet și neurolog.
Și zice el: a venit termenul? Ai reușit? Continuă. NÎ-ai reușit? Hopa jos din corcoduș!
Adică de ce merge în viața de toate zilele, între indivizi sau societăți comerciale, iar la guvernare, nu?
@Florin Iaru says:
@Fulcanelli
Nu ne cunoaștem, dar mă bucur să vă adresez o rugăminte sau o întrebare:
Cum să facem ca orice guvern ar veni să semneze un contract cu statul român?
Principial pare simplu si probabil ca Romania este prima țară în care aceasta nouă modalitate de guvernare devine evidentă. La noi s-au perindat la guvernare rând pe rând, toate partidele și toate au dezamăgit. Am ajuns astfel nu numai într-o situație de criză a Statului, dar suntem într-o fundătură politică fără ieșire. Când auzi un ministru care spune că și-a construit un viloi, făcând economie la țigări și băutură îți vine să dai cu democrația de pământ ! NU cred că există un alt tip de soluție politică, decât o răspundere directă a decidenților, cu propriile averi (ale lor și ale întregii familii). Pentru cine nu are avere prea mare nici nu pune probleme un astfel de tip de contract. Atunci s-ar separa apele: cine vrea afaceri, face afaceri și cine vrea politică, să facă politică de-adevăratelea, adică în slujba cetățenilor. Ce ne încălzește pe noi o demitere, după ce s-a jefuit o țară întreagă ?
@) Fulcanelli
Vaaaai, dragule, nici în coşmarurile mele cele mai negre nu mi-ar fi dat prin cap cum că domnia ta să ai vreo vină… Mai ales după ce-a fost azi e aici, pe la noi de data asta… Curgeau pâraiele ca la potop, Doamne iartă-mă. M-a sunat maică-mea de vreo oră. Zice că-i nenorocire acasă la mine: mai un pic şi-or pluti butoaiele cu vin în pivniţă… No, vedeţi? Şi dacă zic haideţi, dragilor, să tragem o petrecere, că vinu-i de băut, nu de risipit, unu are de lucru, unu-i presat de dead-line, unu-i la sempozeon, unu scrie nuştiu ce articlu, iar vinu o ia pe apa Sâmbetei…
Dar lui George cum i-o fi? Am cetit la gazetă că nici în Suceava nu-i mai bine…
Şi-n Ungaria plouă cu broaşte…
Domnule Brecht, domnia ta iar n-ai nimic de zis?
Aaaaaoleo…
Iar începe!
Not again…
@) All
Profit de faptul ca am invatat cu se obtine semnul de la inceputul mesajului la tastatura asta setata italieneste, ca sa va salut cu toti cu toata prietenia. Eu, ca sa spun asa, sint un dublu bunic calarit energic de doi nepoti extraordinari. Dar imi place!
@) All: lovi-o-ar norocul de viata! (am scris corect?)
E frumoasa si asa, grea, cum e ea acu’!
Grazie a voi!
Un saluto a tutti, un abbraccio!
@Zitella. De ce sa nu-l aprobi ? Doar si el zicea ca viata este frumoasa, mai rau cu tranzitia ! Adevarat, sunt mici sau marile bucuri ca cele ale bunicului, dar in zilele acestea ma intreb cum suporta micsorarea de pensie !!
@) gogu: o dai cotită, ca şi mine dealtfel.
Şi le-amesteci.
Nu mi-ai zis cine-i Dejnev!
Nu cred ca Bunicul nostru are pensie. Dacă are salariu de bugetar va fi şi mai rău.
Eu m-am bucurat de bucuria Bunicului!
Când ne va spune cum suportă … cred că n-o să mă mai bucur.
Servus, Zitella. Mulţam de gândul bun. Da, suntem bine, la noi nu e problemă. Nici la ai mei nu e foarte grav. Tocmai am vorbit cu ei la telefon; a zis taică-meu să nu mergem, că, deşi-i asfalt, sunt tot grămezi de noroaie, că le-au strâns oamenii după năvala apelor şi va intra primăria cu maşini mari ca să le ducă de acolo. Apele s-au tras, acuma… să vedem ce pagube-or fi. Ai mei au asigurare, dar nu va fi cazul, că n-au fost stricăciuni ca-n alte părţi.
Dar sunt neliniştită un pic pentru George. Ai idee cum e la Suceava?
Şi tu? Cum eşti? Eşti bine? Ţi-am ”trimis” zmeură şi cireşe la postarea precedentă, pentru-o salată de fructe.
O să vină şi căpşunile, nicio grijă, doară ştii. Sper că eşti OK. Te imbrăţişez.
P.S. O să vorbim mai des, probabil, dacă nu eşti prea ocupată. Eu am fost zilele astea foarte, foarte ocupată: două zile examen de licenţă, iar azi pregătire pentru grade. M-am eliberat un pic. Fiuuu…
Până atunci te pup încă o dată şi spun o dată cu tine: viaţa e frumoasă. Mă bucur că te ştii bucura de ea.
O secundă numai…
Revin brusc!
La Suceava, e frig – 11 grade, acum. De plouat, plouă mereu dar inundaţii n-am văzut decît într-o biată curte, unde coliba dinăuntru era sub nivelul mării. Însă am aflat că vine şi vara – săpătămîna viitoare, mai pe seară.
Eu sînt fiul ploii, nu mă deranjează. Ba-mi plac şi manfestările stihinice – tunete, fulgere, răpăit torenţial. Mai ales, verdele frunzelor e nemaipomenit.
Nu sufăr de grija de care rîdea Marin Preda, la bucureşteni – că nu se face porumbul dacă-i secetă. De cînd sînt mai aproape de pămînt – şi-l văd lăsat pîrloagă – mă rog la Ăl de Sus să-i ţină sănătoşi pe turci, că de la ei luăm noi legume-fructe la standardele UE. Bine, pe la supermarket, mai vezi şi rarităţi – “roşii româneşti”, cam neterminate dar ce-are? Merge şi-aşa!
Încolo, toate bune şi la toamnă – cald, că acu’ nu-i rost.
Am revenit…
Mă bucur că eşti bine, George. Nu, aici nu sunt colibe. Aici e asfalt, sunt rigole, lucru domnesc. Şi cu toate astea, când vine, vine, n-ai ce face, asta e. Am eu o bănuială: existau în câmp nişte şanţuri de evacuare, mă rog, canale colectoare, sau cum să le spun, dar lumea, după ce şi-a primit pământurile înapoi, le-a astupat, că doară fiecare e stăpân pe pământul lui. Ei, ceea ce ar fi trebuit să meargă pe-acolo, a luat-o de-a dreptul, pe şosea, prin curţile oamenilor etc.
Altfel, e OK. Mă bucur că ai dat un semn de viaţă.
Pup
@) Gogu
Mă bucur că aţi revenit!!! Pupici şi dvs.!
Doar atat: http://www.youtube.com/watch?v=2-ex-L4csKI
Ei, pe-aici au mai rămas colibe chiar dacă strada arată urban. Nici alea n-ar fi fost ameninţate dacă erau cît de cît ridicate de la pămînt, nu aşezate de-a dreptul pe bătătură. Fiindcă apa care le-a inundat era din curţile lor, nu de pe stradă.
Tu zici de proprietari, că şi-au astupat canalele de evacuare. Stai să vezi ce fac edilii! Pe lîngă casa mea, un canal betonat, pe unde curge apa dintr-un baraj de acumulare de nu-ştiu-unde. Au venit edilii, şi-au montat un canal colector sub albia firului de apă de la baraj, pe care au captat-o printr-o conductă provizorie. Au terminat şi-au lăsat provizoria în boii ei. Apa de la ploaie a băltit, şi-aşa am parte de serenede broscăreşti. Habar n-aveam eu cît de pasionali sînt brotacii, la vremea-mperecherii lor! Ba l-am şi văzut pe-un fante verzui şi bulbucat, cum îi creşteau cimpoaie la urechi, de-atîta dor. Iar miresica i se strecura sfios pe sub frunze, cît să-l înnebunească. Pînă spre dimineaţă, n-o convinsese – ori se schimbase muzica şi nu m-am prins eu, neavînd urechea formată. Da-n cîţiva ani, mă specializez în batracieni, de pun şi pe note epitalamele lor. Ce poeţi Văcăreşti, ce anacreontism! Ce manele! Vax! Să vedeţi – pe portativ, altfel cum? – bărbăţie-n guşă verde, la broscoii moldovineşti!
‘Ai că mă’c să văz ce fac *cuscrii la fotbal. Mai povestim noi…
-
* Aşa le zicem noi, sîrbilor, la Severin.
Ha!-Ha!-Ha!
Poate reuşeşti s-o pui pe note… Partitura, domnule, partitura!!!
@) Florin Iaru
”Azi noapte am “povestit” poezia lui Brecht la televizor, insistînd pe chestia cu demiterea poporului. Lumea a rîs…”
Aşa-i la noi, domnule Iaru. Râdem când e de plâns şi plângem când e de râs…
Altfel:
Ne hlizim ca proştii la probleme cu-adevărat grave şi facem pe încruntaţii la probleme de care habar n-avem şi pentru care nici nu întrezărim vreo rezolvare. Văd o grămadă de lume încruntată în ultimul timp… Încruntată, domnule, de nici să stea omenirea toată-n sprânceana lor… N-ar fi de râs, dac-ar avea vreo idee de cum se poate rezolva o treabă, dar habar n-au, şi, dacă te pune dracu să dai vreo sugestie, om te-ai făcut!!! Se-azvârl duium asupra ta să-ţi dovedească ”in corpore” cât eşti de prost şi cum e de nepotrivită varianta ce-ai rumegat-o fără să te-ncrunţi. În contrapondere, dacă te-ngrijorezi de ceva cu-adevărat grav, încep să râdă în hohote, cu lacrimi, de-ţi vine-a zice: Domnule, nu carele cumva tocmai am bolunzît? Şi-atunci, să fie cu iertare, te ia cu părere de rău, şi, după şapte rânduri de cruci, te-nchizi în tine, şi nici nu mai rîzi, nici nu mai plângi… Aştepţi dracu mai ştie ce.
@) Daca_nu_nu: salutare! Ai trimis fructele pe soare si le-am primit pe ploaie. Exact cum zici, cireşe şi zmeură. Pe bune, am trecut prin piaţă, venind de la serviciu şi m-am gândit la tine când le-am ales de la tarabe.
Tocmai am mâcat câte o porţie. Neamestecate!
În seara asta nu le-amestec.
În rest, plouă iar eu îs ca vremea. Am zâmbit citind ce i-ai scris domnului Iaru.
Eu am o mutră aşa, încruntată mai mereu.
Şi culmea, şi eu aştept. Nici eu nu ştiu ce!
@) privitorbanal: mi-s tare dragi tinerii deştepţi şi frumoşi.
Am fost în toaleta … “dumneavoastră”, dar şi mai mult m-a plăcut plimbarea prin Viena. Grazie!
@) Zittela
Cu minte eşti! Fructele-s sănătate curată!!! Aşteaptă şi vei vedea rezultatele. Bine, bine, costă ceva, dar face!
Nu eşti încruntată. Mie nu-mi pari. Ce i-am scris dlui Iaru avea legătură cu lucrurile împregiur stătătoare. În ceea ce te priveşte, cred că va veni soare…
Iacătă-mă-s şi ghicitoare-n ploaie!!! Fulcanelli mă va invidia; mă crezi?
@) Daca_nu_nu: fructe cu nicotină, am io o reţetă secretă şi nerecomandabilă minorilor.
Sigur că iese şi soarele.
Mie-mi place soarele dimineaţa. L’alba! Şi ploile de vară-mi plac.
Numai atunci când merg pe strada mea, privesc adesea prin ochelarii mei fumurii. Virtuali.
Cei reali au lentile heliomate! Sau heliomatice?
@) Zittela
Ha!-Ha!-Ha!!!
Şi eu tot din alea am: heliomate, heliomatice, naiba să le ia.
Dacă trăbă, trăbă.
Dacă nu, nu.
@) Daca_nu_nu: important e să ţinem toţi ochii larg deschişi!
Basta pe azi, mă duc să mai citesc ceva, zâmbind.
Daca vrei să mai zâmbeşti puţin, te trimit la tx2, care a mai schimbat vitrina cu mitze. Daca nu, nu!
Un abbraccio, ciao!
http://laurentiumelinte.blogspot.com/
Am fost la TX2, cum să nu mă duc. Chiar azi am dat iama printre mâţele lui… Cum aş putea să nu mă duc? ”După tot ce-a fost între noi?…”
Mă duc şi eu, că-s fiartă, dar tot zâmbind.
Pup şi ţie.
Noapte bună.
@) All
Multumesc de semne si de urari! Rezist in continuare eroic tuturor incercarilor! Adevarul este ca ma simt foarte bine, doar ca tot ceea ce e bun, ne place etc nu dureaza la infinit! De bucuriile de acum mai totusi parte pina simbata, asa ca sa nu ne depresionam! Auguri!
@ Zitella. Suna interesant amestecul. Pe cand reteta ? Se poate imbunatati si cu ceva votca ca tot ploua afara ?
@ALL. Asta mi s-a parut prea… romaneasca… numai buna de trimis celor dragi!
Politist intr-o intersectie. 5 dimineata. Nici urma de masina pe strazi. Linistit, statea si astepta sa inceapa traficul. La un moment dat apare un jipan negru, cu geamuri fumurii, se apropie de intersectie, vede ca nu vine nimeni, accelereaza si trece pe rosu.
Politistul il fluiera si il trage pe dreapta.Geamul din partea soferului se deschide un pic si din el iese o bancnota de 20 de euro. Politaiul se uita in stanga, se uita in dreapta, vede ca nu e nimeni si insfaca bancnota, facandu-i semn jeep-ului sa se care.
A doua zi, la fel. A treia zi la fel si tot asa, de fiecare data pe rosu, de fiecare data se deschidea un pic geamul si din jeep ieseau 20 de euroi. Peste vreo 2 saptamani deja era clar. Politistul trasese toate sforile ca sa ajunga in intersectie in fiecare dimineata.
La un moment dat, insa, jeep-ul nu a mai trecut intr-o dimineata. Suparare mare, ce s-a intamplat? Dupa care, a doua zi la fel, a treia la fel, inca vreo saptamana tot asa. Politistul, dezamagit, se gandeste ca mai sta o zi in intersectia aia si dupa care se lasa pagubas.
A doua zi, surpriza, apare jeep-ul negru cu geamuri fumurii. Aceeasi cascadorie, trece prin intersectie pe rosu cu 60 la ora, politistul il fluiera si-l trage pe dreapta.
Ies cei 20 de euro din interior, politistul insa bate in geamul masinii. Geamul coboara. Inauntru un tip bine de vreo 40 de ani, genul care lucreaza la multinationale, la costum etc.
Politistul: Unde ati fost, dom’le?
Omul: Pai.. in vacanta cu iubita. Insulele Azore.
Politistul, suparat: Ei nu zau.. Pai cum asa ba, in vacanta?!
Omul, speriat: Pai…da…
Politistul: Adica cum ba, in vacanta pe banii mei?
@) All: Guvernul e-n plop!
Dacă pică, sigur nu e accident de muncă, pentru că nu e în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Nu era în fişa postului să se urce acolo!
Eu da, eu pot să mă sui în plop, fiindcă n-am cireş!
http://www.trilulilu.ro/dornaimobiliare/3b8d3e5482a811
Un plop
Să ai un plop în care să te sui,
Un turn al păsărilor fără pui,
Tăcut ori vesel, după cum amîi
Lumina frunzei care naşte-ntâi.
Un plop despărţitor de miazăzi,
Şi daca-l ai, să-l ai definitiv,
În umbra firii lui clădit să fii,
Precum un dor în care stai captiv.
Precum un dor în care stai captiv,
Să ai un plop, bătrân de-ar fi să fie,
Printre statui de calcar, viu naiv
Crescut în unghiul tău de nostalgie.
Să le petreci pe toate cîte sînt,
Să le aştepţi pe cele care vin,
Ca un veşmînt strălucitor de vînt,
Ca un vecin al cerului senin,
Tîrziu, cînd nu-ţi mai pasă de culori,
Să ai un plop din care să cobori.
Constanţa Buzea şi
Anda Călugăreanu
Servus, Zitella!
Nu contează că n-ai cireş. Am eu! Vii la mine, în cireşul meu. Ne cocoţăm frumos, cu un frumos kalasnikov la purtător şi cu inscripţia pe pamblică ”Private property!”.
Am aruncat o privire pe Vox. Râsu-plânsu. Balamuc în toată regula…
Din păcate – chiar din această cauză: din păcate! – nu cred că se mai poate face nimic. Păcat.