Pe 18 iunie, că se potrivea cu aniversarea, am postat , e drept, la comentarii, o poezie de Bertold Brecht. Cum se ştie, Brecht a fost un autor de stînga, a cochetat cu regimul comunist din fosta RDG, dar la un moment dat, s-a trezit „din somnul cel dogmatic”. Insurecţia muncitorilor din Berlinul de Est şi din alte oraşe ale Germaniei Răsăritene, din 18 iunie 1954, una din primele mişcări masive de contestarea a „regimului clasei muncitoare” chiar de către clasa muncitoare!, a contribuit la această trezire, iar semnul acestei treziri este de regăsit, la nivel artistic, în celebrele Elegii din Bukow. Poezia postată acum cîteva zile face parte din acest ciclu, iar traducerea, aşa cum este, îmi aparţine. În mod neaşteptat pentru mine, cu excepţia lui Inimă-Rea, mai nimeni nu a dat atenţie acelei poezii! Or, măcar contextul în care trăim, o face extrem de actuală. Nu pentru că am trăi într-un regim comunist, nici pentru că avem de-a face cu vreo insurecţie, ci pentru că mentalitatea subliniată de Brecht este cum nu se poate mai prezentă în viaţa noastră publică. Politrucii de azi ştiu mai bine decît noi ce dorim de la ei, aşa că nu se mai obosesc, să ne întrebe, să stea de vorbă cu noi. Unii dintre ei, nu puţini, se comportă ca şi cum nu i-am merita, deşi apăruţi „dintre noi, pentru noi” sînt cum nu se poate mai reprezentativi. Mai mult, asistăm nu doar la un fel de separare de corpul comunitar a tuturor tipurilor de elite, ci chiar la instalarea convingerii în rîndurile acestora că nici pe ele nu le înţelegem şi nu le merităm. Pentru toate aceste motive, voi relua aici, în corpul principal – dar dacă spun principal, nu mă comport ca membru al acelor elite criticate?, deci îi voi spune iniţial, pentru că de la el pleacă discuţiile! –, deci pentru aceste motive reiau aici poezia lui Brecht:
După insurecţia din 18 iunie
Secretarul Uniunii Scriitorilor
Putea fi văzut pe Stalinalee
Distribuind manifeste.
Pe acestea scria:
„Poporul, prin greşeala sa,
A pierdut încrederea guvernului.
Va trebui să-şi dubleze eforturile,
Ca s-o recîştige”.
N-ar fi mai simplu pentru guvern
Să demită poporul
Şi să aleagă altul?”
Asta e, deci, poezia lui Brecht, în modesta mea tălmăcire. Vă las împreună cu ea, s-o citiţi, să vă uitaţi în jur, la lumea în care trăim, s-o recitiţi, s-o discutaţi şi aşa mai departe. Promit, în răgazurile pe care le voi avea, să fac acelaşi lucru. Să şi intervin în discuţie, dacă reuşesc să mă şi conectez la internet, după cum sper.
Să ne regăsim sănătoşi!
@) Daca_nu_nu: Is tare obosita, nu am stare, sigur nu pot adormi curand, dar nu mai pot scrie corect. Nici gandi. Ma necajeste si laptopu’, e obosit ca mine.
Scusami!
Ciao, ciao!
@) daca_nu_nu; da, vezi ca sunt incoerenta?
Mi s-a parut ca aveai chef de vorba si ti-am “retezat-o” cu … buonanotte.
De citit, reusesc sa te mai citesc!
Vezi, domnule Brecht? Vezi ce-nseamnă să fii dascăl? Atâta vreme cât, dintr-o mulţime-ntreagă, unul singur te ascultă, ştii că nu vorbeşti degeaba. Şi asta una minune te hrăneşte, ba te şi însufleţeşte, şi te mai şi întăreşte. Şi toate cele grele se duuuc, se duuuc, şi iar te-aduni, şi iar o iei de la capăt, şi…
De cealaltă parte, ai dumneata idee, domnule Brecht, ce e în stare să facă un dascăl nepriceput cu eul dumitale liric? Cum ce-i aia ”eul liric”? E un ”concept operaţional”, domnule dragă, ce face ravagii prin manuale, auxiliare, teze şi extemporale… He-he! N-ai habar – vezi dacă eşti mort? – nici prin cap nu-ţi trece cum e cu ”eul liric” şi câte face el: eul liric suferă, eul liric tresaltă, eul liric renaşte, eul liric se dă peste cap! Auzi, domnule Brecht, ştii la ce mă gândesc io? De ce să rămânem numa cu ”eul liric”? Nu suntem noi destul de săraci? Io mă gândesc să mergem mai departe: ”eul liric”, ”tuul epic”, ”elul/eaa dramatic(ă)” şi tot aşa…
Cum adică-i o prostie? Păi, să fie cu iertare, dar asta-i mai prostie decât aia să fii expert în Sadoveanu, de exemplu, fără să-l fi citit pe Sadoveanu? Cum poţi fi expert în Sadoveanu fără să-l fi citit? Simplu! Întreabă domnia ta pe cine vrei, dacă nu mă crezi pe mine: citeşti critica! De ce să-ţi mai baţi capul şi cu opera? Citeşti ce-a spus X sau Y critic şi… basta!
Dormi în pace, domnule Brecht! Habar n-ai pe ce lume te afli!
@) Zitella
E în regulă! Mă temeam numai să nu fi semnat altcineva cu nick-ul domniei tale. Cum vezi, m-ai îmbărbătat un pic, şi-mi făceam încălzirea…
@) daca_nu_nu: bravo, tine-o tot asa!
)
Eu sunt eaa dramatica, bine?
Grazieeeeeeeeeee!
Buonanotte!
Noapte bună, Zitella, şi mulţam de companie.
Doamne-Doamne să vă aibă în pază, Bunicule, şi să umblaţi cu bine!
Cum bine ştii, zeii buni există!
Fulcanelliiiiiii!!!
@Zitella & Daca_nu_nu
Doamnelor, daca vreti sa va jucati cu oarece kalasnikoave, gloantele, gata trase, le gasiti la mine “in pravalie”!
@Liviu Antonesei
Cu voia lui Dumnezeu, va ajunge nobila familie si in dulcele tirg! Ne rugam!
@) All
Bine v-am gasit pe toti! Am ajuns de veo trei ore acasa si tot de atunci sterg spamuri – si mai sint! Chestia asta e ucigasa!
@) Daca_nu_nu, Fuolcanelli, Vasile Gogea
Multumesc pentru modul exemplar in care v-ari coordonat, mobilizat, stimulat, de a-ti reusit sa aduceti cu bine cele doua avioane purtatoare de antoneshi cu bine pina la Iasi!
Bine-ai venit, maître!
Domnule Gogea, eu am fost în prăvălia dumneavoastră – şi, în mod sigur, şi Zitella a fost – dar aşe de tare m-am putut spăria când am văzut pe bune gloanţele alea, de-am plecat ca din puşcă. Noi vrem să ne jucăm, că aşa-s fetele, jucăuşe, dar mi-i că de punem mâna pe aşe ceva, ne zărghim de cap şi nu ne mai sfădim care să fie eaa dramatică: ajungem (i)elele dramatice.
Vezi, Fulcanelli, vezi că ai reuşit? M-ai dus cu vorba că nu poţi, că eşti cam vechi şi avariat… Am mai auzit noi din astea! Uite că ai putut!
Bravos!
P.S. Dragule, io gândesc că nu-i bine să spui că-s puţini ca tine pe lumea asta… Ştii di ce? S-ar putea să-i dea cumva prin cap că faci parte dintr-o specie pe cale de dispariţie şi care trebuie să dispară pe bune. Când, după mintea mea, oameni ca tine ar trebui să se mai nască. Io am zîs, n-am dat cu paru…
Bine-ai ajuns, Bunicule!!! Vezi ce ne ştim noi la traficul aerian?
Aaa, link-ul din Observator… Thanks!
@) Daca_nu_nu
De buna seama ca va pricepeti la coordonat zborurile!
Mi-ai scris ca ai postat ceva la articolul din Observator, dar mi se lungesc urechile asteptind sa le instaleze baietii aia lenti de la Bucuresti!
@Daca_nu_nu says:
“Vezi, Fulcanelli, vezi că ai reuşit? M-ai dus cu vorba că nu poţi, că eşti cam vechi şi avariat… Am mai auzit noi din astea! Uite că ai putut !”
Nu știu exact ce-am reușit, dar mă bucur foarte mult că totul a curs cum trebuie, în plin cod galben cu reflexii portocalii. Cum spunea și domnul Gogea: Dumnezeu are grijă de oamenii buni.
Acum în legătură cu nașterea, din ceea ce știu m-am mai născut cel puțin odată și sunt pe cale să mă nasc chiar pentru a doua oară. De aceea am avut nevoie de multă cenușă la un moment dat. Încă nu știu sigur dacă al doilea experiment e reușit sau nu, dar dacă se confirmă existența Bosonului Higgs (mă mulțumesc cu unul dintre cei 5 care se pare că se plimbă printre noi) putem spune ca da. Dacă nu, nu.
http://www.higgsboson.com/project.shtml
(auziți voi ! Primăvară Sintetică)
@) Fulcanelli
Profit ca v-am prins aici, maitre, ca sa va multumesc, in numele meu si al copchiilor americani, pentru excelentele conditii de zbor!
@) All
Am mai gasit o poezie frumoasa si extrem de actuala! De data asta e una de Rilke. Poate fi citita aici
http://antonesei.timpul.ro/2010/06/27/o-poezie-de-rilke-si-bine-v-am-regasit/
@) Liviu Antonesei; Bine-ati revenit, Dottore! Vad ca v-a fost dor de lumea din bloc. V-ati asezat la computer de dimineata!
Astept sa ne povestiti cum ati gasit Serenissima Venetie. Un calator invederat spunea ca Piata San Marco e cel mai frumos loc de pe Pamant.
Asta pentru ca e … pe ape?
O duminica odihnitoare va doresc, un sorriso!
@Liviu Antonesei says:
“@) Fulcanelli
Profit ca v-am prins aici, maitre, ca sa va multumesc, in numele meu si al copchiilor americani, pentru excelentele conditii de zbor !”
Bun venit în România ! Bag samă că ar mai fi nevoie de vreo săptămână cu soare la Iași (grea treabă, recunosc !).Mai am puțin și ajung mai tare decât clar-văzătorul de la OTV (hi, hi, hi….)
@) Liviu Antonesei
Calatorul e inveterat, desigur, cum ziceti dumneavoastra.
Eu nu reusesc sa invederez ce-mi trece prin cap.
Ma straduiesc!
@) All
Salvete!!! Şi bună dimineaţa la prânz!!!
Of, Doamne, aici sună telefoanele ca la ambasadă…
@) LA
Tocmai au apărut comentariile de care vorbeam…
@) Fulcanelli
Hai, nu face pe modestul; de data asta ţi-a reuşit. Eu nu mă pricep la spin(i), dar merg pe mâna ta. Dă-i nainte şi lasă Oteveul, că nu-i de rangul lu matale! Tauoni, miuoni, gluoni, W+, W-, Zzero, zică-le cum le-o zice, numa să fie cum te-aştepţi domnia ta!
@) Zitella
Ha-ha-ha!!!
Chiar că nu-i deloc uşor să învederăm ce ne dă prin cap…
Când predam la liceu aveam io un fix: din când în când ceream elevilor să scoată o foaie de hârtie şi să scrie ce le dă prin cap la momentul respectiv. Ştii ce mi-a scris unul? ”Un glonţ!” Atâta mi-a scris: ”Un glonţ!”
La întrunirea de 10 ani i-am dus foaia s-o vadă. ”Doamne, zice el, ce-o fi fost în capul meu?” ”Nu mă-ntreba pe mine, i-am zis, că eu nu-mi pot explica ce-a fost într-al meu!!!”
@) Fulcanelli, Daca_nu_nu
A iesit ce mai tura-vura! A iesit excelent!
@Liviu
vad ca mi s-a dus in eter mesajul. il repet: pe Gogea’s Blog, adica, aici
http://vasilegogea.wordpress.com/
un omagiu pentru doi prieteni vechi. Dorin Tudoran si Vladimir Tismaneanu.
Cu voia dumneavoastra.