Moţiunea de cenzură a picat în Parlament, însă în condiţii dramatice pentru guvern, preşedinte şi principalul partid de guvernămînt. Opoziţia a obţinut, în fapt, mai multe voturi decît puterea şi ar fi mai fi avut nevoie doar de încă opt pentru ca moţiunea să treacă. Şi asta în condiţiile în care calculul pur aritmetic stabilea o diferenţă de peste 20 de voturi în favoarea echipei guvernamentale. Sigur, în ceea ce priveşte soarta moţiunii mai trebuie să aşteptăm şi decizia Curţii Constituţionale, iar în privinţa salariilor şi pensiilor noastre, decisive vor hotărîrile instanţelor comune date fiind sutele de mii, dacă nu milioanele de procese ce urmează a fi deschise de cei afectaţi de pachetul legislativ al austerităţii. Nu mai vorbesc că bună parte din procese vor trece din instanţă în instanţă pentru a ajunge la CEDO. Acestea sînt, însă, mai degrabă nişte chestiuni de tehnică judiciară, însă deja putem constata efectele politice ale asumării răspunderii de către guvern pe un pachet de legi nu doar nepopular, ci şi controversat chiar din punct de vedere economic, dacă ne gîndim că FMI îi deconsiliase pe liderii noştri în această privinţă, sugerînd măsuri mai echilibrate, mai puţin agresive faţă de populaţie.
Este limpede, în momentul de faţă, că avem de-a face cu un nou echilibru politic, în cadrul căruia ceea ce numim opoziţie, respectiv PSD şi PNL, a reuşit să mobilizeze mai multe voturi decît guvernarea în exerciţiu, unele din acestea venind chiar de la guvernamentali! Pe de altă parte, este la fel de limpede că această tendinţă se va tot accentua pe măsură ce austeritatea va face ravagii în rîndurile bugetarilor şi pensionarilor, iar guvernarea se va dovedi la fel de puţin capabilă ca şi pînă acum să imagineze şi soluţii efective de ieşire din criză, de stimulare, de relansare a economiei. Pachetul de măsuri adoptat acum face ce poate face orice guvern lipsit de imaginaţie economică, taie din cheltuieli – şi nici măcar acolo nu taie bine, devreme ce risipa bugetară reală nu este jugulată, nici afacerile bugetaro-private de natură clientelară stopate. Avem toate motivele să credem că actualele măsuri de austeritate, dacă vor trece şi hopul Curţii Constituţionale, ceea ce guvernamentalii şi speră, devreme ce au fost în stare să încalce toate regulile pentru a-şi impune oamenii la recentele noi numiri, deci avem toate motivele să credem că aceste măsuri vor fi urmate în toamnă de altele, indiferent că va fi vorba fie de alte reduceri salariale şi de pensii, fie de o escaladare a fiscalităţii – mărirea TVA şi a cotei unice, noi taxe şi impozite etc.
Prin urmare, nu e exagerat să observăm că PDL, laolaltă cu liderul său real, dl. Traian Băsescu, au intrat pe o spirală a pierderii de popularitate ce nu mai poate fi stopată de nimic. De altfel, un sondaj prealabil votării moţiunii, dar succesor asumării răspunderii pe legile pauperizării, constata scăderea dramatică de popularitate a partidului de guvernămînt, a liderilor acestuia, precum şi a preşedintelui, perceput de populaţie drept principalul vinovat, devreme ce s-a repezit ca mireasa la pat, în locul premierului, să anunţe „nenorocirea”. De altfel, e interesant că dl. Vlădescu a declarat că n-a participat la negocierile cu FMI, fiind înlocuit de alt „specialist” – sînt toate motivele să credem că „specialistul” cu pricina va fi fost însuşi preşedintele! Mă rog, s-o fi consultat şi cu EBA şi d-na Udrea, că doar sînt eminente capacităţi în domeniul economic, nu? Măcar pe partea de cheltuieli, ca să spun aşa!
În opinia mea, preşedintele riscă să devină unul din liderii cei mai detestaţi din istoria României, iar PDL să o ia pe drumul pe care au luat-o ţărăniştii acum vreo zece ani. PDL ar trebui să lase „lest” ca să se salveze, să arunce peste bord, însă nu-i văd pe pedelişti nici despărţindu-se de preşedintele care i-a inventat, nici renunţînd la echipa de lideri providenţiali, adică oneşti şi competenţi, alcătuită din d-na Udrea şi puzderie de domni, precum Videanu, Vlădescu, Blaga, Funeriu etc, cum nici pe preşedinte nu-l văd debarasîndu-se de dl. Boc, pe care ni l-a pus deja de patru ori în spate pe post de substitut de premier! Situaţia pare fără ieşire, preşedintele şi oamenii săi s-au încurcat în propriul lor joc, care nu este decît un simplu joc „de-a puterea”, complet lipsit şi de preocuparea pentru buna administrare a treburilor obşteşti şi de orice grijă a resposabilităţii. E trist că am avut ghinionul acestei nefericite combinaţii între incompetenţa şi iresponsabilitate tocmai la vremuri de criză. Dar de ce m-ar interesa însă soarta lor, cînd soarta mea, a nostră se anunţă a fi mult de-a dreptul cumplită?! În fond, fiecare pasăre, fiecare stol de ciori pre limba…
@nick says:
“nu arta si chimie – aka alchimie – ci prin arta la chimie. Adica, invatind sa iti flosesti creativitatea, interesul (nu “personal”), iscodeala auto-informarea), ajungi mult mai repede a fi un chimist dastept. Sau in aceasta ramura se cauta mediocrii?”
Pentru că veni vorba de creativitate, ia ascultați ce spune colegul Prodoscimus: consonanțele imperfecte ale terțelor sunt justificate prin plăcerea auditivă produsă de acestea, iar necesitatea disonanțelor pentru desăvârșirea consonanțelor. Încercați sa translați ideea în arhitectura spre exemplu și veți înțelege mai bine ce am vrut să spun.
Va propun un exercițiu. Mergeți la linkul
http://magnatune.com/artists/albums/lara-bach/free_download
si selectați BW 1042 Adagio (piesa 5). După ce o ascultați căutați pe Net un filmuleț cu Catedrala Chartres și încercați să vizualizați arhitectura în paralel cu piesa muzicală. Apoi lucrurile se complică puțin pentru că trebuie să intrați în baza de date Protein Data Banck și să repetați exercițiul vizualizând o proteină în paralel cu audiția muzicală (nu știu dacă aveți programele de vizualizare necesare).
După aceea putem continua discuția despre chimie și creativitate.
@) All
Daca e cald pe oriunde v-ati afla, incercati salata asta de fructe!
http://www.bucatarescu.ro/?p=3194
@all Buna dimineata
@Liviu Antonesei. Salata dvs de fructe imi aduce aminte de o “patanie” de a mea cand eram burlac.
AM hotarat cu un prieten sa facem salata de fructe. buun primul pas mergem la piata . Cumparat tot soiul de fructe de la banane la capsuni si mere.
mergem acasa le decojim le punem si stiam noi ca trebe sa pui si ceva “wisiky” asa ca am turnat in cam 2 kg de fructe o sticla de 700 ml . Nu va spun cum aratam dupa ce am mancat aceasta salata.
“La nevoie, se vor dispensa şi de îngheţată, ba chiar şi de fructe!”
)
Just for fun, doi senatori PDL explicând cum au greșit la alba-neagra cu moțiunea (îi găsiți în gandul.info/politica/incredibila-poveste…):
Petru Filip: „S-a întâmplat pentru că eu eram obişnuit ca atunci când susţineai guvernul puneai alb la alb şi negru la negru, iar acum era exact invers”. Adică susțineai guvernul? Sau nu? Ce mai, că-i clară – e vițăvercea!
Riceard (!) Badea: „De fapt am greşit la început, când am luat bilele în mâinile greşite. Dacă voiai să votezi împotriva moţiunii trebuia să ai bila albă în mâna stângă şi deci s-o pui în borcanul negru”. Bile greșite, mâini greșite, „borcane” greșite! Da’ neuronii, neuronii cât costă? Scump, scump, dincolo era mai ieftin!
Senatori?! Aici are dreptate Băsescu, trebuie mai puțini. Da` ce te faci dacă rămân alde ăștia?
@) Virgil
Asta pare, mai degraba, salata de whisky decit salata de fructe!
@) Aosms
Da, dl. Virgil a facut-o mai “ruseste”, chiar daca cu whisky, nu cu vodca!
@) Ioan Costea
Da, chiar sint buni baietii! Pamintul e rau, ca-i suporta!
@) Ioan Costea Problema nu este ca acesti senatori sunt asa cum sunt . Ci ca majoritatea dintre ei (indiferent de partide) sunt cam la fel. Daca nu sunt idioti si incurca bilele atunci sunt …. si voteaza la comanda.
@Liviu Antonesei & @) Aosms stiti cum se zice daca pui o picatura la un kil de vinisor.
Dezertările sunt de înţeles pe un vapor portocaliu ce a luat apă, iar PDL-iştii care au ales să voteze moţiunea nu cred că pot fi consideraţi altceva decât şobolani…
Mizeria de Parlament romanesc este tot ce NU TREBUIE SA FIE! Mai mult ca probabil, un Parlament asemanator nu poti gasi nicunde in lume. Regulile ar trebui sa fie simple – dar noi suntem in stare sa complicam pina si cel mai simplu lucru. Si porneste de la doua lucruri, cred eu:
una, ca niciun partid nu isi are bine delimitata ideologia. Daca vreau sa fiu liberal, ma duc la un partid cu ideologie liberala. Daca insa vreau sa fiu socialist, ma duc la respectivul. Eventual, imi caut un partid moderat, intre cele doua “extreme” (desi, noul liberalism este mai curind “social”, stinga centrului stinga…). Dar la noi? PD, fara ideologie, libearalii votind impotriva masurilor liberale dar sustinind pe cele sociale, psd sustinind masuri sociale dar promovind baronii in cel mai put mod liberal… Si atunci, politicienii care se alatura unui partid sau altul, neinteresati de ideologia acestuia, trec foarte usor de la un partid la altul, in functie de interesele personale. Vorba lui Vanghelie: fiecare trebuie sa se descurce…
a doua: mostenire de la anii ‘partidului unic’ si a supunerii oarbe fata de ’superiori’, politica partidului nu este un rezultata al consultarilor membrilor, nu este un program discutat si acceptat de toti membri. Asta ar ajuta ca toti sa fie “strins uniti” – lucru care doar la noi are conotatii negative. In Canada, membrii parlamentari liberali voteaza INTOTDEAUNA cu Partidul, asa cum Conservatorii, Reformatii, NDP voteaza cu partidele lor. Nu pot trece la “ceilalti” pentru ca ar fi impotriva ideologiei in care cred.
In plus, daca ma iau dupa ce stiu din Canada si State, cei ce intra in politica fac o alegere pe toata viata. Daca intru la Republicani (sau Conservatori), o fac pina la capat. Chiar daca asta va insemna ca atunci cind roata “se invirteste”, sa stau doua trei mandate in opozitie – sau chiar pe tusa. Cind PC-ul lui Malrooney a pierdut in fata liberalilor, in Palament au ajuns 2 (DOI) conservatori. Credeti ca asta a dus la “fuga sobolanilor”? Nu, au stat 8 ani afara, s-au reorgainzat, au devenit “Reform” si au adus un nou premier, Harper. Care, chiar daca a inceput sa fie injurat, a adus mult bine Canadei, desi este si el la al doilea mandat. Probabil se va roti din nou roata, mai ales dupa criza…
Acum, ce se intimpla la PDL este intr-adevar de toata minunea. Cei doi “idioti” suint numai un exemplu. E plin partidul de idioti (nu va speriati, TOATE partidele sunt pline de idioti, doar ca televiziunile ni-i arata doar pe pedelisti) Cei ce miriie (Preda, Voinescu, Macovei) sunt tinuti la margine, “liderii”, indiferent de pacate, sunt impinsi in fata si tinuti cu orice pret in brate, membri “simpli” sunt niste idioti obedienti… Nu, Oajdea nu e diferit – e doar o lichea ce cauta o iesire “rezonabila”. Din ce am vazut in Iasi cu ocazia “demonstratiilor” organizate de el, e un om terminat, indiferent la ce partid va fi.
Teo? Are stofa de “politician roman”
Daca l-a pacalit si pe Preda… Adica, femeia stia precis care e politica PDL, a Guvernului Boc. Stia, inainte de alegeri, ce masuri au promis ca vor lua. Dar, ca sa se vada in Parlament, a acceptat – inclusiv “taierea pensiei lui mamica”… Cind s-a vazut in caruta, a schimbat kalimera. Si a facut-o maidaneste, ca-n Bucale, manifestindu-se ca o golanca tiffosi la un meci de fotbal intre Rapid si Steaua… Pentru mine este inca o dovada ca in poporul roman NU EXISTA ALTERNATIVA! Cei ce nu sunt politicieni, ori nu vor fi niciodata, ori vor fi – devenitnd tot un fel de “Teo”. Nu constiinta ii va mina, ci intereseul.
De aceea il si inteleg pe Liviu
Nu, fara sa fi trecut prin ce a trecut el, nu exista oferta care sa ma faca sa intru in politica! In politica romaneasca, vreau sa spun 
@daca_nu_nu (si alti profi):
http://ziarero.realitatea.net/1276808389-Elevi_cu_media_din_gimnaziu_peste_9_au_luat_la_evaluari_nationale_sub_5
Apropo de linkul lui Nick despre învăţământul preuniversitar, recent am citit despre “domesticarea” la nivel naţional a rezultatelor la evaluări internaţionale precum PISA. În sensul că, atunci când nişte ţări participă la asemenea evaluări, pretind că o fac “pentru că” (vor să afle cum stau) şi “ca să” (îşi reevalueze strategiile educaţionale naţionale şi să le adapteze în contextul comparaţiei cu alte state). La noi pare pustiu. Cine implementează PISA nu are decât datoria să scrie ceva despre (şi e o sarcină explicită şi obligatorie în planificarea activităţilor, aşa cum apare în raportul administrării din 2005-2006), după care nu se mai ştie cine cui recomandă şi prin ce resorturi se aplică vreo presiune să se şi întâmple ceva. Iar actorii politici, care ar trebui să-şi asume deciziile şi responsabilitatea dinamicii din învăţământ, nu par să spună decât “vedeţi că sunteţi proaste amândouă”? Uitându-se chiorâş la elevi şi profesori.
Într-o ceaţă a fragmentării lui cine de ce răspunde, “Comisia prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării” ne anunţă într-un raport din 2007 că e o politizare excesivă (!) în managementul unităţilor şcolare (p. 9). Nu mai comentez cum s-a intensificat încă politizarea ulterior, şi chiar dinspre cine arăta cu degetul. Eu am mai avut o tresărire şi când acelaşi raport se referă la “socialismul multilateral dezvoltat” (p. 17). Deci n-a fost comunism?!
Trăgând linie, mă uit pe rapoartele oficiale româneşti despre PISA şi văd că n-au absolut nicio concluzie din care să reiasă vreo strategie pe viitor. Rezultatele sunt relativizate şi apoi aruncate în cârca economiei (atunci de ce am mai dat testele PISA, nu ştiam că economia noastră stă mai prost decât a ţărilor din OECD? Ce voiam să aflăm?), comitetele şi comiţiile prezidenţiale zic că trebuie un pact naţional, se semnează apoi un pact naţional (plin de “ne angajăm”-ul de care am oroare) şi gata.
Apropo de joc politic şi societate civilă, măcar să nu ajungem să aşteptăm de la ei şi “expertiza” (am văzut pe youtube o înregistrarea cu TRU explicându-ne că Traian Băsescu e reperul nostru de luciditate). Când ei, cu “mâinile greşite” cu tot, devin nu doar studenţi pe bandă rulantă, ci şi profesori universitari, nu poţi să-i tot rabzi cu scuza că şi ceilalţi, din celelalte găşti politice, au marionete incompetente şi agresive. Relativizarea asta absolută e o fundătură. În reprezentarea publică şi instituţională mi se pare total inadecvată perspectiva că aruncă piatra numai cine e fără păcat. Tocmai ruptura jocului politic de comunitate mă sperie. Noi ne uităm de pe margine, facem pariuri şi le delegăm şi dreptul de a se corecta doar ei între ei? Dacă e să fie? Elena Udrea nu răspunde public fiindcă Orban e, la rândul lui, ridicol? Şi cu asta s-a încheiat tot?
Încă mai sper să conteze discernământul unor voci credibile care continuă să existe public, chiar dacă presa şi mecanismele ei nu pot fi, în ansamblu, inocente. Pentru mine contează enorm tocmai cei care continuă să menţină un dialog public chiar nu mai cred în salvări prin intrarea în politică, tocmai fiindcă au trecut printr-o experienţă politică. Cred, ca dacă_nu_nu şi alţii, că societatea civilă începe de la lucrul făcut onest şi cât mai bine în profesia ta, iar restul se adaugă pe baza acestui adevăr personal. Pentru mai mult, sper să conteze micile punţi şi reţele de normalitate pe care ni le creăm fiecare şi pe internet. Iar dacă profesia implică tocmai acest dialog public, atunci pentru mine cine îl face onest face mai mult decât intrarea în jocul politic ce-şi face singur regulile.
Vă cer iertare pentru textul lung, stau şi bombăn de câteva zile citind dialogurile de aici (mă abţin fiindcă mă uit la deadline-urile mele şi le tot dau prioritate oricărui bombănit “public”). Vă dau dreptate şi când întrebaţi cine ar urma după detronarea portocaliului, dar mă şi întreb care e soluţia dacă noi îi lăsăm să scadă oricât orice norme de responsabilitate instituţională. Ultimul meu pariu este discernământul şi speranţa că nu se va abandona conceptul însuşi de societate civilă ca reper de normalitate a aşteptărilor, nu compararea politicienilor între ei. E ultima iluzie pe care o mai am faţă de situaţia din România.
@nick
Prietene, am fost, am citit (știu și mai multe și mai grozave). Am urmărit discuția dv de zilele trecute. Eu aparțin de „alți profi” (că tot nu mi-a plăcut mie că am ajuns profesor – deși sunt bun -, dar asta e altă poveste). Dv aveți perfectă dreptate când vă spuneți oful, puneți degetul pe niște răni dureroase (dureroase pentru noi, că pentru sictiriștii care-și bat joc de meserie/vocație nu), la rândul său „Daca_nu_nu” are perfectă dreptate prin ceea ce profesează (și să-mi dea voie s-o felicit!). Puse în ecuație, aceste două demonstrează tocmai că nu putem lua otova învățământul, că judecățile noastre de valoare se potrivesc, dar numai parțial. Știți bine că nici aiurea, fie în Franța, State sau Canada, învățământul nu merge ca uns. Problema la noi cred că este de acceptare: unii nu acceptă că mai există practicanți ai datoriei și valorilor, în timp ce alții nu văd/recunosc neaveniții, loazele. Hai să vă spun dezamăgirea mea: cred în datorie și valori, dar n-o pot face pe cât sunt capabil (id est trăim cu rest). Și, dați-mi voie s-o spun: așa se pierde o națiune, când indivizii nu-și pot da măsura, cât o fi ea, mică sau mare, că totul se însumează!
În ce mă preocupă, mă întorc la vechea și clasica întrebare: „Unde malum?”
@) Aosms, Ioan Costea
Si mie mi se pare foarte clar ca lucrurile trebuie privite nuantat, pentru ca asa si sint!
@) All
In Observator Cultural, o reparatie pentru O. Nimigean
http://www.observatorcultural.ro/DIN-FOI%C4%B9%C2%9EOR.-Poetii-mei-O.-Nimigean-cu-preambul-reparatoriu*articleID_23866-articles_details.html
@) Nick
Domoale-te şi nu mă stârni, că-s greu bătrânii de pornit, dar, de-i porneşti… Nick, dragule, sunt câteva situaţii speculate de presă. Dar hai să spunem că nu-i nicio speculaţie, ci lucrurile stau într-adevăr aşa. Haideţi să vedem câteva cauze:
1. Avem în discuţie două tipuri de evaluare distincte: una este evaluarea curentă – la zi, fie prin provocare frontală, fie prin extemporale, lucrări de control ş.a. -, alta este evaluarea finală, fie ea teză sau orice altă probă de evaluare la final de ciclu de învăţământ.
Acuma: una e să-ţi înveţi lecţia de azi pe mâine şi alta e să recapitulezi – şi să mai şi ţii minte – toată materia.
De când lumea şi pământul au fost copii care-au învăţat cu foarte mare uşurinţă la zi, dar n-au fost în stare să prelucreze materiale mari, per ansamblu, să le analizeze, să le interpreteze, să le aplice etc.
Eu ştiu că există un mit al zecistului. NICIODATĂ n-am crezut şi NU voi crede în el. Zeciştii care dau randamentul dorit în condiţii de examen sunt rari.
2. Aceste probe de evaluare finală au loc la sfârşit de an şcolar, la final de ciclu de învăţământ, fie el primar, gimnazial ori liceal. Când anume? Vara! Căldură mare, serenade, ştrand, terasă, pe de o parte. Başca trecerea de la o vârstă la alta: de la copilărie la pubertate, de la pubertate la adolescenţă, de la adolescenţă la maturitate. Acestea toate, puse faţă-n faţă cu învăţarea ritmică, în condiţii normale, este de aşteptat să afecteze rezultatele. Adaugă la toate acestea şi presiunea masivă din partea părinţilor, de genul: acolo trebuie să intri, unde spun eu, că aia-i clasă bună, nu te las cu ăla şi ăla, iar dacă nu intri unde spun eu dracu te-a luat, etc. ş.a.m.d. Bieţii copii se duc la aceste examene cu entuziasmul unui condamnat.
3. Am spus şi repet: noi NU suntem profesori de teză, de examen, de BAC etcetera. Noi suntem profesori de română, mate, fizică, chimie etcetera! Aud, nu o dată în jur, mai ales din partea părinţilor – care HABAR N-AU de pedagogie, psihologie, şi nici de conţinuturile disciplinelor de învăţământ (să fie cu iertare) – că n-a făcut copilul la şcoală una sau alta, că vine bacul şi ce ne facem doamna profesoară etc. Ce să ne facem? Nu ne facem nimic. Învăţăm frumos şi bine, apoi ne ducem tot aşa la examen, unde arătăm ce ştim. De cealaltă parte, profesorii – nu puţini – muşcă momeala, supralicitând conţinuturile, din acelaşi considerent, că vine clasa a V-a, a IX-a, că vine bac-ul etc. Dacă am trece prin materie la modul serios şi sistematic, n-ar mai fi astfel de forţări, deci n-ar mai fi nici atâta bulibăşeală.
Din păcate, materialul acesta îmi pare că speculează numai partea rea a lucrurilor, iar urmarea – puşchea pre limbă! – va fi iar o revoltă împotriva profesorilor, care, ”uite, nesimţiţii, tot ei urlă că li s-a tăiat din salarii, când elevii au aşa rezultate proaste”…
Să fim serioşi, Nick…
Eu nu spun că învăţământul nu are păcate. Dar nici nu pot accepta legată la ochi că dăscălimea nu-şi face treaba, deci merită penalizată nu doar la bani, ci şi prin articole defăimătoare…
@Daca_nu_nu,
crezi ca nu stiu ca se compara marul cu cosul cu mere? Dar eu nu caut “explicatii”, “justificari” – vad rezultatele: la probele de evaluare, la teze, la examene (hopa! astea nu se mai dau – mai ales cele de adminitere…) copiii sunt la 2-3 pina la 5 puncte SUB notele luate “de azi pe miine”, iar, odata ajunsi in facultati, nu mai stiu nici macar date de baza. Ati citit cumva articolul lui Gotiu pe VoxPublica in care isi povesteste “aventura” cu testul dat studentilor lui, DIN ANI TERMINALI?
Si de ce asta? Asta e intrebarea – lasati explicatiile “psihologice” cu strand si serenade. Pe de o parte, copiii tocesc papagaliceste pt “nota de miine”, pe de alta, intreg sistemul pune presiune pe profesor sa “ajute” media elevului, indiferent de pregatirea lui. Presiune de la director, de la inspector, de la parinte (inclusiv prin spaga), presiune de la elev…
De aceasta presiune imi e teama! Ca eu pot incerca sa ii invat pe elevi sa invete – in asa fel incit ce au invatat vreodata, sa nu mai uite. Chiar daca “la nota de miine” are 5 sau 6, si nu 9-10. Dar cind va ajunge la un test final, la un examen (chiar de admitere), sa nu ii fie teama. Noua, acum “2″ generatii, de ce nu ne era? De ce, notele din examene erau, in general, superioare celor de la ore si extemporale? Noi nu eram tineri, nu era vara, nu mergeam la strand si nu aveam iubite? Oho! Ba urcam si muntii, bateam si Delta – lucru pe care tinerii de azi nu o mai fac. Va spun eu de ce: pentur ca invatam cu drag ceea ce invatam. Pentru ca era bataie mare pe locuri, pentru ca unora le era scirba sa devina “forta a muncii” (e cazul meu, recunosc…)
@Costea, Liviu – incerc sa nu ii bag pe toti profesorii in aceeasi oala. Chiar stiu multi profesori care incearca sa faca ceva – cel putin sa-si implineasca menirea de profesor. Dar ei nu ma pot face sa inchid ochii la ceea ce este sistemul romanesc! Vad rezultatele. Voi nu le vedeti? Va incinta faptul ca sunt “unii” care isi fac datoria? Sa stiti, pina cind profesorii CARE FAC nu isi “scuipa in ochi” (metafocirc – eventual) colegii CARE NU FAC, nu vom iesi din marasm.
De aceea si incerc tot timpul sa unesc “Udrele” de noi toti. Pentru ca vad tendinta de a incrimina DOAR pe astia (vinovati, fara indoiala – dar NU singurii vinovati) – dar a baga sub pres vina CELORLALTI. Nu, nu a celorlalti politicieni, desi fiecare are vina lui, dar a NOASTRA, vina colectiva. Pentru ca exista. Cu putine exceptii, nimeni nu da dovada de responsabilitate, nimeni nu isi face datoria acolo unde e pus sa o faca – dar de vina sunt Basescu si Boc. Ia sa ne facem fiecare datoria cu responsabilitate, ia sa dam de-a dura, indiferent de consecinte, cu colegii nostri – chiar (MAI ALES) daca sunt ajunsi acolo politic – si veti vedea cum lucrurile vor incepe sa se schimbe. Dar, desigur, decit sa fii “prost crescut”, e mai usor sa te apuci de altceva – eventual, sa iei avionul…
@) Nick
Problema este ca, intotdeauna, cei care guverneaza ii afecteaza chiar pe toti, reaul lor e general si inflexibil!
@) Nick
Si apropos, nu exista vina colectiva, chiar daca ne=o imaginam ca pe o insumare a vinilor individuale. Cum ai bagat vina colectiva, cum nu mai este nimeni nici responsabil, nici vinovat!
@) Nick
Ultima – nu exista decit indivizi, restul sint constructii teoretice, adesea chiar fictiuni teoretice, prin care ne imaginam ca intelegem mai bine ceva.
@Daca_nu_nu
acum, cit se poate de serios
“Să fim serioşi, Nick…
Eu nu spun că învăţământul nu are păcate. Dar nici nu pot accepta legată la ochi că dăscălimea nu-şi face treaba, deci merită penalizată nu doar la bani, ci şi prin articole defăimătoare…”
“Dascalimea” ESTE “Invatamintul”. Deci, daca “invatamintul” are pacate, in mod clar “dascalimea” are pacate. Si, din pacate, aperi tagma, aparind astfel si loazele.
Un simplu caz: o cunostinta incearca sa se titularizeze in Iasi de vreo doua decenii. E prea slab pregatita sa poata. Dar s-a “titularizat”, cumva, pe dosar, intr-un sat unde face naveta “usoara” – dupa ce a fost efectiv data afara d ela o alta scoala. Si atunci ce face? Se “dataseaza” pe cite un an la vreo scoala din Iasi. Unii directori o mai tin, altii o trimit “inapoi” dupa un an… Copiii de la clasele ei… vai d emama lor. Dar au “note bune” – unii poate vor invata ceva in liceele din Iasi. Unii poate chiar vor ajunge stuncetii lui Liviu. Vor scrie despre Goete si Ruso…
Alt caz: la festivalul de povesti Ion Creanga a fost si sectie pt copii. S-au primit peste 100 de manuscrise de povesti scrise de copii! Din toata tara. Cel mai “tare” lucru a fost ca de la un liceu din Iasi au sosit vreo 20, toate meritind sa ia premiu! Pina la urma, s-a dat un Premiu I si un Premiu Colectiv – primul de acest gen din istoria Festivalului. Fara sa stiu persoana, sunt convins ca in acel liceu un prof ISI FACE DATORIA! Pe linga a scrie povesti frumoase, acei tineri vor ajunge la Univ fara sa trebuiasca sa le fie rusine de nivelul de pregatire pe care il au. (Desigur, nici loazelor nu le e rusine…)
@Liviu:
“Cum ai bagat vina colectiva, cum nu mai este nimeni nici responsabil, nici vinovat!”
Am observat:-) Cica, doua gusate stau pe gard si se cearta. Un trecator ii zice uneia din ele “Zi-i tu celeilalte, prima, ca-i gusata!” (din folclorul moldovean)
Noi nu avem “responsabilitate” oricum – cei mai multi. Dar-mi-te aflind ca “toti” sunt vinovati?! Ce, sa fim noi mai altfel? S-apoi, nu este mai usor sa aratam cu degetul spre altii – cei d ela putere, eventual. Ei sunt de vina, mama lor de hoti! (chiar, senatorul PSD Socaciu ce mai face?)
Dar ia zi-mi, Liviule, ca tot te pricepi la psihologia pedagogiei, cum il faci pe roman sa fie EL responsabil, indiferent de ce fac ceilalti, indiferent de ce face “alesul” lui? Dincolo de conceptia fiecarui roman ca el e “al mai prima”, ca e buricul centrului si fara el intreg sistemul s-ar duce de ripa…
@) Nick
Revin, cred ca n-am fost inteles – nu toti romanii sint iresposabili, cum nu toti nemtii sau americanii sint responsabili. Oamenii sint pste tot la fel. Difera proportiile, iar acestea sint determinate de sistem. Nu romanii sint, in cea mai kare parte, stricati la cap, sistemul e putred. Vrei alte performante, inclusiv etice? Schimba sistemul. Cum sistemul e in miinile celor care n-au vreu chef de schimbare, ramine solutia revolutionara. Doar ca n-ai, cel putin nu inca, o situatie realmente revolutionara, n-ai un grup revolutionar, basca, la noi, revoltiile sfirsesc prost!
Nick,
Ai auzit chestia asta: ”Citii biblioteci ca să te fut”?
N-am zis-o io! Caut-o şi-o vei găsi.
Da, am citit articolul lui Goţiu. Dar unul ca mine nu are nevoie să citească un articol ca să se lămurească, pentru că, fiind acolo, în sistem, pur şi simplu ştie.
Eu am urlat, pe rând, neputinţele noastre – ale mele – şi la Coti, şi pe Vox, iar Liviu şi George sunt martori, că au fost de faţă.
Mi-ar plăcea să pot avea răbdare s-o iau de la capăt, să le mai strig o dată şi aici. Dacă voi fi în formă bună, o voi face.
Nu-mi vorbi mie de titularizare. V-am spus că NU mă pot transfera în preuniversitar, ci trebuie să merg la concurs, după ce-am dat de două ori concurs să intru în învăţământul de stat. Asta în condiţiile în care geme învăţământul de absolvenţi de Spiru Haret.
Posturi bune NU ajung însă la concurs, că-s luate deja la pretransfer şi detaşări.
Am vrut să mă duc la şcoala lui fiu-meu, suplinitor, dar am văzut părinţi strâmbând din nas că-i fiu-meu şiiii… dacă i-aş ţine parte? Nici măcar la atâta lucru nu s-au gândit că, fiind copilul meu acolo, aş fi FOARTE motivată.
La altă şcoală din oraş, unde-am fost pe rând elevă, apoi profesoară – cu rezultate, nu glumă, în ambele ipostaze – am fost oprită la poartă (când directorul, care mi-e leat, era acolo!!!), şi mi s-a pus de gât un ecuson pe care scria VIZITATOR, că aşa-i regulamentul…
Alta: eu am cerut să facă studii superioare toţi funcţionarii aflaţi pe posturi? Eu i-am trimis obligatoriu la şcoli?
Şi-acum ia cireaşa de pe tort:
Mi-a spus ieri o profesoară de română, absolventă de filologie la UBB, că i s-a cerut la nu ştiu care inspectorat ca, pentru concursul de titularizare, să prezinte la dosar o ţîdulă cum că facultatea absolvită este acreditată!!!
Regulamenteee!!! Regulamenteeee!!! Ia regulamentul, neamule, ia regulamentul!!! Nu-i bai că nu ştim scrie!!!
@) Daca_nu_nu
Pai, daca tot ai citit foisorul, de ce n-ai lasat semn? Vad ca macar un vers ti-a placut!
concurs cu premii (o sticla de sirop de artar)
cine a scris urmatoarele randuri
A. Ion Iliescu ,
B. Emil Boc,
C. Cristian Preda
D. IT Morar
Educatia din invatamantul superior punea adesea un accent cu tenta de exclusivitate pe tehnician , pe insusirea cunostiintelor de specialitate, accent care se resimte in lipsa de interes pentru cartile de filozofie , de observarea a fenomenului social, politic , uman in genere
In conceptia partidului nostru de realizare a legaturii cu masele, credem ca intreg corpul didactic din invatamantul superior trebuie sa fie preocupat de formarea complexa a personalitatii studentului, viitor specialis , de formarea lui politica prin mentinerea interesului si fata de cartea social politica, de imensa semnficatie practica si social, de imensa semnificatie practica si social prin ameliorarea practicismului tehnicist ingust adesea cu toata eficienta de moment in unnele activitati de importanta sociala
@Daca_nu_nu e tot de invatamant da pe vremea ailalalalta
“Dar ia zi-mi, Liviule, ca tot te pricepi la psihologia pedagogiei, cum il faci pe roman sa fie EL responsabil, indiferent de ce fac ceilalti, indiferent de ce face “alesul” lui?”
Deja este responsabil. El plateste deja indiferent de ceea ce fac sau nu fac ceilalti + platitul lui. Sa-ti intre bine in cap: demnitarul nu este “alesul” ci este salariatul tau pe care-l platesti sa faca o treaba.
@) LA
Am lăsat semn, cum să nu las? Aşa mă ştii? Să trec io ca vodă prin lobodă, mai ales pe lângă ceva ce-mi place? Probabil că n-a apărut încă, dar va apărea.
@) Intre
Da, asta este demnitarul. De altfel, Daca_nu_nu este aici si, ca latinista eminenta, ne poate face etimologia cuvintului ministru!
@intre Im place ideea ta in engleza demnitarul sau functionarul public se numeste “civil servant” poate spune ceva expresia asta si celor care sunt la putere sau prin preajma puterii
Mi-a placut partea cu “indiferent de” si mi-a placut si cum cauti tu metode prin care romanul sa devina “indiferent”
Probabil ca asta e unul din lucrurile care deranjeaza cel mai mult : faptul ca in general romanii chestioneaza cam orice , de la Dumnezeu pina la binefacerile democratiei. Ca cea mai des auzita intrebare este “de ce”, nu “ce”.
@) Daca_nu_nu
Da, da, am vazut intre timp. Astia modereaza greu, parca-ar fi ardeleni, nu sudisti! Ha, ha, ha!
@) LA
Păi, cum altfel? Aşa, mai cătinel, ca pe la noi, pe Murăş şi pe Târnavă…
Da pe aia cu eminenta de unde-ai scos-o? Că-n poezia dlui Cărtărescu e puţin altfel…
”Eram student, era studentă,
eram eminent, era iminentă…”
@) Daca_nu_nu
Care cu eminenta?
No, iaca şi ”famelia” lexicală a lui ministru:
1. MINISTER, -TRI = 1. slujitor, servitor; 2. instrument, unealtă, agent (ha!-ha!-ha!!!!).
2. MINISTERIUM, -II = 1. slujbă, serviciu, ajutor; 2. personal de serviciu, slujitori, servitori.
3. MINISTRA, -AE = slujitoare, slujnică.
4. MINISTRATIO, -ONIS = serviciu.
5. MINISTRATOR, -ORIS = 1. slujitor. 2. asistent al unui orator (care-i furniza date, îi sugera argumente etc.).
6. MINISTRO, -ARE = 1. a face servicii, a servi. 2. a manevra, a conduce (ha!-ha!-ha!!! Exemplele date de Guţu se referă la ”a conduce barca”). 3. a oferi, a furniza, a pune la dispoziţie. 4. a executa, a îndeplini.
No, iaca, dac-ai zis că-s latinistă iminentă, m-am egzecutat.
@) Daca_nu_nu
Cum vad, esti nu doar eminenta, ci si vorba poetului, iminenta!
@) LA
Dar ştii de ce?
Mai ţii minte când ne-am contrat pe marginea teoriei tale despre necesitatea modelelor în educaţie, iar eu eram atunci tare ocoşă? No, să ştii că am ajuns la concluzia că tu ai avut dreptate. Am tot vrut să-ţi spun, da, no – acuma, şi tu! – nu-i uşor să admiţi că ai greşit…
@) Daca_nu_nu
Mie nu-mi vine deloc sa recunosc cind ma insel… E drept mi se intimpla foarte rar! Glumesc, desigur.
@) All
Pentru politrucii nemultumiti de calitatea poporului pe care sint obligati (cine-i obliga?) sa-l conduca, dar si pentru elitistii carora le pute poporul asta plin numai de defecte – desi, nici pe ei nu-i obliga nimeni sa suporte putoarea, lumea fiind larga si dreptul la libera circulatie functional si pe aici! -, pentru toti astia, cred ca e foarte potrivita o poezie a lui Brecht, scrisa dupa revolta muncitorilor din Berlinul Rasaritean si alte alte orase din fosta RDG. Poezia e inclusa in ciclul Elegiile din Bukow:
Dupa insurectiadin 18 iuni
Secretarul Uniunii Scriitorilor
Putea fi vazut pe Stalinalee
Distrbuind manifeste.
Pe acesta scria:
“Poporul, prin greseala sa,
A pierdut increderea guvernului.
Va trebui sa-si dubleze eforturile
Ca s-o recinstige!”
N-ar fi mai simplu,
Pentru guvern,
Sa demita poporul
Si sa-si aleaga altul?
Cine are urechi de auzit, de buna seama, va auzi! Auguri!
Nici un popor nu e cum trebuie, iaca adevăr irefutabil! E prea mult, greu de cap şi are păreri împărţite. Pe deasupra, mai e şi pretenţios – conducătorii săi să-şi facă treaba, şi s-o facă şi pe-a lui – aka să conducă în numele “poporului suveran”.
Adevărul e că nu s-a pomenit mai mare tîmpenie decît sintagma dintre onor ghilimele de mai sus. Care popor să fie suveran? Al PD-l, al PSD, ori al PNL? Nu cumva al UDMR ori al independenţilor? Cam cîţi suverani încap într-un singur popor, aud?
Poporul e cu-adevărat popor numai cînd geme. Sub ocupaţie, asuprire, foamete, molimă, războaie. Cum dă de bine, poporul se-mpăştie în grupuri electorale fidele – evident, rivale între ele. Deci, dacă vrei să ai un popor adevărat, pui biciul pe el, ori îl înfometezi pînă ţipă – ce e aşa greu de înţeles?
Liviu Antonesei, explica un lucru:
ieri am postat un link youtube , o melodie a lui Burvil , “Salade de fruits”. A aparut aici pe blog, a fost activ citeva ore. Azi a disparut.
Daca ar fi fost ceva probleme tehnice, nu aparea de la bun inceput. N-a mers nici la spam, ca a aparut. Nu s-a pierdut pe net, ca a aparut.
A fost sters. Postarea mea a fost stearsa, cenzurata. Dupa ce a existat pe blogul tau citeva ore. Link-ul catre youtube si clipul total inofensive din absolut oricare punct de vedere.
Asta dupa ce ai afirmat de cel putin doua ori ca pe blogul tau nu se cenzureaza. Nu am avut de unde sti ca nu-ti place Burvil si nici acum nu stiu daca ori daca ba.
Matale ori minti ori nu ai nici o autoritate asupra a ce apare si ce dispare pe-aici. Caz in care , de ce-l numesti “Antonesei blog” ?!
…. Bre nea, singurul matale capital pe net este increderea. Stii bine ca se cistiga greu, se pierde usor si se popularizeaza exponential. Indiferent de motivul pentru care petreci timp real din viata ta la tastatura pe blogul tau, daca nu esti onest iti risipesti propriul tau timp. Cobzaresti degeaba. Ai instruire de psiholog, cunosti ca asa e. Prin urmare ori mergi pe unde te uiti ori te uiti pe unde mergi. Pe net popa tre sa faca egzact ce zice, si viceversa. Altfel, pierde timpul de pomana. Pe-al lui.
@Daca_nu_nu,
pai, eu nu am mai strigat
Da-mi voie si mie sa ma racoresc…
Nu stiu in alte domenii, dar vad cum se pregatesc viitorii profesori de educatie vizuala. Cu extrem de puitine exceptii, nimeni nu are de gind sa devina profesor. Dar fac modulul de pedagogie “ca tot e gratis” Culmea e ca il si promoveaza – cu note mari
La exemenele terminate de curind, am fost mai atent la ce se itimpla. Nu stiu daca a fost cineva care NU A COPIAT! Profesorii, in cel mai rau caz, le-a luat cartea/caietul si le-au pus pe jos… Dar cel mai des a iesit pe hol, lasindu-ne in voia noastra. Si era un zumzet… Si copiau de pe mobile si alte “scule”…
Bun, deci absolventii vor fi, majoritatea, “hartisti”. Pentru ca nu prea lucreaza nici in ateliere – sunt unii care au lucrarile facute de colegi, de colegi din ani mai mari, sau chiar de asistenti! Dar cum din arta nu se poate trai, vor deveni “profesori”. Obisnuiti sa absenteze, sa aiba lucrarile facute de altii, sa copieze… oare ce fel de profesori vor fi?
OK, generalizez. Daca vreti mai multa exactitate, pot spune ca din 100 de absolventi, probabil vreo 10 au fost corecti (daca nu exagerez prea mult…) Va satisface ca NU TOTI SUNT RAI? Pentru ca suntem prieteni, nu pot decit sa va doresc ca “exceptiile” sa ajunga sa va educe copiii! In rest…
@LA
(desi postul a disparut, alaturi de versul care a impresionat-o pe @Daca_nu_nu, din Observatorul…):
cred ca exagerezi din nou. Nu imi urasc poporul din care fac parte. Si nu intotdeauna “fuga” este o solutie – mai ales cind iti “cari” poporul cu tine… E mai degraba asa, un fel de… lehamite. Felul in care reusim sa ne delimitam de “pacate” – atunci cind nu ne sinchisim de ele.
Se inmtimpla sa fiu in Canada pe cind a inceput sa se vorbeasca prima data despre reforma in Justitie, despre coruptie… Nu, nu a fost initiativa “betivanului”, era mult inainte de 2000, probabil prin 1994-5. Asa. Stau de vorba cu (fosta) sotie si cadem amindoi (sic) de-acord ca e ceva necesar, ca e vital, ca… blablabla. Nu trec doua saptamini si unul din nepotii (ei) sparge maxilarul altui dobitoc, la o bataie in discoteca. “Matusico, unchiuletulule, am nevoie de 500$ ca sa nu fac puscarie!” Fosta, scoate iute banii. “Ce facem cu principiile?” “Alea or fi bune, dar nu cind e vorba de familie!” Iac-asa
Si vorbesc despre doi oameni “spalati” putin la cap, dupa vreo 5 ani de trai in “alt sistem”…
Altadata, un prieten (care isi vedea de IT-ul lui – pe bani buni) mi-a zis: “or fi articolele tale scrise cu talent, dar nu sunt deloc bune…” “?” Pai, esti prea rau cu oamenii. Ei trebuie luati asa cum sunt. Altfel, devii fanatic. Arta de a trai porneste de la puterea de a face compromisuri.”
Mda. Mai ales, sa faci compromisuri acolo unde iti foloseste
Altfel, poti fi cit se poate de intrasingent. Decit o astfel de “arta de a trai”, parca prefer… pictura 
@) Nick
Hai, că m-ai prins în pasă bună, că-s la cafea. Am la dispoziţie o jumătate de oră, deci voi încerca să-ţi răspund la câteva chestii…
@) Intre
Eu nu maninc rahat! Am spus ca nu moderez si n-am sters nici un mesaj in afara spamurilor! Ma uit in burta blogului, sa vad daca exista asa ceva acolo. De altfel, Bourvil imi place foate mult.
@) Nick
1. Articolul dlui Goţiu:
Aşa am înţeles şi eu, că dl Goţiu a dat o testare. Toţi dăm astfel de testări: una la început de semestru, să vedem ce ştie studentul, alta la sfârşit de semestru (asta pe notă, cum ştii), la care se adaugă, de la caz la caz, de la disciplină la disciplină, verificări pe parcurs, lucrări de seminar etc.
Ce n-am putut eu înţelege din articolul citat de tine este dacă dl Goţiu a dat acea testare pe marginea a ceea ce le-a predat d-lui studenţilor, sau pe baza a ceea ce-şi închipuia dlui că trebuie să ştie studenţii… Cum testarea a fost la final – dacă bine ţin minte – trebuie să fi fost pe baza a ceea ce a predat dl Goţiu. Dacă dlui le-a predat chestiile alea – după mine destul de generale, dar, no, la jurnalistică trebuie să ai o cultură generală solidă – atunci e grav că oamenii lui nu ştiu ce ar fi trebuit să ştie. Dacă nu, nu.
Una bucată păcat al dăscălimii:
Evaluăm mai mult decât predăm, iar despre asta am mai vorbit. E mişto, nu?, să verifici ce ştie altul. De ce să-ţi mai consumi nervii, energia, sănătatea, să le şi predai?
2. În legătură cu predarea
Ce mă scoate pe mine din pepeni este tocmai dotarea de ultimă oră, cu table moderne, albe, marker şi mama supărării. O tablă mică, pe un trepied, pe care să poţi face nişte însemnări eventual. În fiecare an mă lupt să prind o sală cu tablă neagră, clasică – aş fi preferat cu două, dar de unde? – ca să pot preda cum se cuvine verbul sau pronumele de exemplu, unde-i chestie de matematică pură, iar paradigmele se deduc unele din altele. Da, la literatură, la estetică, mergem pe xerocopii, pe text. Dar la gramatică VREAU TABLĂ NEAGRĂ pe care să pot lucra cu cretă colorată!!! Mă poate ajuta cineva???