La începutul anilor nouăzeci, în majoritatea statelor foste comuniste din Europa, au fost adoptate legi ale lustraţiei, menite să purifice climatul public de influenţele toxice ale foştilor stăpîni comunişti ai acelor ţări. Indiferent că lustraţiile au fost de tip excluziv, precum în Cehoslovacia, incluziv, precum în Polonia, sau mixte, adică oarecum între una şi cealaltă, trebuie să recunoaştem că au avut un oarecare efect, devreme ce ţările cu pricina au parcurs mai repede şi mai bine tranziţiile post-comuniste. Sigur, nu este vorba numai despre asta, mai trebuie adăugate şi alte cauze, precum tipul de regim comunist de la care au plecat, faptul că în unele ţări reformele începuseră înainte de căderea comunismului, că în unele din ele apăruse deja o societate civilă, ba chiar şi germeni ai societăţii politice, însă lustraţiile respective au avut măcar meritul de a calma spiritul public, de a împrăştia „ceaţa” deasă din ţările care au evitat sau amînat excesiv procesul. Mai trebuie spus că, în toate acele ţări, legile şi procesele de lustraţie au fost adoptate în urma unor reale şi puternice dezbateri publice. Este cunoscut, de pildă, faptul că, în fosta Cehoslovacie, preşedintele Vaclav Havel, ca fost persecutat, s-a opus legii lustraţiei, pe principiul umanist „să nu facem ca ei!”, dar a promulgat-o după ce aceasta a trecut prin Parlament şi printr-un referendum, dorind să respecte astfel voinţa populară, pe care o socotea mai importantă decît opţiunea sa. Mai trebuie amintit că fostul preşedinte polonez Lech Kaczynski, încercînd să transforme lustraţia incluzivă din anii nouăzeci într-una excluzivă, a eşuat din pricina rezistenţei clasei politice, dar şi a celei intelectuale şi a opiniei publice în general. Probabil că Polonia simţea că-şi închisese rănile în cincisprezece ani şi nu mai dorea să le redeschidă.
Aş putea spune că, în planul ideilor – şi doar în acest plan! – , am fost şi noi în rînd cu lumea, am fost şi noi sincroni. În iarna lui 1990, regretatul meu prieten George Şerban, laolaltă cu colegii săi din Societatea Timişoara, au lansat celebra Proclamaţie de la Timişoara, cu la fel de celebrul său „punct opt”, referitor la lustrarea persoanelor care au avut înalte funcţii pe vremea puterii comuniste. Proclamaţia ar fi putut să fie nu doar punctul de plecare pentru lustraţie, ci şi documentul programatic prin care Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 ar fi revenit la matcă, încheind episodul „loviturii de stat”, prin care Iliescu şi tovarăşii săi se căţăraseră la putere pe mormanele de morţi, răniţi şi schilodiţi. În ciuda faptului că se adunaseră milioane de semnături în sprijinul Proclamaţiei şi al „punctului opt”, care se referea explicit la lustraţie, n-a fost să fie! Puterea contra-revoluţionară neocomunistă s-a opus din răsputeri, populaţia a fost dezinformată prin presa de serviciu a „noii puteri” – de la TVR la ziarele Frontului şi de la Adevărul la puzderie de ziare locale, mai ales fostele oficiale judeţene ale PCR „eliberate”, participarea la procesul de manipulare a fost uluitoare! –, autorii Proclamaţiei fiind acuzaţi de toate relele de pe pămînt – de la faptul că ar fi dorit pedepsirea tuturor celor vreo 4 milioane de membri ai PCR, o aberaţie crezută de mulţi foşti simpli membri de partid!, pînă la faptul că vor să desprindă Banatul din trupul sfînt al patriei! Propaganda de atunci a avut efecte nu doar în faza exercitării sale, ci mult mai lungi, pe întreaga perioadă a tranziţiei, de vreme ce chestiunea lustraţiei, reluată ca proiect de lege de guvernarea liberală, oricum foarte tîrziu, a mai aşteptat pînă zilele trecute pentru a fi rezolvată legal!
Rezolvată? E un fel de a spune! Ce naiba să mai lustrezi acum cînd majoritatea celor pe care legea ar putea să-i privească a ajuns fie la o binemeritată pensie, fie într-o lume mai bună decît cea în care trăim? Îl lustrăm pe pensionarul Iliescu, după ce a fost preşedinte vreme de zece ani şi trei mandate? Îi lustrăm pe propagandiştii Păunescu, Vadim ori pe securistul odios Ilie Merce, după ce au fost senatori şi deputaţi? Pe cine naiba lustrăm, de vreme ce ofiţerii acoperiţi ai Securităţii interne şi, mai ales, externe, nu pot fi nici măcar deconspiraţi, darămite lustraţi! Prin urmare, o lege care vine prea tîrziu şi nu mai priveşte mai pe nimeni. A, uitasem, îl putem lustra pe Iliescu din fruntea Institutului Revoluţiei Române! Dar cine naiba avea şi are vreo încredere într-un institut menit să acopere lovitura de stat în hainele Revoluţiei, condus de cel care a condus şi procesul confiscării Revoluţiei!? N-aş avea însă mai multă încredere nici dacă în locul dumisale ar fi paraşutat de la partid şi guvern vreun domn Mihai Neamţ ori altul pe acelaşi calapod din echipa de vajnici anti-comunişti de ora a douăzecişicincea a d-lui Tismăneanu, care a combătut puternic el însuşi comunismul fie de dincolo de Ocean, cînd acesta mai era verde în patrie, fie după ce acesta a ajuns oale şi ulcele! Înlocuirea unei culori politice cu alta nu cred că va servi cu ceva la înţelegerea „meandrelor” Revoluţiei la români. S-ar potrivi acolo, mai degrabă, o echipă de istorici adevăraţi, fără vreo afiliere politică. De ce a fost totuşi aprobată acum legea lustraţiei? Păi, e criză, se taie din salarii şi pensii, bucata de pîine devine minusculă, aşa că un pic de circ nu poate să strice!
I-aş ruga, totuşi, pe cei care se împăunează acum cu această victorie tardivă şi inutilă ori care se întrec în laude la adresa celor care au trecut legea prin Parlament, s-o lase mai moale cu evocarea numelui regretatului George Şerban. Nu acum şi-a dorit el să se producă o lustraţie şi nici într-un caz în această formă ce-i ocroteşte în fapt pe cei, puţini de altfel, care ar mai trebui acum lustraţi…
(O versiune a acestui articol în cotidianul Flacăra Iaşului din 27 mai a. c.)
@) Nick
Ce ciudat! Avem cam aceeasi virsta, dar amintiri complet diferite despre presa studenteasca! Eu, de pilda, imi amintesc ca erau singurele publicatii chiar asteptate! Ma refer la cele din tertioriu, precum Dialog, Opinia studenteasca, Echinox, Forum studentesc etc. Imi mai amintesc ca amcjeta cea mai extinsa a Secu de dupa 1964-65, a avut loc in jurul evistelor studentesti iesene, cind au fost perchezitionati, interogati si anchetati peste 30 de studenti, cadre didactice, cercetatori care gravitau in jurul revistelor, de la Al Calinescu, Dan Petrescu, Tereza Culianu, Luca Pitu la, pe atunci studentul Dan Alexe. In filele din propriile mele dosare, ma rog cit am recuperat, am gasit nenumarate “recenzii” facute catre Secu la editii din Dialog si Opinia studenteasca!
Pina si in “centrala” Amfiteatru, au aparut poeziile Anei Blandiana care au codus la demiterea redactorului sef, Dumnezeu sa-l odihneasca!
Dar, pina la urma, ca sa aparam un sinistru marinar transformar in politician, orice mijloc e bun…
@) Nick
”Daca e sa lustram incompetenta, oare unde vom mai gasi bugetari?”
Vaaai… Niiick!!! Nu pot crede! Eu sunt incompetentă??? Eeeeu?
No, strîcăm pretenia!
La privată cu mine, că la buget nu-s de nicio treabă…
Mă mut la Spiru ori la Cantemir, că acolo-s numa somităţi…
No, Nick, acuma serios vorbind, mă surprinde foarte tare afirmaţia asta a domniei tale, care – din cât te-am citit până acum – nu poţi fi suspectat de ignoranţă; or, în afara ignoranţei, nu-mi rămâne de luat în calcul decât rea-voinţa…
Domnule, măcar într-o privinţă avu şi Băsescul dreptate – el este inconştientul colectiv al naţiei. Naţia pe care o reprezintă el este de somnambuli – lunaticii ăia care merg pe streaşină şi habar n-au de pericol, dar nici că-şi amintesc ceva din “experienţă”. Cei care întîi vorbesc, şi-apoi cujetă – dar nu la adevărul spuselor ci la efectul lor. Adică, valoarea “adevăr” le e indiferentă. Căci la ce poate folosi adevărul? La nimic, dacă stai să te gîndeşti: ori te-ngrozeşte, ori te uimeşte. Cel mai rău e că n-are căutare pe piaţă, ni’ca nu poţi obţine cu el. Dar ia o minciună oficială – spusă, adică, de o înaltă gură a statului – şi poart-o la brăcinar ca pe-un semn al apartenenţei la grupul prădător din fruntea bucatelor – să vezi ce audienţă ai!
Pe la-nceputurile carierei mele internautice, mă puse dracu’ să povestesc de Amfiteatru şi Dohotaru. Şi numa’ ce sări unu’ pe mine – activistule (îmi scria) ai colaborat cu comuniştii, i-ai pupat în bot! Acu’, la ce să-i mai fi zis tembelului că eu numai cronici literare am scris acolo, ba că am pus şi de-o superstiţie: cînd dau banii pe cartea căreia-i fac cronica, apăi tocmai aia nu apare. Cam aşa se-ntîmpla, naiba ştie cum!
Reacţia aceea tembelă mi-a amintit de un scriitor cam necunoscut, nepot al lui Tudor Muşatescu, Vlad Muşatescu, autor de romane poliţiste. Dar a scris şi-un cărţoi memorialistic, unde povestea cum crăpau ei de foame, cu poezia din capul lor cu tot, şi-i mai omenea un iaurgiu cu cîte ceva, să nu cadă pe stradă. Şi cum îşi publicau poeziile oriunde li se oferea ocazia – numai să se vadă publicaţi, chiar şi gratis. Ca, după 1947 – să-nceapă a fi vînaţi pentru colaborare cu publicaţii legionare, fasciste, anticomuniste.
Bine-bine – mi-am zis – activiştii ăia erau semialfabetizaţi, dacă le spunea tartorul lor că-n pagina aia foşgăiau duşmanii poporului, ei dădeau cu Analcid (era de purici, pe vremuri) de cădeau şi fluturii. Dar ăştia de-acum – ce Dumnezeu! – au măcar alea 10 clase obligatorii la bază, cum pot fi atît de încuiaţi să mestece ciocolata cu ambalaj cu tot? E ca şi cum ai arunca pachetul de ţigări fiindcă pun ăia cancerul pe el. Păi, nu-i mai mare păcatu’?
Ei, uite că pot! Specie rezistentă, nene!
@) Nick, Inima-Rea
Daca tot am pelcat pe o logica a absurdului, mai am sugestii! Devreme ce nu-l putem lustra pe marinel, cred ca ii putem lustra pe autorul sau favorit, Mircea Cartarescu, laolalta cu tot Cenaclul de Luni, devreme ce si-au publicat primele texte in revista cu nume sinistru Convingeri Comuniste, careia ei saracii ii spuneau Co Co, a Centrului Universitar Bucuresti! Mai mult, numitul Cartarescu si-a publicat cel mai dur gurpaj de poeme, ciclul de Georgice, in la fel de au famata Echinox, de la Cluj. Si cu prilejul acesta, pot fi si eu lustrat, pentru ca am salutat grupajul intr-o nota din Dialog. Asta fara sa mai pun la socoteala multimea de texte pubicate acolo, in Opinia sau in Echinox…
@) All
Imi pare rau ca va las acum, cind dezbaterea promite sa devina puternica, dar am un eveniment comemorativ si trebuie sa merg la cimitir. Cele bune.
@daca_nu_nu,
cind generalizezi, nu se poate sa nu gresesti. Intimplarea (?) face ca, atunci cind spui “unii”, absolut toti ii vor spune vecinului: “Vorbeste despre tine”
Deci, cind vorbeam despre incompetentii bugetari, exagerind pentru a da masura fenomenului, nu ma gindeam la tine (nici nu stiam ca esti bugetara; banuiesc ca esti profesoara). Dar, acum extrem de serios, te rog sa te uiti putin in jurul tau. Si socoteste pe degete cite persoane sunt acolo fara a fi nevoie de ele. Cite ar putea fi “lustrate” (demise), fara ca sisteul sa simta macar disparitia lor. Raporteaza la intreg sistemul si dintr-o data vei vedea ca e o PROBLEMA. Ca ramin serviciuri descompletate. Ca ramin, eventual, scoli fara profesori, cu un colectiv descompletat. Trebuind, din nou, sa readuca pensionari, suplinitori, eventual sa accepte reintoarcerea loazelor Asta daca nu apeleaza la “import de cadre”…
Nu, cind vorbvesc (critic) despre sistemul din invatamint, despre profesori, nu ma refer la “cei prezenti”
Nu ma poate banui Liviu ca, atunci cind critic Univ din Iasi, il am pe el in vedere. Dar iarasi, el stie ca eu vorbesc din interiorul sistemului, nu din auzite sau povesti. Poate e un pacat sa “cauti cu luminarea” bubele, or fi si lucruri frumoase… De aceea incep sa ma indoiesc ca voi putea fi vreodata un bun educator. Nu pot sa laud chiar si acolo unde este de criticat. Nu pot sa “incurajez” un elev/student, mai ales cind e puturos si lipsit de talent si determinare. Mai bine ii spun sa se apuce de altele… Incerc sa apar societatea de un viitor incompetent 
@all,
cu permisiuunea lui Liviu (profit ca nu-i pe aici…) o sa dau si eu un link:
http://nicksava.net/content/i-had-dream
@) All
Scuze pentru absenta mai lunga decit obisnuiesc, dar ieri n-am fost in forma cea mai buna dupa ceremonia cu pricina.
@) Zitella
Nu v-am vazut de ceva vreme pe aici, ma bucur sa constat ca totul e in regula, ca nu sint motive de ingrijorare!
Nick,
Tocmai că n-am luat-o personal (am spus ”eu” ca să nu spun ”noi”, sau, ca să fiu sinceră, ca să nu dau nume, pentru că ştiu din experienţă că atunci când lansezi un nume – oricât de valoros ar fi – ai toate şansele să lansezi o torpilă aupra lui, chiar dacă alta ţi-a fost intenţia). Am fost uimită numai când am văzut că absolutizezi. De aceea am şi dat-o-n două ape, pentru că nu-mi era clar dacă glumeşti sau vorbeşti serios. Am şi intrat pe blogul tău să mă asigur încă o dată că ştiu cu cine stau de vorbă.
No, acuma:
Domnia ta spui aşa:
”Si socoteste pe degete cite persoane sunt acolo fara a fi nevoie de ele.”
Dacă eu ţi-aş spune că tocmai de ăia care-şi cunosc meseria nu e nevoie în sistem şi tocmai lipsa ălora nu s-ar simţi deloc, m-ai crede?
@) Zitella
Eu mă consider printre apropiaţi, chiar dacă sunt la foarte mare distanţă, deci îţi mulţam de link şi, mai ales, de gândul bun, pe care ţi-l întorc cu toată prietenia.
@) LA
Bunicule, ceremoniile astea întristează mereu.
Offf!!!…
@) Daca_nu_nu
Nici nu stiu daca e vorba de tristete – cazi pe ginduri, iti amintesti diferite lucruri, iti reprosezi altele, ai si un fel de “halucinatii”, de genul “tot fumezi” (mama”, “lasa baiatul in pace” (tata), chestii din astea…
Liviu Antonesei says:
@) Zitella
Nu v-am vazut de ceva vreme pe aici, ma bucur sa constat ca totul e in regula, ca nu sint motive de ingrijorare!
Cred ca nici eu n-am dat cam de multă vreme vreun semn. Dacă Nunu e vinovată însă de acest lucru. După ce a semnalat primirea mesajului referitor la competiția de proiecte CEA/IFA, am decolat urgent de pe Marte și am aterizat direct în curte la CEA-Saclay (am avut ceva probleme cu paza, dar s-a rezolvat pana la urma). Acum scriu de zor la un proiect, de n-am timp nici sa calculez cât înseamnă reducerea de 25% din combustibilul stelar. Bântuind însă prin Paris, am avut timp să trag cu urechea la un concert de orga la Notre-Dame, mi-am frecat puțin coatele de pereții Operei Garnier și am tras cu ochiul pe gaura cheii (la propriu) la repetițiile baletului La Bayadere, am mai studiat prețurile la galeria Dali din Place du Tertre și am căscat gura pe Rue de la Paix și prin Tuileries.
Am mai ascultat si 4 conferințe ale ultimilor laureați Nobel din alchimie, ocazie cu care am intrat în conflict filosofic cu Jean-Marie Lehn, care emite teoria evoluției sistemelor chimice (susținut puternic din urmă de Ada Yonah). Ce mai, a fost un adevărat regal alchimic ! Si cum orice bucurie se plătește, acum nu mai apuc sa ies la lumina zilei decât între 6 și 6:20 dimineața când îmi plimb cățelul. In rest sunt conectat simultan la 3 computere și scriu cu două mâini.
http://www.youtube.com/watch?v=leZh-sBUrL4&feature=related
Ahoe!
Strigătul de luptă al poetului Tudor George ( pseudonimul lui Tudor Georgescu, rugbist – printre altele).
Terminasem clasa a II-a şi-am primit, ca premiu, o carete de poezii: Bob de grîu, de Tudor George. Mă uitam şi mă minunam: Cînd oi fi scris eu o carte de poezii?
Minunata minte a băieţeilor de 9 ani! Parţial prostănacă dar deplin aptă a crede în Moş Crăciun – ori Făt-Frumos, vorba lui Nick – care, şi el, pare-a mai crede în Moş Crăciun.
Am fost pe blogul lui Nick, unde-am văzut o chestie mişto de tot (scuze, Nick, nu e vorba despre kilometricul tău text): test antispam – 2+2=
Tîmpite spamuri, nu pot trece un test aritmetic elementar. Dar pot face rău cît cuprinde. Cum dracu’?
Păi, simplu – îmi vine a zice: Nu au o logică proprie, sînt nişte mecanisme trimise la făcut rele.
Qintesenţa omului politic românesc?
Atunci, stăpnul spamurilor este şi Stăpînul Inelelelor. Ca stăpîn al spamurilor, nu mai crede demult – de-o fi crezut vreodată – înMoş Crăciun. Ca Stăpîn al Inelelelor, se crede însuşi Moş Crăciun. Unul a la roumaine – care ia, nu dă.
Vi l-aţi putea închipui pe Moş Crăciun colindînd fiecare casă, cu sacul ca să adune de la fiecare copil ceea ce poate el dărui – credinţa sa în Moş Crăciun.
Eheu, noi – cu Liviu, Fulcanelli, Marcela şi Zitella, cu-atîţia alţii – l-am apucat pe tata lui Moş Crăciun de-acum. Ăsta cîntă: Hop-hop, Bălălău, sînt mai hoţ ca tata-al meu…
Eu cred că-i impostor, Moş Crăciun nu face copii, îi doar fericeşte o clipă-n fiecare iarnă, pînă la adînci bătrîneţi…
@) Fulcanelli
Pai, fratele meu, dupa atitea placeri pariziene – si mine imi place mult Parisul, dar nu l-am revazut de ceva ani! -, dupa acest adevarat desfriu stiintific, cultural si pur si simplu urban, de buna seama ca trebuia sa vina si clipa platii! Eu iti doresc mult succes la proiect si ragaza sa ajungi la fiecare din cele trei computere…
@Liviu Antonesei
Daca-mi dai voie, Liviu, anunt o poatare noua pe Gogea’s Blog, dedicata zilei de nastere a doamnei Doina Cornea!
Fulcanelli – omul-orchestră. Mişto definiţie a cioclopedicului contemporan!
@) Vasile Gogea
Cum sa nu-ti permit? Sa te invat o smecherie, cind anunti pune si linkul, asa oamenii se duc direct, nu mai ai vreme sa uite!
De pe blogul lui Fumurescu, la tema cu Idolii etc:
In urma cu vreo 7-8 ani am avut la cursurile de la master un student care era angajat la SRI. Avea fata de mine o atitudine deschisa si prietenoasa si ma informa deseori despre activitatile neobisnuite pe care le realiza el sau colegii lui. Intr-o zi mi-a spus foarte surescitat ca a doua zi urma sa aiba loc in Romania prima tornada. Mi-a spus sa ma uit cu atentie la stiri, caci evenimentul va fi unul organizat de SRI cu participarea premierului Nastase si a altor oficialitati. Mi s-a parut o aberatie si n-am dat atentie vorbelor lui. A doua zi am vazut la stiri ca, intr-adevar, intr-o comuna din sudul tarii a avut loc o tornada, un fenomen meteorologic nemaiintalnit pe teritoriul Romaniei, care a luat pe sus acoperisul catorva case, a ridicat in aer diverse obiecte si a lasat in urma lui pagube in mai toate gospodariile comunei. Premierul Adrian Nastase, prezent la fata locului, a declarat ca guvernul va despagubi imediat pe toti locuitorii afectati, iar
ministrul agriculturii Ilie Sarbu a declarat ca toate culturile distruse vor fi refacute cu bani din bugetul de stat.
La scurt timp studentul meu de la SRI m-a anuntat ca vor urma si alte tornade – si mi-a insirat mai multe localitati in care ele urmau a se produce cu sprijinul serviciilor secrete. Imi aduc aminte doar de o comuna Facaoari sau Facaoani, caci stirile transmise din acea comuna abundau cu descrierile sinistrului eveniment. In pauzele de la cursuri, studentul meu imi explica despre armele climatronice intrate acum in posesia serviciilor secrete romanesti si imi povestea cu mandrie despre dezastrele pe care sefii lui le-au provocat ca probe ale stapanirii acelor arme.
Joi m-am intalnit intamplator cu fostul meu student. Cu aceiasi jovialitate mi-a spus ca pentru greva generala de luni institutia lui a pregatit una din cele mai mari vijelii din istorie. Afara erau calduri de 35 grade Celsius si mi s-a parut deplasata vorba lui.
- Nu m-ati crezut nici in trecut, dar sper ca v-ati convins ca am avut dreptate si toate informatiile pe care vi le-am spus s-au adeverit – mi-a zis ofiterul SRI. Credeti-ma ce va spun: pentru luni institutia noastra a primit ordinul sa foloseasca armele climaterice impotriva grevistilor. Veti vedea cea mai mare furtuna si vijelie din Bucuresti, asa cum n-a mai fost niciodata una pana acum. Vor fugi demonstrantii ca potarnichile. Vor cadea asupra lor crengile copacilor din apropiere, le vor zbura pancartele din mana si sepcile de pe cap, iar ploaia ii va uda pana la piele. Vom goli Piata Victoriei in cateva minute.
In dupa-amiaza asta o furtuna s-a pornit din senin in Capitala. In Cismigiu crengile copacilor cadeau peste trecatorii care se imbulzeau spre iesire uzi leoarca, desi cu 2 minute inainte cerul era senin si vantul abia adia. Si mi-am adus aminte de vorbele ofiterului SRI, care mi-a spus ca asta e doar pregatirea pentru ziua de luni. Desi nu inteleg cum oamenii pot crea furtuni si cataclisme naturale, incep deja sa-l cred si banuiesc ca siguranta guvernantilor fata de ziua de luni se bazeaza si pe utilizarea armelor climatronice impotriva populatiei.
tornada
2010-05-30 00:15:11 | Raporteaza
Ce fel de spam ar putea fi – previne ori ameninţă?
Buon giorno, Dottore!
Va multumesc! Mi-a fost greu sa cred ca mi-ati remarcat “absenta” si mi-e si mai greu sa recunosc placerea pe care mi-a facut-o ingrijorarea dumneavoastra!
Eu trec mereu pe la bloc si pe la pavilion, ma duc cuminte si pe unde ne mai trimiteti si pe la alti prieteni ai dumneavoastra dar prefer sa ma uit prin ferestre si sa plec neobservata. Ce “semne” sa las , eu, un “cap patrat” – asa cum spune un prieten ca sunt inginerii, cand citesc si vad atatea “semne” insemnate, lasate de oameni daruiti, ca domniile voastre?
Ma bucur de prietenia pe care mi-o aratati cu totii, si caut in fiecare zi sa-mi imaginez ce mai faceti din ce si cum scrieti.
Iaca, si eu am fost ingrijorata ca a “disparut” Fulcanelli. Credeam ca s-a refugiat definitiv pe Marte si cand colo … ‘mnealui tragea cu ochiul la balerine!
Il las sa-si termine “experimentele” si pe urma o sa-l rog sa faca o magie, sa dispara toti functionarii publici. Toti, de-a randul! Sa-i aleaga cineva pe cei trebuinciosi, pe cei buni sau competenti de ceilalti e imposibil.
Asa ca, pana atunci ma ascund singura, cum pot.
Macar de-as fi la pensie sa plec la pescuit, ca Gelu si Nelu. Primavara asta si Inima-Rea aproape ca m-au facut sa ies pe strazi si sa-l caut pe Toni, sa-mi spuna si mie cum e cu fericirea aia a lui, da’ noroc cu “criza” ca mi-a venit mintea la cap! Femeie batrana si … bine-mi sedea sa cred ca … ?
Azi am fost pe coasta Pacificului, m-a dus un artist (canadian?).
Impart darul primit cu Marcela. Stie ea de ce!
http://vimeo.com/10532062
Buona domenica, un sorriso, ciao!
@) Zitella
Ha!-Ha!-Ha!!!
Only the best for my friends, isn’t it so?…
Thanks & Hugs!
@Daca_nu_nu
“Dacă eu ţi-aş spune că tocmai de ăia care-şi cunosc meseria nu e nevoie în sistem şi tocmai lipsa ălora nu s-ar simţi deloc, m-ai crede?”
Cum sa nu te cred? Au devenit atit de putini incit mai mult incurca… pe ceilalti.
@inima-rea
M-au invatat s anu ma astept “sa mi se dea”. Ca Mosul nu se multumeste cu o poezie memorata – de atunci nu am putut sa memorez poezii! Si cum faceam mai tot anul dracii, nu ma miram deloc ca mosul “uita” sa treaca pe la mine. E drept, mai tirziu m-am gindit si ca o fi cam sarac – asa, ca parintii mei.
In mos Craciun nu am crezut niciodata.M-au inmvatat ai mei, de mic copil, ca darurile nemeritate sunt imorale
De aceea imi place mie de Fat Frumos. Ca el nu asteapta nimic de la nimeni. Ca el munceste din greu ca sa isi cistige bucatica de fericire. Ia zi, oare nu i-ar place sa vina la el un mos Craciun sa ii aduca o Cosinzeana? Ca pe bietii zmei si balauri nu are de ce sa si-i puna in circa… Sa se descurce ficare cum poate. Si sa mai ujitam naibii de el la greu, ca nici el nu mai crede in fapte de eroism.
Fulcanelli, bag de samă că iar sunt eu di vină!!!
În loc să zici mersi că ţi-am spus de apelul CEA/IFA, domnia ta mă sfădeşti. Poate mă-ncrunt o dată la priză şi trântesc una bucată pană electricitate la Paris, de-i mai ceva decât pana de zbor de luna trecută.
Dar, ca să vezi că-s cumsecade, o să fiu cuminte:
Să nu mai lipseşti atâta că mă prăpădesc, auzi!?…
@) Inimă-Rea
”Ce fel de spam ar putea fi – previne ori ameninţă?”
Cred că ameninţă, Inimioară…
Dac-ar preveni, ar trebui să şi facă ceva ”în folosul”. Dar, deocamdată, văd că se păstrează în registrul lui ”în dauna”.
Ca-n latină, ştii: Dativus commodi sive incommodi…
Aci-i cam incommodi, aş zice eu…
@) Nick
No, am eu aşa o presimţire, că cei puţini or fi primii care pleacă. Nici nu e nevoie să le-o ceară cineva. Pleacă ei, Nick, de bună voie, ca la divorţ (dacă ştii; dacă nu, nu): habar n-ai unde, habar n-ai cu cine, numa ştii că nu mai poţi rămâne. Laşi tot, tot, tot: casă, masă, economii, bijururi, dracu să le ia, numa să scapi întreg la minte. No, cam aşa-i şi-acilea. Iei două-trei lucruri la care chiar ţii – sau pe care-apuci să pui mâna la repezeală – şi… pe-aci ţi-e drumul!!! Cât ai fi de Făt-Frumos ori Cosânzeană, nu-ţi mai tră nici împărăţie, nici mărire, nici nemica…
@L.A.
Dar nu e numele – si legatura – deja facuta pe Blogroll? Nu merg doua link-uri pe pagina.
@) Vasile Gogea
Da, la mine, sigur ca e facuta, dar nu au toti cititorii potentiali bloguri si, deci, blog roll-uri!
Cum sa nu mearga? Aici, uitindu-ne in sus, gasim vreo trei linkuri.
@) All
Un blog foarte interesant si vioi, aici
http://taxapenonvaloareaadaugata.blogspot.com/
Rindul meu la povestire:
inainte de noaptea nuntii cu o a enspea fosta ii zic “draga mea trebuie musai sa fii fata mare ca altfel mai bine nu te incurca”; sigur ca sunt -zice dinsa – aproape ca ma jignisi cu asemenea indoieli si suspiciuni!
Pe la trei spre dimineatza intr-o pauza de rehidratare o intreb contrariat:
“…..__ Bre da’ matale nu tzipi chiar deloc, macar asa , oleca ?! Ziceai ca esti fata mare…..
__ Te rog scuza-ma, am uitat ! Pot sa tzip acum ?…. “
@) Intre
Cred ca se potriveste foate bine!
@Inima-Rea says:
Fulcanelli – omul-orchestră. Mişto definiţie a cioclopedicului contemporan!
Presiunea psihică este însă îngrozitor de mare. E aproape dureroasă și te aduce la limitele normalității, dacă nu chiar dincolo de ele. Sigur că în situația în care reziști, poți ajunge să mărești pasul spiralei. Dar și dacă nu…..e nu de tot.
@Dacă Nunu
Nici vorbă de sfadă. Era un soi de alint alchimic.
Nick: Îmi pari cam rigid. Normal, cu părinţi riguroşi – ca ai tăi. Atîta doar că sînt inadecvate ideile tale despre Moş Crăciun şi Făt-Frumos, datorită informaţiei precare – cred. Astfel, Moş Crăciun nu este patronul milogilor, leneşilor, nesimţiţilor – Dumnezeul nemuncii şi nemeritului. El a fost asimilat sărbătorii Naşterii Domnului datorită ideii de generozitate, iubire şi iertare – precepte de bază în religia creştină. Cum am zice azi, Moş Crăciun este părintele empatiei.
În ce priveşte “muncile” lui Făt-Frumos, rostul lor este de iniţiere. Basmele cu Făt-Frumos vin dintr-o practică a iniţierii tinerilor care trebuie să devină bărbaţi, în urma unor probe de bărbăţie. Cum, de obicei, răsplata lui Făt-Frumos este fata de soţie şi jumătate de împărăţie, este clar că legea pămîntului cere bărbatului să se dovedească în stare a ţine o casă.
Uite un basm cult – Tom Jones, Fielding. De unde se trage şi termenul bildingroman – romanul de (auto)construire a personalităţii, al maturizării. Spre deosebire de romanul picaresc – Ruy Blas de Santillana, de pildă – unde întîmplările n-au nici o semnificaţie, sînt gen serial, ca Misterele Parisului, Colombo etc.
Nu trebuie să te păcălească al doilea termen – Frumos. Făt-Frumos este frumos ca orice pui fătat pe lumea asta. După ce-şi face treaba, devine împărat – un stăpîn al propriei soarte.
Dar mi-am amintit de un basm cu titlu teribil, de la Ispirescu: Ileana Cosînzeană din-cosiţă-floarea-i-cîntă-nouă-mpărăţii-ascultă
Pentru cosînzene e mai greu, crede-mă – ele trebuie eliberate de tirania zmeilor paterni – altă adîncă trimitere în ceea ce Jung numeşte “inconştientul colectiv”.
Altă referinţă bibliografică – Freud, Totem şi tabu (le roman noire de la psychanalise, cum l-a numit Eliade).
Prieteneşte îţi spun că învăţătura de-acasă trebuie îmbogăţită, nu pusă la icoane.
@) All
O reteta personala pe blogul lui Boerescu/ Bucatarescu
http://www.bucatarescu.ro/?p=2131
Maître, la mine – invidia-i lucru rar dar pe tine te invidiez pentru vocaţia culinară.
-
Inimioară, zvonerul cu arma climatornică are o identitate: Bruno Ştefan, lector la Universitatea Politehnică din Bucureşti şi preşedinte al fundaţiei “Biroul de Cercetări Sociale”.
Brr!
@) Inima-Rea
Ei, e oleaca de talent mostenit de la tata, pe care il utilizez extrem de rar!
@All Buna dimineata
@Liviu Antonesei Daca nu are carne nu e bun
(carnivorus Virgilus)
@all Arme climaterice si alte bazaconii a la Pavel Corut (cred ca asa il chema)
Nu sunt specialist in fizca atmosferei dar ceva ceva elemente de CFD (Computational Fluid Dynamics) am lucrat. Acu cativa ani nici macar nu existau modele fizice care sa explice formarea unei tornade cu atat mai putin generarea unei tornade. De acord exista niste data (empirice) care sunt comune zonelor unde apar tornadele dar de aici pana a le recrea in natura mai e mult. Ca sa nu mai zic de eventualele energii care trebuie consumate pentru a recrea niste curenti de aer si eventual diferentele de densitate dintre straturile de aer.
Doamneee, Maică Sfântă, dar ce departe stau…
Fiuuuu…
Bună seara, Lume şi bine v-am regăsit! Pupici, pupici…
Habar n-am de-o fi fost grevă ore ba, de-o fi plouat în capitală ore nu, de-o fi fost oareşce adeveriri sau altele, dar ştiu sigur că m-a plouaaaaaaaaat azi o ploaie de toată frumuseţea, unde altundeva decât în… Apuseni!!!
Am venit moartă de oboseală şi de foame, am dat o tură pe la Bucătărescu – yummy, yummy – şi-acum am venit să salut, până nu s-a stinge lustra…
@) Fulcanelli
Mersi de alint! Ştii ce mult contează…
@) Inimioară
Ăştia de-i cheamă Bruno, ăştia ştiu ei ceva întotdeauna…
@daca_nu_nu
te bazezi pe o analogie cu Jordano Bruno ?
@) Virgil
Cine-i ăla? Ăla cu parfumurile lu o doamnă care nu-i suferă pe profesori? Giordani?
Sau care???
@Daca_nu_nu
nu era ala de a fost ars pe rug Giordano Bruno ca s-a pus rau cu biserica (tot un soi de PDL-isti erau si aia de la inchizitie
@) Virgil
Nola!!! Nola!!!
NU ĂLA care s-a născut la Nola???
Auzi, nu s-a mai ţinut greva?…
@Daca_nu_nu
Habar nam. Sti tu cum e in Romania. Nu stiu sa faca nimic. Nici macar sa chiuleasca. dar greva.
Pe aici sindicatele cand fac greva platesc o parte din salarii (este drept cu mult mai mici) astfel incat au fost greve care au tinut si 3 luni (transportul in comun in Ottawa) In romania (gandeste-te la un profesor cu 1000 lei pe luna . Daca mai face si greva se hraneste prin fotosinteza ca iarba
@) Virgil
”Daca mai face si greva / se hraneste prin fotosinteza ca iarba…”
Dacă_nu / nu!
A fost un pic de grevă. Dar a fost şi-un pic de furtună la Bucureşti – mai pe seară dacă tot n-avea pe cine împrăştia din Piaţa Victoriei. Pe la Suceava, greva din învăţămînt se ţine şi mîine – pare-se că toată săptămîna dar diluată în “activităţi” – excursii, de pildă, cu clasa, cu şcoala dar pe banii părinţilor.
Mă-ntreabă jr: Doamna mea face grevă? Păi, cam face, zic, n-are-ncotro.
Să vă spun de ce n-are-ncotro, c-am întrebat-o. Fi’ncă, în martie – ori pe-acolo – profesorii au semnat tabele, crezînd că se refereau la protestele de atunci – pe legea lor de salarizare. Ca să se trezească acum că liderii lor sindicali le-au arătat că semnaseră să se angajeze la orice formă de protest o vor hotărî ei, cînd va vrea muşchiul lor – c-aşa scria în capul tabelului pe care cadrele didactice n-au avut curiozitatea a-l citi.
Doamna lui jr se cam jenează de greva asta. Pe de altă parte, şi răbufneşte: Mi-a scăzut, deja, leafa la jumătate, faţă de anul trecut. După peste 20 de ani în învăţămînt, m-am întors la salariul de-nceput. Măcar să fi şi-ntinerit cu 20 de ani!
OK!
Na-ţi-o frântă, c-am grevat-o/grevit-o!!!
Banc, postat la Bucătărescu, dar păstrat la moderare.
Îl dau aci, că, deşi vechi, îmi pare şi haios, şi potrivit mementului:
Ion cu Mărie în Rai…
Acolo, râuri de lapte cu maluri de cozonac!!! Munţi de faguri şi lacuri de îngheţată… Izvoare de Cabernet şi lanuri de ce vreţi voi…
Şi Ion, către Mărie:
- No, tu, îţi place amu ce vezi acilea?
- Place, Ioane…
- No, vezi, deşteapto? Puteam fi aci de 10 ani, dar tu nu, că ”să mâncăm sănătos, să mâncăm sănătos”!!!…
@) Daca_nu_nu
Bancul e foarte bun. Am senzatia ca si noi intirziem pe aici degeaba, cind raiul e asa misto!
@) LA
”Bancul e foarte bun.”
Mie-mi spui? Aud asta zi de zi, că mi-o cântă Adi în fiecare seară…
@Daca_nu_nu
Pe aici prin Canada oamenii sunt foarte porniti impotriva fumatorilor.
Si cand m-am angajat cativa colegi imi explicau cate e de nociv fumatul samd. La care un coleg rus spune :and what is the point when will be dead you (si arata spre unul din nefumatori) will be a healthy dead body and Virgil not. So far no difference .
Si apropos de rai sau iad. UN banc de pe vremea lu impuscatu (ehehei dragii mosului pe atunci se duelau Boc si cu Cristian Preda in socialism stiintifica cu 99 de ocale de …. (rahat turcesc la ce va ganditi) )
Cica doi dau coltul si ajung la sf Petru. Care e in toane bune si ii intreaba
primul unde vrei sa ajungi domne ? Normal ca in rai ca acolo curg rauri de lapte bla bla
Bine du-te spune SF Petru
Vine al doilea Tu unde vrei domne . Al doilea raspunde socant Vreau in Iad.
Pai de ce intreaba nedumerit SF Petru
Pai raspunde omul foarte convins vodca este , este , tabacioc este , estem raspunde sf , femei este , este vine raspunsul inca o data
Da dar spune sf Petru o data pe luna iti vine randul la cazanul de smoala.
Ei as raspunde omul , e ca si pe aici pe pamant Cand e smoala nu e foc cand e foc nu e smoala si cand sunt amandoua facem sedinta de analiza a munci