Am avut parte în ultimele trei săptămîni de trei experienţe artistice, care ţin de artele spectacolului, cu totul deosebite. Este vorba despre vizionarea filmului Kapital, realizat de, probabil, cel mai bun regizor de documentare din România, Alexandru Solomon, despre excepţionala montare de pe scena Naţionalului ieşean a mereu surprinzătorului Mihai Măniuţiu, Aici, la porţile beznei, după Hecuba şi alte tragedii de Euripide şi, acum două seri, de vizionarea spectacolului lui Radu Afrim, pe piesa unui dramaturg bulgar care locuieşte la Viena, din cadrul Festivalului de teatru Euro Art, care este încă în plină desfăşurare la Iaşi. Toate trei sînt evenimente artistice de primă mînă, menite să bucure inima oricărui iubitor de arte ale spectacolului. Ceea ce mi s-a întîmplat şi mie, ba chiar mi-am exprimat public bucuria în nişte articole de ziar sau pe blogul de faţă.
Cum e şi firesc, am urmărit cele trei spectacole independent, fără să-mi treacă prin gînd vreo legătură între ele. Însă o anume asociere mi s-a impus cu forţa evidenţei în această dimineaţă cînd, tocmai din pricina ei, mi-am şi schimbat tema articolului pe care îl citiţi. Voiam să scriu, o dată mai mult, despre criză, de parcă n-o simţim cu toţii de nu ne mai vedem unii cu alţii! Într-un fel, tot despre criză va fi vorba, dar despre alta, o criză care ne ţine de vreo douăzeci de ani şi care, măcar parţial, explică dacă nu chiar criza economică actuală, atunci măcar precaritatea politrucilor noştri în a-i găsi soluţii rapide şi eficiente, dincolo de obsesiva reducere a cheltuielilor şi a veniturilor populaţiei. Despre ce vreau să vorbesc? Ce legătură am găsit între cele trei evenimente care să mă conducă spre o concluzie politică? Păi, în evenimentele artistice amintite, am descoperit rolul fundamental al regizorului!
Pare o banalitate şi chiar este! Ce ar însemna un spectacol realizat fără dirijarea din umbră a unui regizor? Corect, aşa este, doar că regizorul cu pricina poate fi unul bun sau unul prost! În cazul celor trei spectacole, un film şi două dramatice, am avut şansa unor regizori foarte buni. Fără uriaşul lor talent şi colosala lor pricepere, nici actorii amatori din Kapital, în ciuda averilor lor colosale, n-ar fi făcut vreo brînză, vorbind din punct de vedere artistic, cum n-ar fi făcut nici actorii profesionişti din spectacolele domnilor Măniuţiu şi Afrim. Pe această cale, deci, am ajuns şi la concluzia politică. Toţi cei trei preşedinţi ai României post-comuniste, indiferent dacă au declarat asta deschis, precum dl. Băsescu, sau au procedat ca atare fără să o şi spună, cazul celorlalţi doi, au procedat ca nişte „jucători”, ca nişte „actori” într-o piesă, cînd ei, conform prerogativelor constituţionale, ar fi trebuit să-şi rezerve „rolul” regizorilor. Un rol care, deşi mai puţin vizibil, este în fond esenţial. Fără un regizor bun, spectacolul nu merge, oricît de talentaţi şi de dedicaţi ar fi „actorii”, care sîntem cu toţii! Probabil, cu regizori care nu şi-ar fi confundat rolul, ţinînd obsesiv să apară mereu pe scenă, altfel ar fi mers lucrurile în general în cei douăzeci de ani care s-au petrecut de la despărţirea noastră oficială de comunism. Dar ei nu s-au putut abţine, niciunul dintre cei trei, deşi în grade variabile, de la imitarea modelului de preşedinte consacrat deja de comunism. În defunctul regim, sau în fostul spectacol politic, Ceauşescu nu-şi rezervase doar rol regizor şi protagonist, ci şi de scenarist, scenograf etc. Iar modelul, după cum se vede, nu iartă!
Iar dacă în locul unei metafore artistice, am alege una sportivă, ce rol i-ar reveni unui preşedinte? De antrenor? În nici un caz, pentru că un antrenor se ocupă doar de o singură „echipă”, cum de altfel, eronat, procedează dl. Băsescu – şi la fel au procedat antecesorii dumisale! – , de „gaşca sa”. În termeni sportivi şi în limitele constituţionale actuale, rolul cel mai potrivit ar fi, de fapt, cel de arbitru. Doar că arbitrul nostru mai dă cu piciorul în minge, se mai lipeşte în zid la loviturile libere, iar cînd se enervează mai tare, aruncă mingea în tribune!
(O versiune a acestui text a apărut în ediţia de azi 20 05 2010 a cotidianului Flacăra Iaşului)
Toate bune şi frumoase, maître, dar “textul” al cui era? Alegoriei tale îi trebuie precizarea asta.
Teamă mi-e că-nainte de a lămuri aspectul cu pricina, avem a vorbi despre pre-text şi pretexte – respectiv, despre ideologie (ori mentalitate, măcar) şi justificările sale publice.
Bineînţeles că situaţia se complică atunci cînd mai facem un pas diacronic şi-ntrebăm “care text” – constituţia ori programul de guvernare?
Ilici le-a impus pe-amîndouă – fiind el un soi de autor dramatic care-şi montează propria-i piesă. Scrisă “în lumina” ideologiei neocomuniste, adaptată realităţii anilor ‘990 – potrivit mentalităţii deceniilor anterioare.
Păstrînd analogia cu teatrul, Ilici este – pînă acum, slavă Domnului – singurul autor de trilogie, una unde “firul roşu călăuzitor” s-a cam rupt, în ultima sa piesă.
Milică n-a fost nici actor, nici regizor, scenarist – nici vorbă de a fi fost dramaturg. El a fost “om de teatru” – ceva între cronicar dramatic şi director administrativ. Dar a preluat o idee managerială de la cei care l-au numit director – nu ieşirea ci intrarea prin Sărindari. Cît de proşti scenarişti şi regizori a avut el, ideea a învins. Frumoasă carieră pentru o uliţă care, la-nceputul anilor ‘990, părea dosnică, doar cale de refugiu.
Dacă Ilici e un Eskyl, iar Milică – un Sofocle, lui Băse’ îi rămîne Euripidele, iar din toată tragedia greacă – Eriniile.
Deceniul lui Băse’ este al pedepsei implacabile pentru greşelile înaintaşilor săi. El concentrează tot răul acumulat în deceniul anterior – asta pare a-i fi fost misiunea divină. Dreptu-i – i se şi potriveşte!
@) Inima-Rea
Maitre, fiind vorba despre presedinte, nu poate fi vorba decit despre Constitutuie! Ce treaba poate avea el cu vreun program de guvernare ori cu anuntatul reducerii pensiilor, salariilor si a celorlalte drepturi?!
Nu-l subestima pe Milica. Si nu ma refer doar la episodul schimbarii funestului Radu Vasile, ci si la modul cum, de pilda, a desantat el la Iasi cu un plan de salvare economica a Moldovei care, dincolo de faptul ca era jignitor, nu intra in fisa postului!
Aşa o fi trebuit a fi – preşedintele, cu constituţia, nu cu programul de guvernare – da’ vezi că nici măcar unul singur, dintre cîţi ne fuseră baci, nu se ţinu’ de litera ci de “spiritul” constituţiei, care-i consacră pe toţi de jucători, în virtutea caracterului său semiprezidenţial.
Uite-aci text dramatic: Un independent – că-i lumea disperată, nu mai vrea politici – candidează la preşedinţie, “la presiunea societăţii civile”. Le propune alegătorilor două chestii mari şi late: legi drepte, respectarea legilor. Adică, pre limba tuturor, chiar de-a fi mai păroasă pe-alocuri: Eu am datoria – ca preşedinte – să asigur echilibrul între executiv, legislativ şi juridic. Asta-nseamnă – şi e angajament ce spun acum – că nu voi promulga legi strîmbe şi că nu voi tolera nerespectarea legilor promulgate de mine, din parte oricui s-ar crede deasupra legii.
Ce fac partidele politice parlamentare – care-s un fel de maia a oligarhiei, fiind şi ele dar nefiind doar ele tot oligarhie? Fiecare dintre ele are opţiunea de a susţine ori a combate candidatura preşedintelui. Chiar dacă-i clar că nici un partid n-are şanse de a-şi promova candidatul la preşedinţie dar cum poţi negocia dacă n-ai nimic de oferit ori de-ameninţat?
Pentru cele din opoziţie, e binevenită acţiunea candidatului independent – ies guvernantele de la caşcaval, dacă nu imediat după alegeri, măcar pe termen mediu. Pentru cele de la guvernare, e periculoasă aceeaşi acţiune căci – continuîndu-şi ele practica politică de pînă atunci – riscă a fi aruncate în alegeri anticipate, unde cuvîntul preşedintelui nou ales are influenţă hotărîtoare asupra electoratului.
Dar, pe termen lung, şi unele şi altele sînt ameninţate cu dispariţia dacă:
a) nu-şi reformează practica politică;
b) nu scapă cît mai curînd de “preşedintele ăsta”.
Problema problemelor: un scenariu optimist zice că două mandate succesive i-ar ajunge preşedintelui să reorienteze practica politică, nu să reformeze clasa politică, asta-i tîmpenie cînd nu-i praf în ochi.
Adică, în cel mai bun caz, ar mai dura 10 ani pînă să. Plus cîţi mai durează pînă să fie posibil scenariul.
Păi, am mai avea noi atîta timp, cînd nici ăi din urma noastră n-ar mai avea răbdare?
Atunci, nu reiese că preşedinţii de pînă acum au făcut singurul joc politic posibil?
@) Inima-Rea
Problema este ca daca astept de la unul singur, poate fi oricine, de la Buddha la Winston Churchill, sa reorienteze politica, in unul, doua sau enspe mii de mandate, n-am facut nimic! Asta e treaba noastra a tuturor, pentru ca, in cele din urma, in democratie, daca sistemul e functional, persoanele sint aproape indiferente…
Un alt tip de “actor”
L-am intilnit azi, intimplator, in fata Palatului Culturii (din Iasi). Nu in carne si oase, ci prin “activitatea” lui. Deci, un spatiu imprejmuit cu bentite azurii, cu niste mese, cu muzica si un banner sa-l vada toata lumea: “VOTAM! PROTESTAM CU TOATA TARIA (pacat ca nu pot face aceste cuvinte inca mai evidente…) IMPOTRIVA REDUCERILOR DE SALARII SI PENSII!” Nici mai mult nici mai putin.
Acum, de protestat protesteaza mai toti (bugetarii), deci acest eveniment local nu e ceva de mirare. Si ar fi fost totul un lucru banal (mai ales ca se adunasera vreo 10-15 sa “semneze”) – daca nu as fi dat pe un stilp peste afisul care “chema la votare”. Apelul, intocmit pe o hirtie oficiala, putind antetul (si stampila) partidului, era din partea deputatului… Eh? Tobe, surle, suspans… DANIEL OAJDEA! PDL, care va sa zica. Un biet “actoras” politic de doua lulele care se vrea re-ales si in 2012. Si face si el ce-l duce capul…
Desigur, ai putea crede ca, uite, “cine are onoare” (vorba lui Ponta) se impotriveste masurilor propuse de Guvern. Mai ales daca el provine din ramura “socialist-democratica” (FSNista) a PDL. Dar, atunci, de ce nu isi da demisia din partid? De ce nu declara deschis ca el e IMPOTRIVA? De ce nu ajuta propriul Guvern sa gaseasca alte solutii, mai liberale, mai democratice? Va spun eu de ce: se vrea re-ales – dar nu stie in ce barca sa sara.
Vedeti daca nu are un bun “regizor”?
Iertat fie-mi autismul și văicăreala; m-am retras la cutia domnului profesor – atmosfera pe vox fermentează greu, postacii au pus stăpânire pe vidanje. fumurescu scrie aiuritor – în sensul că bănuiam multe dar mi se confirmau puține – restul le cam tace (eu le cam tac). articolele lui enășescu, despre fotbal, sunt singurele digerabile
… “noua romani din zece e relaxati”
http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4
@) Nick
Hopa, deputatul guvernamental e impotriva politicii guvernului sau? Pai, daca nu demisioneaza, cum ar fi firesc, de ce nu-l exclude partidul insusi?! Nu pricep.
@) E = Ruufin la patrat
Nu m-am mai uitat de mulra vreme, o sa arunc un ochi. Dar s-ar spune ca am avut instincte bune!
Buna dimineata
doar pentru ritualul salutului si sa informez ca pe domnul Andreescu “il mananca” pielea
http://www.cotidianul.ro/115076-Scrisoare_deschisa_catre_CSAT
@) All
Postari interesante pe blogurile lui Dorin Tudoran si Vasile Gogea
http://www.dorintudoran.com/2010/05/20/scrisoare-deschisa-adresata-dlui-teodor-maries/
http://vasilegogea.wordpress.com/2010/05/19/cu-seniorul-coposu-la-sighet-o-poveste/
@Liviu Antonesei
Am citit despre decizia dumneavoastra pe blogul domnului Tudoran. doar FELICITARI.
Ma intreb daca partidul a aflat pozitia deputatului:-) Dar da, isi putea da demisia – asa era normal. Dar atunci unde sa se inscrie? La PSD? La PNL? Si daca in 2012 ramine fara coledzii?
Pentru ca situatia, in acest moment, o vad cam asa: daca PDL (Guvernul) se tine de masuri, chiar le aplica, exista doua urmari posibile: nu se indreapta nimic, si atunci nu se mai aleg in 2012, sau, 2. iesim (totusi, cumva…) din criza si aduna caimacul. In schimb, daca oricare din cele doua partide ajung la putere ACUM, pina in 2012 vor fi injurati inca mai virtos decit pedeleii.
Concluzia: Ce naiba sa faca bietul Oajdea? Incep sa cred ca politica e intr-adevar foarte grea in Romania… De aceea politrucii (de la toate partidele) au nevoie de un Tatuc, care sa gindeasca in locul lor
Maître, nu mă miră promptitudinea cu care reacţionezi la fiece alunecare spre politic.
Pe de altă parte, ideea nu era – în comentariul acela al meu – de salvatore de la patria, era doar o ipoteză de lucru, ca un fel de reducere la absurd, pentru a arăta că sîntem prizonierii sistemului pus în operă de Ilici. Sîntem repartizaţi la bananieri.
Poate mîine, voi dezvolta ideea asta, căci de la bananieri am plecat, cînd cu reducerea la absurd.
@) Virgil
Multumesc, dar efectiv nu aveam alta solutie! Cind te trezesti cumva consecvent, asa mori!
@) Inima-Rea
Doar o singura mica indreptare as indrazni – nu sintem repartizati la bananieri, ne-am repartizat acolo!
@) Nick
Ma tem ca ai dreptate – sta Tatucul in capul lor si cind nu-i atent, baietii mai fac si timpenii!
@) All
Dati-mi un sfat inainte de a-mi lua lumea in cap! Ieri, am fost supus unui puternic atac cu spamuri – cred ca aseara si acum dimineata, am sters o mie, poate doua. Exista veo solutie de protectie? Sau macar pot spera ca spamurile sterse si taxate drept spamuri nu vor mai reveni?
@) All
In Observator Cultural, un aticol despre poetul Ion Zubascu
http://www.observatorcultural.ro/DIN-FOI%C4%B9%C2%9EOR.-Poetii-mei-Ion-Zubascu*articleID_23701-articles_details.html
Buna ziua,
Realizez o cercetare sociologica care implica raspunsul blogerilor. Va rog sa imi raspundeti la chestionarul din link-ul de mai jos.
Multumesc foarte mult !
https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dHBLWUc1eWM4TnYzdXhCUG82NVBCRnc6MQ&ifq
La RealitateaTV domnul ziarist compromis-santajat Chiriac si domnul parlamentar al patrihotilor PDL Gherasim, dupa cum au primit misiune, il discrediteaza pe directorul FMI Kahn, ba ca-i un contabil nepriceput, ba ca are interese in alegerile din Franta, ba ca a vorbit particular, nu oficial, ca urmare a dezvaluirii pe France 2 ca FMI s-a opus scaderii cu 25% si a recomandat impozitarea bogatilor. Doamne, tara lui UBU ROI
din cate stiu eu gmailul are un spam button.
In mod normal reportat ca spam se duce in casuta de spam insa doar adresa exacta se duce in spam
de ex daca puneti ca spam a@abc.com si cel care va iubeste trimite a1@abc.com nu se duce direct in spam.
@Liviu Antonesei Mesajul dinainte asteapta moderarea. nu e nevoie sa-l faceti public doar FYI
Buna dimineata all
M-am distrat astazi cu ce leapsa a luat IT Morar. Omul asta nu se dezminte.
@) Virgil
Merci! Se intimpla exact cum ati spus – de pilda jonn2, pe care l-am tratat de spam, a devenit jonn3! Insa oricum, vad ca vin mult mai putine!
@) Marian
Imi trag putin sufletul, ca vine de la tirgul de carte, de la niste lansari, si dupa aceea va raspund la chestionar. Succes!
@) Ioan Costea
E adevarat ca ultima solutie propusa de FMI era scaderea salariilor si, mai ales, a pensiilor, dar ai nostri sint ca brazii, ca doar nu scad veniturile lor!
@) Marian
Am raspuns. Sper ca a ajuns formularul completat.
@) Daca_nu_nu
Ara raspuns la mail, in esenta e in raspunsul de aici catre dl. Virgil, dar yahoo refuza sa-mi expedieze mesajul. Insa macar isi cere politicos scuze!
Maître, spune-mi şi mie – te rog eu mult! – unde crezi că te situezi politic pe scara aia de la 1 la 10? Vreau să aflu pentru a putea vedea dacă mai încap şi eu pe scară, după ce scad 3 trepte din numărul tău. Sper să mai prind măcar treapta 1, măcar* c-am votat aproape de fiecare dată.
/
*măcar că: 1) fiindcă; 2) deşi.
Cred că va trebui să anunţi provider-ul. El poate verifica de pe ce server vin mailurile şi, în mod normal, ar trebui să avertizeze proprietarul serverului care le emite. Eu ştiu că astfel de practici sunt interzise (inundarea cu mailuri) şi, dacă provider-ul este unul serios, ar trebui să rezolve problema.
Ce să-ţi fac, dragule, văd că ai o grămadă de… ”prieteni”. Dacă m-aş întreba de unde ţi s-o trage şi asta una minune, mi s-ar spăria gândul.
Mai bine nu!
Acuma, tu vezi ce mai zic şi alţii, mai pricepuţi decât mine, dar cred că furnizorul de internet trebuie musai anunţat.
Pup.
@) Inima-Rea
Mestere, eu am optat pentru 7! La dreapta liberala, dupa estimarea mea!
@) Daca_nu_nu
Nu cred mi se trage de unde sugerezi tu! Cele mai multe, aproape toate, au aparente trans-atlantice si fac reclama la medicamente, agentii de asigurare sau de imobiliare, banci…
Dacă nu, nu.
@ Inimă-Rea
George drag,
Să fie cu iertare că mă aflu-n vorbă, ca o muiere proastă ce sunt. Nu-i nimeni drac şi nimeni sfânt, ce-i drept e drept. Dar, din cât te-am citit eu în anii ăştia – şi nu poţi spune că nu te-am citit – , nu te văd sub 5 nici măcar cu-o linie.
Greşesc?
@All
No, bine fraţilor, şi pă mine cui han’tătaru’ mă lăsaţi?
@) Vasile Gogea
Cum adica? Pai, ai postare noua? De ce nu zici?!
Inimioară, n-oi fi citit eu cu atenţie chestionarul, de mi-am închipuit că scara aceea se referea la implicare politică, nu la orientarea politică. Altminteri, nu-ntrebam.
@Liviu
Nu, nu neaparat de postare era vorba (desi, am inceput “categoria” “Spune acum!” = un cartus pe zi!). Mi se parea ca aranjati o agapae si ma lasati “afara”…
Apropos, vezi pe VoxP., la Alin ce “postare” lasai…
@) Vasile Gogea
O agape? Pai, cu mine, cred ca nu, ca am fost prins toata ziua cu lansari la tirg, apoi piesa din festival… Si parca nici restul n-au fost prea prezenti…
Bună dimineaţa, Lume.
Ce cald şi bine-i aci…
Afară plouă.
@) Inimă-Rea
M-am uitat încă o dată peste chestionar. Ai dreptate, întrebarea e uşor ambiguă: poate fi interpretată şi, şi. Hazardul, de.
Domnule Gogea,
Am citit ce-aţi scris pe Vox, am citit şi ce vi s-a replicat, şi stau aşa în mirarea mea şi mă mir a mirare:
Cum dracu se pot victimiza unii, când au toate pârghiile puterii în mână?
(Asta-i peste tot, să ştiţi, de sus până jos: se bagă lumea la funcţii de nu-ţi vine a crede, dup-aia începe a se plânge, că vai de capul nostru, ce greu este, ce mai vor şi ăştia care-s porniţi să ne linşeze etc. ş.a.m.d. Poate de ce nu are cine să le spună: Măi, tată, dacă nu te ţin puterile, nu te băga! Ori poate li s-a spus, dar tot degeaba.)
Şi aici îmi par toate cu susul în jos. Pe mine, muritor de rând, mă pot lăsa nervii, mă pot încerca tot soiul de stări, că NU de mine depinde soarta mulţimii. Dar pe ei, NU!
Or faptul că încep să se plângă îmi dă de gândit: cred că au motive mari să se teamă.
Sper să-l ţină puterile pe dl Tudoran şi să nu se lase, chiar dacă are – deocamdată – puţină lume în ”haita” lui.
Oare s-a gândit cineva cum ar sta lucrurile, dacă – numeric – ar fi la paritate cu cealaltă… ”haită”?
Da, sunt foarte puţini de partea dlui Tudoran. Dar câţi au avut/au curajul să ia taurul de coarne?
Aşa că, domnule Gogea, pupici!
(o fi voie?)
@All (aproape, sa nu supar pe nimeni)
Credeam ca am facut “strigarea”: dar se vede ca nu se vede! Asadar, o “salva” cu “pusca de soc” (cu luneta) pe… linga “pavilion”!
@) Vasile Gogea
Vom merge negresit, signore!
@All
Nou pe Gogea’s Blog: “Hexagonul” si “cercul”!
@) Vasile Gogea
Ma uit cind ma intorc, am ultimul spectacol din festival. apoi un fel de cockteil.
@) All
Despre “nationalizarea pensiilor” in Adevarul, mai precis, aici
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Nationalizarea_pensiilor_7_267643237.html
Dle Antonesei, in calitate de membru cu drepturi depline va intreb: banii nostri unde sunt, banii membrilor asociatiei? Stiati ca cotizam cu procent din pensii si salarii pentru ca Maries sa se lafaie pe banii nostri? Stiati ca se cotizeaza de au adus membrii in sapa de lemn? Pentru ce? Banii nostri unde sunt? Ce s-a intamplat cu banii din cotizatie si inchirieri ale sediului? Cine s-a destrabalat pe ei? Cine a chefuit pe ei? De ce nu spuneti nimic destre ce face Maries cu banii nostri? Miliarde dispar anual si nu stim unde si pentru ce. Membrii nu au de mancare in schimb altii se lafaie pe spatele asociatiei.
Am citit pe blogul dlui Dorin Tudoran şi despre decizia dumneavoastră în legătură cu Asociaţia 21 decembrie 1989. Vă mulţumesc pentru sentimentul de normalitate!
@ Av. Antonie Popescu
Eu n-am apucat sa fiu decit putin vreme membru onorific al Asociatiei, asa ca nu stiu nimic despre gestiunea ei, nu stiu nici macar unde este sediul. Dar cum sinteti membru vechi, cu drepturi depline, banuiesc ca puteti intreba direct acest lucru.