Nu ştiu dacă am scris despre vreo carte de-a lui Gabriel Andreescu. De fapt, de ce să umblu cu cioara retorică vopsită, n-am scris şi mereu regret. Am scris numai un scurt fragment, o scurtă încercare de definire a profilului său de angajare publică într-o carte de acum vreo zece-cincisprezece ani în care mă străduiam să lămuresc, de fapt, mai întîi să-mi lămuresc complicatele relaţii ale intelectualului cu politica. Mereu m-am întrebat însă de unde vine stilul lui Gabriel Andreescu de abordare a chestiunile dificile, amestecul acela inconfundabil de precizie a judecăţilor şi infinită nuanţare a argumentaţiei. Din structura sa lăuntrică înnăscută? Din formaţia sa iniţială de fizician? Din experienţa disciplinei orientale? Poate din toate acestea şi poate nici nu este importantă originea acestui stil intelectual, cît faptul că acesta există şi că este spontan recognoscibil indiferent dacă Gabriel Andreescu se ocupă de istoria disidenţei româneşti – atîta cîtă a fost –, de procesul de integrare europeană, de minorităţi sau, de ce nu?, de Caragiale, cum a fost cazul primului articol publicat de el în Timpul, acum mai bine de zece ani.
Am avut ocazia să constat zilele astea, o dată mai mult, cu prilejul serialului său de pe www.cotidianul.ro dedicat „cazului Marino”, text pe care îl voi relua integral în Timpul pe această lună, nu doar această alură stilistică inconfundabilă, ci şi o mulţime de alte calităţi ale formulei sale mentale, de la simţul discriminatoriu care-l împiedică să confunde victima cu călăul la situarea neştirbită de partea victimei, desigur fără lezarea adevărului. Şi nu în ultimul rînd aş aminti modul salutar în care scriitura sa sobră, chirurgicală, ştiinţifică, se lasă uneori atinsă de cîte o figură de stil – însă doar dacă aceasta sporeşte pregnanţa argumentaţiei. În ce priveşte „cazul Marino”, reamintesc că acesta s-a născut din pricina recentei apariţii a memoriilor regretatului cărturar, memorii care n-au căzut chiar aşa de bine intelocraţilor zilelor noastre. S-a încercat, mai întîi, îngroparea lor preventivă, cu tot cu reîngroparea autorului!, la apariţia cîtorva fragmente în Evenimentul Zilei, operaţiune din fericire nereuşită. Cartea lui Marino nu doar că a fost bine primită, dar s-a bucurat de ediţii speciale ale mai multor publicaţii, precum Mozaicul – două ediţii, plus un supliment! –, Verso sau Observator Cultural – grupaje consistente în trei numere succesive. Şi atunci „lezăturile” – conceptul acoperă grupul persoanelor ce s-au socotit afectate de memoriile lui Marino! – au trecut la planul B, compromiterea lui Marino prin inventarea unei cariere de turnător al Securităţii, dacă nu chiar a uneia de mare spion obţinut prin miciurinizarea lui Richard Sorge cu Philby! Doar că au procedat într-o manieră extrem de grosolană şi extrem de neconvingătoare. I-au pus la dispoziţie unei jurnaliste dosarele – ori numai file din acestea, că nu-mi pot dat seama! – şi aceasta a scris o „demascare” demnă de presa anilor cincizeci. Habar nu am dacă autoarea n-a citit documentele în întregime sau doar nu le-a înţeles, ceea ce n-ar fi chiar o laudă, pentru că mi-ar fi jenă s-o bănuiesc de o rea-credinţă strigătoare la cer. „Norocul” lui Marino a fost acela că, tocmai pe fondul scandalului, Gabriel Andreescu chiar asta făcea, studia cele trei dosare realizate de Securitate în legătură cu “obiectivul” Adrian Marino. Nu ştiu cît l-a afectat dimensiunea morală a cazului sau precaritatea intelectuală a procedurii ca atare, cert este că Gabriel a simţit nevoia să intervină. Şi a intervenit decisiv făcînd praf construcţia „lezăturilor” şi a anexelor jurnalistice şi blog-istice ale acestora. Nu intru în detaliile argumentaţiei sale impecabile, pentru că o puteţi citi la adresa furnizată mai sus şi, peste puţină vreme, în întregime, şi în revista Timpul. Nu pot însă să nu sugerez citirea în paralel a „dezvăluirii” jurnalistice şi a analizei impecabile a lui Gabriel Andreescu. Nu doar raportat la improvizaţia din ziar, ci şi în absolut, analiza lui Gabriel Andreescu rămîne un model pentru abordarea documentelor rămase moştenire de la fosta Securitate. Şi nu trebuie să uităm acest lucru – acele dosare au fost produse de Securitate nu ca să facă vreun bine umanităţii şi reprezentanţilor individuali ai acesteia! Ne-a atras şi Adam Michnik atenţia acestui fapt şi e păcat că nici măcar cei care se laudă cu prietenia sa nu l-au ascultat cu atenţia cuvenită.
Iată, peste o lună, se vor împlini douăzeci de ani de cînd l-am cunoscut pe Gabriel Andreescu. Sigur, ştiam multe despre el încă de dinainte, de la Europa Liberă, de la care aflasem că evenimentele revoluţionare din decembrie 1989 îl „prinseseră” în postura de deţinut politic, în care de altfel nu se afla pentru prima oară. Cu atît mai meritoriu mi se pare faptul că ştie să analizeze nuanţat, cu mare fineţe, destinul unui om care a trecut prin suferinţe asemănătoare, chiar mai mari dacă ne gîndim la epocă, să-i sublinieze acestuia marile calităţi, să-i înţeleagă şi circumstanţieze umbrele. Deci, se vor împlini peste o lună douăzeci de ani de cînd l-am cunoscut pe Gabriel Andreescu, pe Gabi. Asta se întîmpla la Copenhaga, la conferinţa post-Helsinki cu tema „Dimensiunea umană”, secţiunea pentru societatea civilă. Nu cred că ne-am văzut între timp de mai mult de 10 – 12 ori, dar de cînd există internetul şi pentru noi, am schimbat mesaje cu anumită regularitate. Şi, desigur, i-am aşteptat cu nerăbdare textele pentru Timpul. În general, le trimite la termen, dar e poate singurul pentru care aş întîrzia apariţia revistei, ca să nu lipsească din paginile sale. Adesea, nici măcar pe mine nu m-am aşteptat! „Dimensiunea umană”? Ce chestie, poate e chiar principala calitate pe care ar trebui să i-o semnalez! De douăzeci de ani, mai puţin o lună, ştiu că undeva, într-un apartament din Bucureşti, există un om pe care, în orice împrejurări, mă pot baza. Îţi mulţumesc, Gabi, că mi-ai făcut acest dar.
@) All
Sa dau in paranoia si teoria conspiratiei sau sa nu dau? De peste o ora nu am acces la adresele mele de mail, de fapt, nu am acces nici pe yahoo, nici pe gmail, desi am putut intra pe orice alte site/uri/portaluri, inclusiv pe acesta, devreme ce am putut posta articolul de mai sus. Se mai intimpla sa nu mearga yahoo si gmail, dar niciodata pina acum in acelasi timp. Inainte de apartia problemelor, recunosc ca am vorbit o ora la telefon cu Marius Oprea, care mi-a relatat cum a recuperat de la Institutul d-lor Tismaneanu/Stanomir/Neamtu mobilierul, arhiva si biblioteca. Acestea sint in proprietatea IRIR, care avea contract de comodat cu Institutul sub dl. Oprea, contract care n-a fost reinnoit de noua conducere, asa ca IRIR va continua colaborarea cu noul Centru al d-lui Oprea. Deci, recunosc si asta, am ris si de prostia noii conduceri, ramasa in fundul gol si care, de altfel, ca un fel de recunoastere a intoarcerii la obirsii de va muta la ISP, institutul PD-L. Recunosc, in acelasi timp, ca am ris impreuna cu dl. Oprea si de bravii nostri conducatori de partid si de stat de rang inalt. Mai recunosc si ca i-am spus lui Marius Oprea la telefon ca voi povesti aceste lucruri, inclusiv suma decontata de dl VT de la presedintie in cursul anului trecut, si unor prieteni de peste Ocean! Bun, recunosc totul si fara sa fiu dus in fata Marii Adunari Nationale. Dar cu adresele mele de mail ce-au avut?!
Păi, dacă-ţi permiţi să fii atît de obiectiv, de ce te miri că ai devenit “obiectiv”, la nivel înalt-specializat? Eu zic să-ţi instalezi un robot telefonic, să poţi compara textele lui cu ale stenogramelor în care vei fi demascat ca duşman al poporului. “Dacă nu te potoleşti” ai să te vezi şi pe lista celor cărora li s-a ridicat permisul de conducere fiindcă “ai condus sub influenţa alcoolului”. Să te văd eu cum demonstrezi că n-ai avut niciodată aşa ceva, cînd ei îl vor publica în facsimil!
1) Ca unul care a avut (si poate o sa mai aiba!) conflcte cu Gabriel Andreescu, subscriu portretizarii pe care i-ai facut-o. Chiar daca GA este uneori subiectiv (sa arunce primul cu piatra cel care nu este niciodata), chiar daca este uneori revendicativ mai mult decat este omeneste scuzabil, tot el este intodeauna manat de principii care nu se schimba de azi pe maine (de poimaine, ce sa mai vorbim?) si tocmai de aceea o raritate in fauna intelectuala romana pe care Liviu o descrie foare precis in cele de mai sus. De fapt, ii fac o nedreptate incluzandu-l in aceleasi specii. GA nu este AVIS RARA, ci apartine altei taxonomii.
2) Liviu, sa-ti amintesc, oare, ca pana si paranoicii au dusmani? Sugerez sa candidezi la viitoarele prezidentiale sub lozinca “Sa traiti mai… neobservati”!
@) Inima-Rea, Michael Shaffir
Domnilor, acum, recunosc ca, la jumatate de ora de la postarea comentariului meu, aia pe care nu vreau sa-i banuiesc, ca sa nu par parano, mi-au dat drumul la net, de asta ati si putut primi linkul. Traiasca Securitatea Libera!
@) Michael Shaffir
Acum, redevenind serios, asa este, Gabi e din alta taxonomie, daca nu chiar galaxie!
@) Inima-Rea
Recunoaste, totusi, ca e o chestie sa-mi fabrice un carnet de conducere, de care nu doar ca nu m-am invrednicit, dar nici macar nu m-am gindit la asa ceva vreodata!
Carnet nu te-ai invrednicit sa-ti scoti, dar esti binecunoscut ca personalitate agresiva, si nu se va mira nimeni cand vei fi acuzat de a fi atacat soferul de taxi in scopul jefuirii acestuia!
@) Michael Shafir
Asa, asa, da-ma in git, frate Michael!
Pe lumea ailaltă, un profesor de istorie de la seral, a ajuns tare bine dispus la ore. Ia spune tu, ăla de colo – şi-l arată pe unul mai pirpiriu – cine-a luat Troia?
- N-am luat-o eu, dom’ profesor, să moară mama!
- Bă, tu eşti tîmpit?
Sare şi şeful clasei – secretar de UTC, pe secţia lor din fabrică:
- N-a luat-o el, dom profesor, nu-i din ăia care dă cu vastu’.
Profesoru-şi pierde brusc buna dispoziţie şi-i lasă-n plata Domnului. Ajunge în cancelarie, unde dă ochii cu diriga clasei, profă de chimie.
- Auziţi, doamnă, ce-am păţit la clasa dv: Nimeni nu ştie cine a luat Troia.
- Dom profesor, îl linişteşte diriga, să ştiţi că-s băieţi buni, îi am de doi ani şi nu mi-a dispărut nimic din poşetă.
- Dv vorbiţi serios?
- Foarte serios, dom profesor, garantez pentru ei!
Profu se duce-ntins la director – profesor de eceonomie politică: Uite-aşa şi pe dincolo, pînă şi diriginta le ia apărarea
- Băi, Fane – zice directorul – acu’ ce atîta caz pentru un fleac, vrei să strici reputaţia şcolii? Hai că punem mînă de la mînă şi-o luăm la loc, numai să nu se-audă la inspectorat, că asta ne mai lipseşte acum!
Profu-i decis să meargă pînă-n pînzele albe, situaţia devenise intolerabilă. În audienţă la ministru, îi relatează întîmplările, plin de indignare.
- Tovarăşe profesor, dumneata ai fost trimis acolo să predai istoria, nu să faci anchete. De asta se ocupă organele abilitate ale statului. Liber!
Profu se resemnează – trăieşte într.o ţară de tembeli, asta-i soarta lui!
Într-o seară, îl opresc doi tipi, se legitmează şi-l anunţă că l-au găsit pe cel care luase Troia – a recunoscut la anchetă chiar elevul pe care dom profesor îl suspectase de la bun început.
- Auziţi, dom profesor, dar colonelul nostru vrea să daţi o declaraţie, în care să descrieţi obiectul furat – dimensiuni, valoare, anul fabricaţiei dacă-l ştiţi, ţara de provenineţă dacă-i din import – ca să-l putem recupera şi să vă dăm Troia înapoi. Veniţi mîine, la sediu?
Cum bunele obiceiuri nu pier, crezi că ai avea vreo şansă – maître – cînd ai fi acuzat că ai condus o maşină sub influenţa alcoolului, şi fără permis de conducere? Mai ales dacă se stabileşte că maşina mai era şi furată, pe deasupra.
Nu că ai fi condamnat – că nu ăsta ar fi şpilul. Dar pas de mai şterge faima rea – că asta-i tehnica, acum: compromiterea.
Nu-ţi sună cunoscut?
@) Inima-Rea
A, cum sa nu-mi sune? Imi amintesc ca in anii optzeci, baietii aruncau pe piata, meme temps, zvonurile ca as fi afemeiat, impotent si homosexual! Sigur ca e imposibil sa mearga toate trei odata, dar ei vinau cu fiecare zvon alt public!
@ Liviu Antonesei & Altii
1. Cred ca scandalul declansat in legatura cu Adrian Marino nu se va opri curind. Ar fi extrordinar de util daca cu om ca Andreescu ar avea timp sa dedice unei cercetari a dosarului Marino. Gabriel are tot ce trebuie spre a produce o analiza fair, indiferent de ce ar putea gasi in acel dosar.
2. Multe reactii vor fi de felul “Tocmai in Cotidianul si-a gasit Gabriel Andreescu sa publice?” Si de aici incolo ne vom trezi cu o discutie de alta natura dar provocata cam de aceleasi surse.
3. S-au fabricat si… calatorii. Un poet, om care mi-a fost foarte drag, s-a uitat la un moment dat mai atent in propriul pasaport. A fost mirat sa vada ca fusese pina si in Egipt. A intrebat in stinga, si-n dreapta.
Raspunsul a fost ca intr-o anecdota: “Nu va faceti nici o problema. Ori este o eroare; ori ati fost si ati uitat; ori, daca vreti neaparat sa mergeti in Egipt, se poate aranja…”
@) Dorin Tudoran
1. Textul lui Gabi, pe care ti l-am trimis e rezulatul analizei a tot ce exista sub numele Marino in arhivele de la CNSAS. Daca mai exista ceva, acolo cu siguranta nu a ajuns.
2. Da, reactia cu “tocmai acolo…” am si citit-o deja pe un site! Tocmai din acest motiv voi relua textul integral si deodata in Timpul pe mai, care e in lucru.
3. Geniala chestia cu Egiptul!
@ Liviu Antonesei
Daca documentele pe care le-a vazut Gabriel constituie tot ce a fost accesibil SI celor ce l-au acuzat pe Adrian Marino de colaborare cu Securitatea, atunci s-ar putea ca oamenii ce s-au pripit cu acuzatia respectiva sa fie buni de plata.
Daca nu exista nici un document provenit de la CNSAS prin care cineva sa fie instiintat ca Adrian Marino este informatorul “Bratosin” sau altul, nu exista motiv sa-l acuzi,
Exista si informatori pe care CNSAS nu i-a deconspirat unui om ori altuia cu dosar de urmarire informativa dar omul respectiv nu are nici o dificultate sa identifice informatorul.
In acest caz, daca vrea sa vorbeasca public despre o asemenea situatie, e liber sa o faca, sa prezinte probele/rationamentul pe baza carora face vorbirea si sa fie pregatit de reactia celui pe care-l considera informator in lipsa certificatului eliberat de CNSAS.
@) Dorin Tudoran
Batrine, ceea ce a vazut GA este tot ce se afla oficial la CNSAS, dar banuiesc ca n-au vreun drept legal sa detina si neoficial documente. Prin urmare, cei care s-au grabit ca mireasa la pat – nici o aluzie la d-na Corltan, ea este doar cureaua de transmisie – ar fi trebuit sa fi vazut exact ceea ce a consultat prietenul nostru, ajungind la concluzii nu diferite, ci opuse, de cele ale acuzatorilor lui Marino!
Bine v-am regăsit.
@) Dl Tudoran (profit de & Alţii)
1. Mă întreb, domnule Tudoran, cât îi va interesa acest ”scandal” pe tinerii care învaţă/vor învăţa după cărţile – mai ales după cele de teorie literară ale lui Adrian Marino. Eu cred că mai dlok. Şi mă mai întreb ce interes are o persoană tânără, cum este doamna care l-a ”deconspirat”, să acorde atâta atenţie unui trecut care nu e al domniei sale şi pe care, oficial, l-am ”îngropat”/”condamnat” etc. Spun acest lucru pentru că mă aşteptam ca lumea să privească mai degrabă spre viitor, iar din trecut să ia spre analiză ”idei” şi nu ”impresii” (distincţie făcută chiar de A. Marino, în cartea discutată).
Pentru cei din generaţia d-voastră, cercetările în cazul Marino sun, fără îndoială, extrem de importante.
Pentru cei din generaţia mea, însă, mă gândeam că ar trebui să primeze altceva (în acelaşi caz) şi anume:
- aspiraţia lui Marino la clădirea unei culturi personale enciclopedice şi specializate, deoarece a înţeles că numai aşa putem intra în Europa cu drepturi egale);
- conştientizarea faptului că acest deziderat este unul cu aplicabilitate redusă (nu se poate face performanţă cu masele);
- nevoia de cooptare a scriitorilor în problemele capitale ale societăţii (a se vedea dezamăgirea că, la o vizită a preşedintelui României în nu ştiu care ţară nu s-a spus nimic despre faptul că aveam scriitori traduşi în ţara respectivă);
- nevoia de sistem de gândire, fie ea una politică, sociologică, literară etc. (şi aici a denunţat în repetate rânduri diletantismul, superficialitatea, consumul haotic de energie creatoare etc.; nu dau nume, că eu n-am stat să-mi încarc memoria cu ce-a zis despre ăla sau despre celălalt, ci am poposit asupra situaţiilor/a faptelor/nevoilor discutate);
- nevoia de ediţii critice întocmite de specialişti;
- nevoia traducerii acestor ediţii riguros întocmite în limbile de circulaţie internaţională;
- nevoia de poligloţi în posturi/situaţii cheie;
- desprinderea obligatorie de ”cultura oficială”, prin ceea ce el numeşte ”cultură alternativă” (care nu înseamnă ”anticultură”);
- pledoaria independenţei în creaţie/cultură etc., atât la nivel naţional (prin punctul de mai sus), cât şi internaţional (prin evitarea ”colonizării culturale” a ţării; el exemplifică prin modelul francez, dar cred că se poate aplica la oricare mare cultură)
- etc. etc. ş.a.m.d.
Aste lucruri cred eu că ar trebui să preocupe generaţia mea, anume unde mama dracului greşim de nu înaintăm decât cu viteza melcului?!!! Dacă am găsi rezolvare acestor probleme, poate ne-ar merge mai bine, că mai aveeeem, he!-he!!!, de tras, vreme de-o jumătate de viaţă la căruţă!!!
”Am 40 de ani şi n-am făcut nimic pentru cultura română”, spune el undeva (citez din memorie, poate-a spus-o uşor diferit, dar asta e ideea). Subscriu! Am aproape aceeaşi vârstă, n-am făcut închisoare, n-am făcut DO, dar nici pe cealaltă linie n-am făcut nimic… Cât or fi făcut cei care aruncă astăzi piatra??? Şi dacă n-am/n-au făcut, nu s-ar cuveni să deschidem ochii şi să lăsăm celor din generaţia dvs. să judece dacă Marino a făcut sau nu rău cuiva cu bună ştiinţă?
@) LA
E, într-adevăr genială chestia cu Egiptul. Dar să ştii că şi eu cunosc o tipă care voia să facă o excursie printr-o agenţie de turism şi s-a trezit coborâtă din autocar la graniţa cu Turcia, pe motiv că ARE INTERDICŢIE de a intra pe teritoriul ţării lor, că a mai fost în urmă cu nu ştiu câţi ani şi a făcut nu ştiu ce chestie pe acolo. Degeaba le-a explicat femeia că e primul ei paşaport, că n-a ieşit vreodată din ţară… Turcii-o ştiau pe-a lor, una şi bună: ”Jos Madam!”
@Liviu Antonesei
Acum iti aduci aminte cind ti-am scris ca o jumatate de zi n-am putut sa postez episodul I din “despre naivitate”? Apoi am avut alte “caderi” ale “retelei” dupa episodul II. Doamne fereste, nu sunt paranoic, dar primul argument pentru orice teorie “a conspiratiei” este … coincidenta!
In curind, cazul unui “sechestrat” in Romania si abandonat de guvernul unei tari aliate! (anii demantelarii “Cercului literar de la Sibiu”).
Acum, s-au “aruncat” in “val” (pe alte “tarmuri”) si alti comentatori, care au cam tacut pe vreme “de furtuna”.
Vom reveni.
@) Daca_nu_nu, Dorin Tudoran
Iti dai seama ce patea daca ala/aia care a folosit pasaportul ei/lui facea o crima in Egipt sau Turcia? Si nici macar nu era imposibil, data fiind meseria persoanei care s-a substituit in identitatea alteia…
@) Vasile Gogea
Bun, eu tot mai sper ca erau simple coincidente, ca nici sa dau in fandacsie n-as vrea! Astept noua postare…
@Daca_nu_nu
Eu stiu cit ati facut, Doamna, in echipa lui Al Baugmarten si, mai ales, care e proiectul in continuare!
@) LA
Da, îmi dau seama. De aceea nu pot să nu mă întreb dacă statul nostru are grijă de siguranţa cetăţenilor săi, ori îşi râde de ei…
@) Vasile Gogea
Vă mulţumesc pentru gândul bun şi vă îmbrăţişez, domnule Gogea. Dacă aţi şti însă câte n-am făcut…
@Daca_nu_nu
Pot sa imi imaginez. Mai rau e ca stiu cite n-am facut eu!
Draga Liviu,
Confirm ca mailul tau functioneaza. Cred ca a fost un accident.
Salut si eu exercitiul critic al dlui Andreescu in chestiunea Marino. Cum nu stiu ca dl. Andreescu sa aiba o formatie de istoric, imi pare de aceea remarcabil ce face. Din pacate, multi uita ca pentru a studia trecutul, oricare ar fi acesta, formatia de istoric nu este facultativa.
Apreciez de asemenea retinerea polemica fata de textul dnei Corlatean, care a declansat afacerea. Am polemizat si eu acum citiva ani cu dna Corlatean si cu altii pe subiectul proastei utilizari a documentelor CNSAS. Nu sint surprins de aceea de acest nou scandal. As vrea totusi sa n-o transformam intr-o tinta. Dna Corleatean a facut si multe lucruri bune, prin eforturile sale de a ne prezenta documentele CNSAS. Nici nu mi se pare neaparat lipsita de buna credinta, din ce imi dau seama. Cred pur si simplu ca mai multa atentie, metoda, empatie nu strica niciodata, chiar si atunci cind ai in fata un “dusman al poporului”…
Pacat numai ca dl. Andreescu si-a plasat munca intr-un loc nu tocmai onorabil, stim amindoi de ce.
Cordial,
Florea
@) Florea
Nu, formatia initiala a lui GA este de fizician, apoi s-a reprofilat, inlcusiv prin doctorat, in stiinte politice, dar cum e un om inteligent, stie ca nu te poti dispensa de dimensiunea si contextualizarea istorica. Doar prima plasare, “de urgenta”, a fost facut in locul cu pricina, din motive ce tin chiar de urgenta amintita, insa, cum spuneam/scriam. textul va fi reluat intergal di nefagmentat, in Timpul din aceasta luna.
Liviu, romanii nu prea cred asemenea scenarii, precum cel caruia tocmai i-ai fost actor fara voie… Am avut zeci de meciuri din astea, in timpul corespondentelor foarte importante cu un om a carui urmarire nu a incetat niciodata. Stii la cine ma refer. Mi-am dat seama ulterior din mesajale oprite (unele nu au ajuns niciodata) si cam care ar fi tema lor de interes… Le retransmiteam o data, de doua ori, baietii le dadeau drumul intr-un tirziu. Dar ei stiu sa se joace cu sistemul nostru nervos. Sunt instruiti sa ne arate cine detine controlul. Nu sunt coincidente… Daca Big Brother-ul fictiune al lui Orwell a fost posibil, realitatea de ce ar fi mai prejos?, ca doar ea bate intotdeauna fictiunea, macar in ce ne priveste pe noi, romanii.
@) Flory B
In cazul asta numai ca sint complet idioti! Sa-mi arate mie ce? Pai, pe mine ma doare stii tu unde si de ei si de cretinii de politruci pe linga care se gudura si de comisarii lor ideologici…
@All (respectiv care binevoiti)
Pentru “relaxare” puteti citi un poem frumos (“scris” la Aiud!), pe bloguletul meu.
@) All
Iar eu dau de stire ca articolul a fost peluat pe reteaualiterara, dite-ul romanilor din Spania, daca nu ma insel. Dar de ce mi-or fi pus dr. la nume nu pricep, ca eu sint doctor, dar nu semnez niciodata asa!
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/dr-liviu-antonesei-gabriel
@) Vasile Gogea
Merg sa citesc si poemul!
@) All
Intre timp, au fost foarte draguti si au scos dr. de acolo, doar ca s-a schimbat si linkul!
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/liviu-antonesei-gabriel
Stimate domnule Liviu Antonesei. Reteaua literara (http://www.reteaualiterara.com) este site-ul romanilor de pretutindeni – are aproape 5300 membri si cca 2000 de cititori zilnic. Intr-adevar am conceput site-ul acum 2 ani ca un fel de conexiune intre Romania si Spania insa intre timp l-am restructurat si astfel am ajuns astazi in varianta prezentata mai sus. Textul dvs a fost preluat de Lucretia Berzintu din Israel si o sa fie promovat atat in pagina principala a Retelai literare cat si pe facebook si twitter. Va multumim pentru interesul manifestat si va invitam oricand sa faceti parte dintre membri de onoare ai Retelei literare (http://reteaualiterara.ning.com/profiles/members/)
@All
Am citit cele 3 articole din cotidianul fara sa bag de seama cine este autorul. Chiar m-am mirat ca nu era in stilul actualului ziar. Abea dupa ce dl. Antonesei a scris acest Laudatio am realizat cine este autorul (bine intre timp am citit si numele autorului
)
Eu am mai spus si cu alte ocazii ca de fapt scandalul “EvZ” este de tip comanda still mafiot. Cum Marino a caracterizat pe multi dintre cei ce se pretind elite drept mediocri daca nu slabi de-a dreptul singura lor cale te atac era in stilul securist clasic “arunca cu noroi ca or fi cativa naivi care retin chestia in sensul asta”. Cum cei mai sensibil la critici sunt de o anumita parte a baricadei imi estev clar ca aceasta duduie a lucrat la comanda.
@) Virgil
Multumesc de vizita! Intre timp, serialul lui GA a ajuns la episodul al V-lea si ultimul.
@Liviu Antonesei
Domnule, ce spaima de bucurie am tras! Citesc mail mesaj nou: Disparitia lui Boc in Adevarul! Helas! mi-am spus, in fine s-a dat de partea buna. Cind colo, el (adica, premierul) tot in ceata…
Ptiu, drace!
@) Vasile Gogea
Ha, ha, ha! Ne-ar fi placut noua, doar ca duminica noaptea, pe la miezul acesteia, a reaparut ca huhurezul, ca revenantul…
@Liviu Antonesei
pe site-ul Cotidianul am vazut doar 4 episoade si nu 5 . Probabil al 5-lea va fi afisat mai tarziu. Oricum o analiza mult mai cerebrala decat cea facuta in EVZ. Nu este peste tot de bine dar pare mult mai veridic decat isteriile scrise de acea “fatuca” .
Eu totusi acord o sansa in plus celor ce s-au facut vinovati de colaborare dupa puscarie politica chiar daca au fost cazuri in care colaborarea a luat si forma abjecte (gen Balaceanu Stolnici) . Cei care critica (multi dintre ei fiind sustinatori intr-un mod sau altul al regimului comunist) ar trebui intai sa treaca prin beciurile securitatii si dupa aceea sa vorbeasca. Sunt indignat de multe ori de faptul ca tocmai corifeii comunismului pozeaza acum in intransigenti (gen Boc cu a lui participare la conscursurile nationale de socialism stiintific, Tismaneanu alt bard comunist, intr-o mai mica masura IT Morar TRU si altii)
@Liviu Antonesei
Nu credeti ca era mai bine in loc de “disparitia lui Boc” sa nu fi aparut deloc acest personaj comic prin prestatie dar tragic prin rezultate ?
Si sa nu fi aparut la fel si Basescu ? Romania ar fi avut alta traiectorie daca acesti indivizi is vedeau de invartelile lor (mai mari pentru Basescu ? )
@) Virgil
1. Cum am spus-o si scris-o de mai multe ori, eu nu-i judec pe fostii detinuti politci care au cedat, nici pe cei care au fost obligatii sa accepte colaborarea fiind minori. De altfel, nici Gabi nu-i judeca, desi el ca fost detinut politic, si-ar putea permite asta.
2. Ehei, sa nu fi aparut… Si nu doar cei numiti, ci cam toata clasa politica bastinasa! Dar cine ne mai conducea, ca doar nu era sa raminem de capuyl nostru!
Calmul relativ cu care au fost receptionate incomodele Memorii ale lui Adrian Marino poate ca semnifica europenizarea climatului nostru literar, ceea ce se prea poate verfica la noua lectura prilejuita de retiparirea Scrisurilor lui Paul Goma, ce inca si mai corosive pareau cand le-a scos Editura Nemira acum vreo zece ani.
Buna ziua tuturor, special distinsei gazde .
Terminasem de putin timp cartea dlui.Marino cand au aparut articolele din Ev.Z. Ce m-a lovit efectiv au fost titlurile ,iertati-ma, jegoase iar apoi lipsa de substanta a argumentelor, speculatiile cu valoare de judecata definitiva, care, sa ma ierte domnul Tudoran, discrediteaza total pe d-soara jurnalista .Dupa ce m-am enervat bine, dar bine de tot (lucru rar la mine ) m-am luptat din toate puterile …pe blogurile unde se jubila vis-avis de ,,ala” care si-a permis sa critice ,,elita” noastra. Bineinteles ca ,,mi-am luat-o” dar obisnuita sa mi-o iau ,nu m-am lasat.Articolele domnului Andreescu au fost pentru mine ca mierea pe rana ,nu ma intereseaza unde au aparut .Parerea mea este ca Ev.Z. si-ar fi sporit mult tirajul si prestigiul daca le-ar fi preluat fara comentarii, ce nu am voie sa visez ?
Nu zic ca domul Marino a fost un om comod pentru ceilalti, dar primul care o recunoaste este chiar el, constient ca a avut calitati si defecte .(nu am fost de acord nici cu toare aprecierile facute la adresa unor pesoane, dar era opinia domniei sale)
P.S. Intr-una din postarile mele, dupa primul episod aparut afirmam si eu posibilitatea ca, daca domnisoara ziarista NU ARE alte documente cu care sa sustina ce a afirmat (si grele lucruri a afirmat si,repet, sub grele titluri ) s-ar putea trezi cu un mic proces, macar din partea domanei L.
am citi si al 5-lea articol despre Marino.
Domnul Gabriel Andreescu a fost un pic gentil cand a apreciat de ce a aparut acest scandal .
Mai ales ca cei care l-au “acuzat” pe Marino mai mult fac parte din tagma nulitatiilor sau cel mult a mediocritatilor dar cu pretentii de elite.
ma abtin de la nominalizari dar cred ca toata lumea stie la cine ma refer.
@) Camelian Propinatiu
Acum, eu nu stiu daca tentativa de asasinare morala a unui autor deja mort ca ins e chiar calm relativ!
@) Loda
Problema este ca domnisoara jurnalista daca nu se grabea ca mireasa la pat, cum zice inteleptul nostru popul, putea avea acces exact la toate documentele la care Gabi a avut acces. Sint “la liber”, ca sa spun asa, la CNSAS. Nu trebuie un aviz special pentru a le consulta, ci doar solicitarea eliberarii unei legitimatii de cercetator, care se elibereaza oricui o solicita…
Păi, dacă ”Dna Corleatean a facut si multe lucruri bune, prin eforturile sale de a ne prezenta documentele CNSAS.”, cum spune dl Florea (şi eu îl cred), atunci se presupune că d-na cunoştea foarte bine (sau ar fi trebuit să cunoască) ”procedurili” în cazul lansării unor asemenea afirmaţii. Să nu aibă d-sa o legitimaţie de cercetător CNSAS? Mă îndoiesc.
Probabil că nu este ”neaparat lipsita de buna credinta”, dar?… A lucrat neprofesionist atunci? În această situaţie, nu facem decât să confirmăm zicerile lui Marino: trăim în ţara lui ”las că mere şi-aşa”, a scrisului ”după ureche”, în ”ţara eternei cârpeli”.
Vai de capul nostru.
@) Daca_nu_nu
Pai, daca stie cum se procedeaza, a facut o mare porcarie. Daca nu stie asta, s-a bagat in seama si a facut un imens rau din prostie. Tertium nu prea este datur!!!!
Maître, e păcat că suferă asemenea lovitură loialitatea – şi eleganţa – cu care-ţi aperi prieteni ori doar cunoscuţi. M Corlăţean nu e nici naivă, nici neinspirată, e killer (profesionist?)
E o problemă de structură. Unii o au, alţii – nu.
În tinereţile mele, colaboram la Luceafărul – poate că ţi-am spus povestea. Iar Ungheanu a avut – la un moment dat – pretenţia ca eu “să-l desfiinţez” pe Corneliu Ştefanache, care abia debutase cu o cărţulie (Miezul şi coaja).
Nu-mi plăcea cărţulia dar era un debut literar – unul la care visam şi eu. Şi-mi închipuiam ce-aş fi simţit dacă “aş fi fost desfiinţat” pentru simplul motiv că am publicat şi eu o carte – aşa proastă cum ar fi fost. Mai ştiind eu că scriitorii nu se nasc mari ci doar scriitori – mari devin în timp. După ce-au ajuns mari, e floare la ureche să-i recunoşti şi-n primele lor cărţi, cum ai recunoaşte un venerabil în pozele sale din tinereţe.
Am făcut-o cum am crezut de cuviinţă, iar Ungheanu mi-a trîntit uşa-n nas. Amicii mei – care “au rămas pe baricade” – ajunseseră cunoscuţi drept “pistolarii lui Ungheanu”. Se războiau cu ai lui Eugen Brabu (Artur Silvestri, C Sorescu) ori cu ai lui Manolescu (C Teodorescu era pe-acolo dar nu-l ştiu de pistolar).
Cum nu-mi place să spun, vechile obiceiuri nu dispar lesne – poate că nu dispar nicicum, ce ştiu eu?
G Andreescu a muncit serios pentru a demonstra că Marino este atacat, nu analizat, pentru “a fi desfiinţat”. Cu mijloace perfid-precare, cu dublă măsură şi dublu limbaj, cu tot tacîmul.
De asemenea, G Andreeescu a delimitat şi “arealul” de provenienţă a campaniei defăimătoare: Tismăneanu, Pleşu, Dinescu, DC Mihăilescu, Liiceanu. S-a pronunţat şi Cărtărescu – mimînd obiectivitatea (“nu există turnători buni şi turnători răi”). Putem miza pe HRP, ştim în ce echipă joacă.
Am citit – la G Andreescu – că dosarul lui Marino, de la SIE, a fost desecretizat în 2004. Întrebare: N-a dernajat pe nimeni – de atunci încoace? Ori a fost ţinut la păstrare pentru ca, la nevoie, pac – la Războiu?
Eu mizez pe gîndire politică, atunci cînd vine vorba de Elita. Aşa că votez pentru stratejie, nu pentru neglijenţă.
@Liviu@aliatii
Va rog, daca aveti vreme, nu incercati “usa” la “casa mea virtuala”, am vaga senzatie ca a “ramas” incuiata pe “dinafara” si nu vreau sa ma cuprinda “fandacsia”!
Cred că m-am prins, Vasile: ai umblat la tehnică şi ţi-ai prins urechile-n ea. Am postat la tine şi m-a pus pe aşteptare – cică trebuie moderat comentariul.
Vorba românului: Mai binele-i adesea chiar duşmanul binelui.
@) Inima-Rea
Absolut legitima intrebarea! Dosarul e desecretizat din 2004, cind Marino insusi era in viata, dar n-a interesat pe nimeni?!