Încep ca în pildele de pe vremuri, am o veste bună şi una proastă. În ordine inversă, vestea proastă este că există corupţie pînă şi în instituţia menită să o combată, mă refer la Justiţie. Vestea bună este că ştim cum operează ea, i-au fost descifrate mecanismele, dar şi mijloacele pentru a o combate. Toate acestea se întîmplă într-o excelentă carte apărută anul trecut – Cristi Danileţ, Corupţia şi anticorupţia în sistemul juridic, Cu o prefaţă de Stefanie Ricarda Roos, Konrad Adenauer Stiftung/ Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2009, 210 pagini, distribuţie gratuită – , practic o sinteză, dar şi un manual, un ghid-practic de combatere a corupţiei din sistemul judiciar. Dl. Cristi Danileţ, autorul cărţii, este unul dintre tinerii judecători care au iniţiat apelul „celor 400” care solicita transparentizarea procesului de numire a judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi suspendarea din instanţele de judecată a magistraţilor împotriva cărora au fost iniţiate activităţi de urmărire penală pentru fapte de corupţie. Dar despre asta, am mai scris atunci cînd am comentat apelul amintit. Mai important mi se pare faptul că acesta n-a rămas chiar fără urmări. Prima propunere va fi pusă în aplicare de anul viitor, cea de-a doua a început să fie aplicată cu judecătorii implicaţi în complicatul „caz Voicu”. Să fie primit! Iată, mişcarea tinerilor judecători n-a fost inutilă. De altfel, dl. Cristi Danileţ nu este la începutul activităţii sale în această operaţiune de radiografiere şi combaterea a corupţiei – în ultimii şapte ani, Domnia Sa a făcut parte din mai multe organizaţii şi iniţiative care apără independenţa justiţiei şi promovează integritatea magistraţilor. Înaintea acestei excelente sinteze a problemei, a mai redactat studii, rapoarte şi cărţi pe această fierbinte temă. Activitatea sa n-a rămas neobservată în breaslă, devreme ce Consiliul Superior al Magistraturii a găsit potrivit să-l ancheteze disciplinar şi administrativ pentru că a vorbit de funie în casa spînzuratului – mă refer la corupţia în Justiţie –, în vreme ce Institutul Naţional al Magistraturii , mult mai inspirat, l-a premiat pentru lucrarea anterioară, Corupţia văzută din interior, în noiembrie 2008.
Cartea de faţă, realizată în cadrul programului Statul de Drept în Europa de Sud-Est al Fundaţiei Konrad Adenauer, realizează o veritabila „summa” privind problemele corupţiei în Justiţia românească şi asupra a ceea ce ar trebui făcut pentru, dacă nu eliminarea completă, fapt probabil imposibil hic et nunc, măcar pentru limitarea proporţiilor acesteia. Problematica este structurată în cadrul a patru părţi principale: 1. Noţiuni generale despre corupţie, 2. Vulnerabilităţile sistemului juridic, 3. Standardele de integritate judiciară, 4. Politici anticorupţie pentru sistemul juridic. La fel de importante mi se par însă şi concluziile şi, de asemenea, anexele cărţii: I. Raportul Transparency International asupra corupţiei globale pe anul 2007; probleme-cheie ale corupţiei judiciare, II. Punct de vedere al Comisarului pentru Drepturile Omului asupra corupţiei din Justiţie, III. Hotărîri penale definitive de condamnare pentru corupţie în sistemul juridic românesc.
În momentul de faţă, avem, prin urmare, la dispoziţie o metodologie completă şi fiabilă de radiografiere a corupţiei din Justiţie, precum şi de combatere a acestui fenomen. Însă eradicarea corupţiei ca atare din sistem nu poate fi opera unui singur om, ci a instituţiei care autoreglementează activitatea magistraţilor în România – celebrul Consiliu Superior al Magistraturii, cel care l-a anchetat pe dl. Cristi Danileţ pentru că a vorbit şi a scris despre corupţia din Justiţia românească! Dar care, totuşi, a dat înapoi cînd a întîlnit un protest de proporţii remarcabile.
(Un semnal despre această carte a apărut şi în revistaTimpul, 4, aprilie, 2010)
In Romania anilor 2009-2010 mi se pare tot mai evidenta existenta a doua categorii de lupte: lupta impotriva coruptiei si lupta impotriva anticoruptiei. Si dau doua exemple din sistemul judiciar: in prima categorie ar intra Petitia celor 413 de magistrati http://www.adrianneacsu.jurindex.ro/?p=935 (care pt prima data in istoria justitiei romane initiaza o miscare de masa prin care afirma nevoia de integritate in sistemul juridic); in a doua categorie ar intra reactia oportunista a CSM, care intr-un caz condamna un magistrat care vorbeste despre vulebrabilitatile la coruptie a sistemului http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/12_02_2008__14157_ro.pdf iar in alt caz, insusi cel de-al doilea semnatar al cererii anterioare reia individual afirmatiile pe care tocmai le incriminase http://www.ziare.com/stiri/frauda/andries-csm-prima-problema-a-sistemului-judiciar-nu-e-coruptia-234750.
Un lucru e cert: nu exista tara fara coruptie, nu exista sistem fara coruptie. Din fericire, in Romania, coruptia din justitie e f.redusa. Nu lipsita de importanta, desigur. De aceea, orice initiativa interna merita sustinuta. Pt ca sunt semnele unei insanatosiri. Iar o justitie curata va putea mentine democratia societatii, judecatorii nesantajabili fiind capabili sa dea solutii oricat de nepopulare, dar corecte, netinand seama nici de calitatile politice, nici din banii din conturile celor pe care ii judeca. Populatia insasi trebuie sa apere independenta justitiei si sa sustina integritatea judecatorilor. Pt ca o astfel de justitie e un drept al lor.
@) All
Cei care vor sa citeasca si cartea d-lui Danilet, fie pentru ca-i intereseaza subiectul, fie ca nu ma cred pe mine pe cuvint, o pot descarca, gratuit, de aici
http://cristidanilet.wordpress.com/2009/11/18/coruptia-judiciara-carte-gratuita/
Liviu Antonesei Nu cred ca cei care va viziteaza va pot suspecta de a face anumite jocuri. Ca puteti gresi (ca toti ceilalti ) e alta poveste.
Am mai spus si cu alta ocazie ca problemele din justitia romaneasca vin din faptul ca am acordat prematur inamovibilitate sistemului in sensul ca nu a fost curatit in prealabil de uscaturi. Culmea, acele uscaturi (si se pot vede peste tot incepand cu CSM-ul terminand cu instantele superioare ale judecatoriei trecand pe la procuratura in acelasi sens) au ajuns in pozitii de conducere si continua sa infecteze acest organism. Este greu de gasit o solutie de a amputa aceste uscaturi fara a fi acuzat pe drept cuvant de immixtiuni in actul de justitie chiar daca aceste imixtiuni ar fi doar de ordin administrativ .
Greseala politicului a constat ca au numit in organismele superioare (curetea constitutionala samd ) tot soide apropiati politici plini de bube si incapabil sa se ridice la inaltimea mandatului incredintat.
@) Virgil
Da, in linii mari sint de acord, am mai scris si eu despre graba acordarii inamovibilitatii, insa nu cred ca totul este pierdut. Ma bazez pe un factor intern, generatia mai tinara din care fac parte si dl. Danilet si ceilalti circa 400 de semnatari ai protestului, si unul extern, ma refer la monitorizarea UE care va continua si dupa Rapotul pe Justitie de luna viitoare. E foate greu, desigur, dar daca n-ar exista nici sansele acestea, ne-am duce naibii. Nici un stat modern nu poate supravietui fara o Justitie outernica si corecta.
Liviu, dragule, tu de 20 de ani crezi în tineri, ceea ce e foarte bine.
Eu am tot fost (prea) tânără 20 de ani şi-am rămas cu credinţa… Fiindcă m-am pomenit peste noapte… bătrână! Ştiu, probabil îmi veţi spune că vând castraveţi la grădinari. Se poate. Dar pentru mine acum a fost prima dată când am avut ocazia să văd cum se-ntoarce omul când simte gustul puterii. Spun gustul, că de putere nu poate fi vorba. Şi cum altfel i-aş putea spune? Că am senzaţia unui joc de marionete…
E-adevărat că, în meseria mea, se lucrează cu scenarii, că n-ai cum face altfel. Anume ceva de genul: ”Dacă… aşa, atunci… aşa. Dacă nu, nu.” Dar am avut surpriza să constat că eu am oferit scenarii ale concretului şi am primit în schimb scenarii ale absurdului. Vorba cui ştim: Absurdistan!!!
Să dea Dumnezeu să greşesc eu, şi aş fi fericită să-mi pun cenuşă-n cap…
Good morning People, şi dragă d-le Veşnic Tînăr! Mă simt împăcat că aparţin şi eu generaţiei veşnic tinere prin inexplicabila sa încredere în partea bună a Omului. Tot aşa, mi-s oarecum liniştit că şi din spate vine o generaţie la fel de naiv-roditoare. După care, nu ştiu ce va să vină – ori o generaţie pur şi simplu bună, ori una mizînd, negustoreşte, pe partea lacomă a omului, pe veşnica sa dorinţă de chilipir. Care – culmea! – poate aşeza o lume pe sănătoasele baze ale egoismului.
Căci, nouă – maître – generozitatea ne-a cam fost atîrnată-n grindă, să fie leac de sperietură urmaşilor urmaşilor noştri.
-
Virgile, nimic nu-i prea devreme, nici prea tîrziu, însă totu-i degeaba. Singura şansă de a nu vedea politruci versaţi, numiţi politic la cîrma instanţelor juridice de tot felul, a fost inamovibilitatea. Un fel de pană pentru a frîna accelerarea spre inevitabil. Ei, a ţinut şi ea cît a ţinut, ce pana ei! De-acum ori lăsăm totu-nţepenit – “în conservare”, ca ăi de-aşteaptă criogenaţi A doua Venire; ori scoatem şi pana aia şi se duce totul de-a dura cît ai clipi.
De fapt, se duce oricum dar nu chiar într-o clipă – parcă-n 3-5 ani aş vedea eu. UE – aia care contează nu a de oftează – umblă deja la Scenariul B – Europa cu dimensiune variabilă (“cu două viteze”): nucleul dur (ţările mari, bogate, capabile să ţină azimutul şi pe furtună de gradul KIX; celelalte, care n-au decît să se scufunde dacă nu se pot ţine la suprafaţă. Unele doar vor eşua, altele vor ajunge unde-şi înţarcă dracu’ copiii, dar asta-i viaţa – premiile sînt puţine, că de-aia-s premii. Şi Viaţa e premiu, iar viaţa bună-i Marele premiu. Singurul loc unde-s pe săturate şi pentru toţi de-a valma – raiul. Bon voyage!
Pe fundul sertarului, rînjeşte Scenariul C. A scos capul cînd Germania a propus Greciei să-i cumpere un rinichi – cum ar fi pe la noi – ca să se scoată din criză. Ei, în Scenariul C scrie negru pe alb aşa: Că vom striga din gură de şarpe “Ieşiţi voi, morţii, să intrăm noi, vii!” Şi ne vom milogi de ăi puternici să ne pună laţu’ de gît, numa’ să nu ne prăpădim.
Ita Amen.
Oţi zice voi, drajilor, că m-a podidit depresia, da’ nu-i aşa. Ies eu la fereastră – adineaurelea – să pip o ţigară şi să-mi văd măgura-nverzită de-un verde care te-apucă de inimă. Şi văd un fulg de nea însufleţită, cu milioane de aripioare albe, rezistînd vîntului nepăsător. Se leagă-n vînt şi mă minunează cu energia parcă din nimic iscată. Şi nimereşte-n crengile-nverzite ale corcoduşului. O vrabie model Stealth o apucă dintr-o singură manevră dibace. Din ciocul ei victorios, se mai vede doar o fărîmă albă ca neaua. Amintirea visului că Dumnezeu ne-a lăsat liberul arbitru – să fim ori vînători, ori vînat.
@) Daca_nu_nu, Inima-Rea
Cu stim cu totii, tineretea e mai degraba ceva ce tine de starea de spirit decit de biata cronologie. De fapt, cum ne invata si Fulcanelli, timpul nici nu exista…
Am şi eu o formulare, maître: După cum ştim cu toţii, mai ales de la o vîrstă…
@) Cristi Danilet
Multumesc pentru precizari. Nu stiu de ce mesajul astepta la moderare desi eu nu moderez!
Cristi Danileţ: “Din fericire, in Romania, coruptia din justitie e f.redusa.”
Să vină messer Fulcanelli, cu entropia sa care-mprăştie democratic totul, peste tot! Să vedem dacă un organism viu – Jsutiţia, aici – poate evita contaminarea entropică, altminteri decît prin autism.
Cum să fie “f.redusă” tocmai în Justiţie? Atunci, Justiţia ar fi comunistă, fascistă, nedemocratică – oricum. Şi-ar fi mintenaş însănătoşită.
Imaginaţi-vă o operaţie chirugicală, politic executată. Chirurgul are de aface cu o tumoră crescută-n ceafă şi care a preluat mare parte din funcţiile cerebrale. Şi propune: Restrîngem treptat funcţiile tumorii, dar cu multă grijă fiindcă trebuie văzut dacă cerebralul îşi mai poate restarta funcţiile pierdute. Fiindcă, stimate pacient, în acest moment tumora sînteţi dv însuvă. Or, eu nu cred că vă doriţi moartea ci vindecarea. Iar dacă nu-i posibilă – ori nu-i în totalitate – sper că vă doriţi să rămîneţi, totuşi, în viaţă.
@) Inima-Rea
Maitre, dar erai un foarte bun cititor printre rinduri! De ce ar scrie cineva o carte pe o tema oarecare, daca n-ar fi importanta?! Pe de alta parte, acesta e un razboi greu, pe care nu-l poti cistiga marind si generalizind ostilitatea – omul nostru a si fost supus anchetelor pentru simpla semnalarea a problemei. Insa, important mi se pare altceva – succesul relativ obtinut de cei 400 in lupta lor cu CSM in doua chestiuni vitale. Asa va fi si de acum incolo – mici succese, stagnare, poate pasi inapoi… Este bine ca exista o anumite forta – nu colosala, pentru ca 400 nu formeaza inca o massa critica in interiorul sistemului – care vrea sa impinga lucrurile in directia buna. Si mai conteaza si faptul ca UE va mentine, har Cerului!, monitorizarea si dupa Raportul de luna viitoare.
@) All
Am uitat sa spun asta – am pus blogurile d-lor judecatori Cristi Danilet si Adrian Neacsu la blogroll – mereu apar lucruri intersante acolo in legatura cu mersul Justitiei la romani!
Cristi Danileţ: “Din fericire, in Romania, coruptia din justitie e f.redusa.”
POate raportat la numarul de functionari din justitie putem considera justita corputa foarte putin. Din pacate gradul de coruptie este probabil proportional cu ierarhia adica italnim mai multi corupti pe masura ce ne avansam pe scara ierarhica. Asta imi aduce aminte de o declaratie hazlie al lui Adrian Nastase care declara ritos ca doar 8% dintre fostii securisti mai erau la acel moment in SRI uitand sa precizeze care este proportia de securisti din structurile de conducere ale SRI-ului.
Chiar si asa nu cred in afirmatia dumneavoastra. Priviti cum arata justitia in Oltenia (Caracal , Craiova , Slatina) si veti avea un raspuns mai aproape de adevar Si spun asta pentru ca fiind din zona am informatii din interior. Stiati domnule ca in aceste orase avocatii au pe lista judecatori favoriti. Faceti o statistica si veti observa avocati care castiga 99% din procesel cu un anumit judecator si 0% cu altii. Ce va spune asta ?
Nu mai vorbesc de cazurile instrumentate politic cu varful de lance pe la DNA. Ce puteti spune domnule despre cazurile in care in instanta judecatorii resping actiunea pe motive de vicii de procedura. Si asta nu la procurorii de la vascauti ci tocmai de la departamentul considerat de elita al procuraturii. e ca si cand ai vrea sa fii matematician dar habar nu ai de tabla inmultiri.
ader la optimismul domnului antonesei doar din speranta in care candva sistemul se va insanatosi. insa …..
erata
typing mistakes
Antonesei in loc de antonesei
Vascauti in loc de vascauti
@) Virgil
Pai, speranta moare ultima, uneori, chiar in chinuri!
Din păcate și eu sunt cam pesimist în ceea ce privește potențialul aport al tinerelor generații, pentru o însănătoșire a societății. Din păcate o societate care educă strâmb nu poate forma oameni cu coloană vertebrală. Spre exemplu tinerii încep să copie din liceu și continuă glorios aceste activități pe parcursul facultății. Ei nici măcar nu pricep dacă ești sau nu întreg la minte, atunci când le ceri să învețe de-adevăratelea ca să promoveze un examen. S-a ajuns ca profesorii să scoată cu magnetul micro-căștile din urechile studenților înainte de examen. Achiziționăm în universități sisteme de bruiaj, de parcă am fi instituții de formare a spionilor, programe de identificat plagiatul etc. Ce mai urmează ? Să se cumpere rachete balistice pentru distrugerea emițătoarelor folosite în timpul examenelor ? Lunetiști dotați cu sisteme în infra-roșu care să tragă în telefoanele mobile ascunse unde nici nu bănuiești ? Încotro poate să se miște o astfel de societate ?
@) Fulcanelli
Mai sint cei, nu putini, care studiaza in alte parti! Nu ma refer doar la studentii, masteranzii, doctoranzii plecati cu burse etc, ci si la copiii celor vreo 3 – 4 milioane de oamnei care lucreaza peste fruntarii! O parte vor reveni…
@) LA & IR
Mulţam de gânduri bune. Pupici la amândoi!
@) Fulcanelli & Virgil
Tocmai a ajuns la mine un mail – anunţ din partea IFA şi CEA, anunţând deschiderea competiţiei pe 3 mai a.c., şi pentru proiecte de cercetare şi pentru FP7.
Râd singură…
Nu ştiu cum s-o fi rătăcit, dar a nimerit unde trebuia.
Taman la pont, nenicule!
@) All
Pe blogul lui Vasile Gogea, se coace o despatire… Nu spui de ce si de cine, se poate citi!
@) All
Adica, aici, ca sa nu se mai piarda vremea cu cautatul
http://vasilegogea.wordpress.com/2010/05/06/despre-naivitate-i-svejk-un-naiv-indestructibil/
A intrat la spam , la cenzura, la moderare sau la “platforma e de vina” ? LOL
Maître, aş suferi că te-am dezamăgit dacă ţi-ar fi întemeiat reproşul. Altceva era dacă-mi reproşai neîncrederea în paşii mici, jumătăţile de adevăr rostite cu jumătate de gură.
După cum ai prezentat tu cartea lui Danileţ, numai la o formulare gen “in Romania, coruptia din justitie e f.redusa.” nu mă aşteptam. Fiindcă, “din fericire”, acţiunea celor 400 ar fi fost nu doar inutilă, de-a dreptul nebunească.
Bănuiesc că-ntr-un război statistic, cineva poate modela astfel încît să-i iasă pînă şi această concluzie: in Romania, coruptia din justitie e f.redusa. Atunci, rămîn la formularea lui Moisil: Statistica este ştiinţa care mi-arată că – dacă stau cu o bucă pe un bloc de gheaţă, iar cu cealaltă pe-un grătar încins – în medie mă simt bine.
Eu cred cu tărie că justiţia este – în cel mai puţin rău caz – în aceeaşi stare ca-ntreaga viaţă din Ro. Şi mai cred că pletora care-a luat-o acasă – gen CSM, CC, Înalte Curţi şi-alte vrăjeli din astea – nu că nu se lasă impresionată de pasul înapoi al unui Danileţ, ci – mai grav, îl ia ca pe un semn de slăbiciune dacă nu chiar de frică.
Sigur, fiecare acţionează cum vrea, cum crede de cuviinţă, cum ştie el mai bine. Eu am vrut doar să atenţionez asupra realităţii că pactul cu diavolul n-a fericit pe nimeni. Dreptu-i – deseori, nici n-a omorît pe cineva. Decît sufleteşte dar se poate trăi şi-aşa, am văzut eu cazuri.
@) Intre
Eu nu moderez! O sa ma duc sa vad de ce sta mesajul pe undeva…
@) Inima-Rea
Eu nu-ti faceam un repros, Doamne iarta!, mai degraba constatam ca nici reforma Justitiei, precum toate celelalte, nu se va face dintr-o singura miscare, ci indelung, cu dureri ale facerii etc. Acu, sigur ca si mie mi-ar placea sa ma culc intr-o seara in aceasta Romanie si sa ma trezesc dimineata in cu totul alta!
@) Intre
Am fost in bucutarie si in afara mesajului scurt de mai sus, n-am gasit nimic de la d-voastra. N-as putea spune unde este, dar la mine nu e!
Eu nu ştiu dacă m-aş descurca, să mă trezesc dimineaţa pe altă lume. Îmi amintesc că nu mi-a fost uşor nici în dimineaţa aceea, cînd s-a-ntors lumea de-atunci pe dos. Şi nu mi-a fost uşor, multă vreme după aceea – şi eram cu vreo douăj’ de ani mai puţin bătrîn.
Alta-i problema, însă: sindromul Coriolan Drăgănescu (eroul lui Caragiale, ştii tu).
Eu cred c-am luat ţeapă de prea multe ori pentru a mai aştepta ceva de la cineva care doar se pronunţă anti Sistem, care nu-l atacă la fundament ci-l menajează cu critici colaboraţioniste. Nici în privinţa protestului celor 400, nu mi-am făcut iluzii, ba chiar mi-am exprimat rezervele faţă de acel demers, necontinuat prin opoziţie dură, făţişă. Mă gîndeam la demisia-n bloc, pentru a zdruncina Sistemul.
Sigur, asta poate fi privită şi ca “25 la fundu-altuia”.
Dar eu nu recomand – cu-atît mai puţin aş propovădui – o cale ori alta. Eu doar îmi afirm convingerea că situaţia e atît de gravă încît paliativele nu că n-ajută, dar chiar strică dînd iluzia ameliorării. Or, singurul ameliorat – cu asemenea reţetă – e Răul, care-o duce tot mai bine.
@) Inima-Rea
Mestere, numai ca protestul acela in care nu crezi a avut succes, CSM a cedat in ambele privinte. Ce vrei tu ar fi o revolutie! Doar ca o vrei in Justitia, una la mina. A doua la mina, n-ai senzatia ca revolutiile ies cam prost la romani si ca poate ar trebui sa incercam si niste reforme?!
@) All
Text foarte interesant despre “subtilitatile” Secu pe blogul lui Dorin Tudoran
http://www.dorintudoran.com/2010/05/06/lista-2/
Pour arriver loine, il faut viser haut. Pour arriver n’importe ou, il faut viser tout.
Cam cum se-ntîmplă cu revoluţiile noastre.
PS: Ca să ajungi departe, trebuie să ţineşti sus. Ca să ajungi oriunde, trebui ţintit peste tot.
nea Liviule, scuze da vreau sa bag ceva off topic. Uneori citesc jurnalu lui Paul Goma. Asa in diagonala. Am dat peste o cunostinta de-a noastra ce e laudata de Goma, wow, mi-am zis! Goma e destul de zgircit cu laudele. Cin-sa fie, cin-sa fie? Unu care-s zice Inima rea, pa la pg. 300 si ceva.
@) Neamtu Tiganu
Nu=i nici o suparare! Doar ca la PG laudele nu-s niciodata definitive. M-a mai laudat si pe mine citeodata, dar asta nu l-a impiedicat sa ma dea in judecata cu tot cu revista pentu opiniile cuiva, care nu i-au cazut cu tronc!
@) All
Pe blogul lui Vasile Gogea, un remember pentru Calin Nemes, Dumnezeu sa-l odihneasca, care ar fi implinit azi 50 de ani, daca, satul de lumea noastra, nu s-ar fi decis sa ne lase singuri. Mai precis, aici
http://vasilegogea.wordpress.com/2010/05/07/calin-nemes-50/
Neamţule, nu poate fi vorba despre mine. Nu l-am cunoscut pe Goma chit c-am aflat – după ce i-am citit Jurnalul, că eram vecini în Drumu Taberei. Dar nu chiar atît de vecini încît să ne şi-ntîlnim pe-acolo. Ori ne-om fi da’ dacă nu ne ştiam…
Cum am mai spus – iar Liviu (Antonesei) a reluat în prezentarea pe care mi-a făcut-o în Timpul – Inimă-Rea este primul meu nume, de copil din flori al Silviei Inimă-Rea, din satul Vrata – Mehedinţi. Apoi, m-a dat de suflet şi-am pierdut numele de Inimă-Rea, cum şi datele personale (locul şi data naşterii au fost schimbate, după înfiere).
L-am adoptat ca pseudonim literar fiindcă fusese al meu, nu fiindcă era rar. Şi-am văzut că nu era deloc aşa rar – numai că nu ştiam eu cîţi se numeau ori îşi spuneau aşa. Am fost curios să merg pe Google, unde-am băgat de seamă că, totuşi, pentru cvasi totalitatea oamenilor, Inimă-Rea este asociat cu Titircă al lui Caragiale, fiind considerat o poreclă.
Probabil că poreclă a fost – dac-o ştia şi Caragiale, pe la 1870. “La ai mei” o fi apărut cel puţin cu o generaţie înaintea bunicului meu, Apostol Inimă-Rea.
Iar ca înţeles, nimeni nu-mi mai poate spune azi dacă pornea de la “mare supărare” ori de la “cîinoşenie”. Şansele erau sensibil egale printre oltenii aceia cam uitaţi de Dumnezu, cum mi s-au părut mie cînd i-am cunoscut – acum vreo 30 de ani. Azi, şansele înclină serios către ultimul înţeles.
De altfel, şi mama mea adoptivă era tot de pe-acolo – de la Bobaiţa. Aşa că am crescut tot olteneşte, “într-o lume duşmană”, una unde duşmănitul era ocupaţie de căpătîi a “duşmanilor” – toţi ceilalţi, aproape.
Azi, am vorbi despre mania persecuţiei – ca element al specificului local, alături de fudulie, zeflemea şi-un soi aparte de bunătate, de-ţi merge la inimă cînd dai de ea. Da’ nu ţine mult…
@) Inimă-Rea
”… şi-un soi aparte de bunătate, de-ţi merge la inimă cînd dai de ea. Da’ nu ţine mult…”
Minţi, George! Frumos, ca de obicei, dar minţi!
Şi dacă nu minţi, atunci te minţi!
De ce?
Că tu nu poţi fi rău!!!
Inimioară, eu nu pot fi rău fi’ncă-s al dracu’ de felu’ meu. Adică, omu’ ştie dintru-nceput la ce să se-aştepte de la mine.
Răutatea de care vorbeşti tu e din a ascunsă, vicleană, de-ţi dă miere cu linguriţa şi-ţi scoate ochii cu coada.
Puiule, dacă tot ţi-i dat să mori, macară să te-omoare-o fiere bună, nu să-ţi strice chisăliţa!!!
Io te iubesc aşa rău cum eşti, că eşti al dracului! Al dracului de… frumos!!! Mai ales când te-nervez(i)…
Altfel:
Mi-e dooor de Fulcanelli!!!
Daca_nu_nu says:
“Mi-e dooor de Fulcanelli !!!”
Imi pare rău că nu sunt foarte prezent, dar e greu cu prima prașilă a quasarilor. Si mai trebuie să mă ocup și de pregătirea terenului de aterizare când revin pe Pământ, pentru ca iar s-a obrăznicit Eyjafjallajokull și cam fumegă. Trebuie să caut o vrajă cu mistral, ca să pot ateriza direct în Paris.
http://www.youtube.com/watch?v=EUECSpu_YGY
@Inima-Rea
Uite asa, daca mai trec pe la “baza” mai inteleg si eu cite ceva. Da’ a inceput sa nu fie rau nici la “filiala”.
Salut pe toata lumea!
@) Fulcanelli
http://www.youtube.com/watch?v=vxyqhyhSEXc&feature=related
Vai de capul meu, Fulcanelli dragă, dar acuma văz (la ştiri) că domnia ta vorbeşti serios!!! Iar se joacă vulcanelul de-a erupţia… Şi eu care-mi ziceam că e vreo glumă (ui, ce melodie faină ţi-am fost adus). Bine, fie. Mi-oiu pune iar cenuşă-n cap, că m-am învăţat. Şi cu cenuşă-n cap, şi cu praf în uochi… etc.
În şoaptă:
Io zîc numa aşe: nu te grăbghi să aterizezi la Paris şi las-o mai uşor cu vulcanelu, că ăştia or să dea vina pe noi şi pentru exodul tinerimii din ţărişoară, şi pentru mersul lavelor pe meridianul nuştiucare… Până la urmă ne-om pomeni că om plăti tot noi oalele sparte cu salariul dăscălimii!!!
@) All
M-am intors de la premiera montarii lui Manutiu cu Hecuba (si alte piese) – uluitor de bine facut! N-am mai vazut trupa de aici in asa o forma de multa vreme…
@) LA
Cred că-s numai eu pe-acilea, rătăcită, ca de obicei.
Dacă nu-i puţin lucru să găseşti pe careva când te-ntorci de oareşiunde, atunci îţi spun eu:
Să-ţi fie de bine seara frumoasă!
@) Daca_nu_nu
Multumesc tare mult! Am avut o zi foarte placuta, cu conferinta & prinzul cu japonezul de la Toyota si premiera & cockteilul cu Manutiu! Sa fie primite!
@) All
La fratele Vasile Gogea pe blog, s-a postat partea a doua la “Despre naivitate”, mai exact chiar aici
http://vasilegogea.wordpress.com/2010/05/08/despre-naivitate-ii-intre-luciditate-si-cinism/
Daca_nu_nu says:
“Vai de capul meu, Fulcanelli dragă, dar acuma văz (la ştiri) că domnia ta vorbeşti serios!!! Iar se joacă vulcanelul de-a erupţia… Şi eu care-mi ziceam că e vreo glumă (ui, ce melodie faină ţi-am fost adus).”
Mulțumesc pentru melodie !
Să înțeleg că este pusă la îndoială seriozitatea mea într-ale magiei !!!!!
Ia uite cum mă re-materializez când termin de prășit quasarii (ca să-i prășesc cum trebuie e musai să trec în stare de plasmă și să fiu bogat energetic):
http://twistedphysics.typepad.com/.shared/image.html?/photos/uncategorized/2008/06/18/dia17test.jpg
Dacă mă mai niervează mult guvernul mă apuc să fac vreo 4-5 tone de aur și am rezolvat deficitul bugetar.
Ha!-Ha!-Ha!!!
Eeeeeeu? Eu pun la îndoială puterile domniei tale într-ale magiei???
Cum aş putea, când am fost… de faţă???!!!
Au n-ai răscolit domnia ta vremurile şi pământurile până în măruntaie???
Nuuuuuuu. Nu încape dubiu acilea!!!
Ştiu sigur că eşti o mină de aur, dar cred că-i laşi o ţâră să fiarbă-n suc propriu…
Altminteri, văd că-ncepi a te-ntrupa…
Ioooi!…
Şi văz că melodia ţi-ai luat-o, chiar dacă…
Îmi place, că eşti strângăreţ…
Foarte bine! Aşa se face găzdăcia.