Am ales astăzi să scriu despre cartea – Anna Politovskaia, Jurnal rusesc, Cu o prefaţă de Jon Snow, traducere din limba engleză de Emanuela Jalbă-Şoimaru, Bucureşti, Meteor Press, 2010 – unei celebre jurnaliste din Rusia, care a murit asasinată tocmai din pricina modului lipsit de orice „adaptabilitate” în care a înţeles să-şi facă meserie în ţara autocratului sosit pe filiera KGB, nu chiar pe degeaba. Mai întîi, dar la suprafaţă, pentru că avem de-a face cu bnevenita traducere a cărţii în limba română. În al doilea rînd, însă, pentru a atrage atenţia celor care, la noi, se socotesc cu grăbire „jurnalişti de investigaţie” sau „reporteri speciali” asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat riscurile acestei meserii în anumite locuri din lume, unele nu foarte îndepărtate de noi, cum e Rusia, de-o pildă. Ştiu, jurnaliştii noştri riscă să fie daţi în judecată de vreun potentat sau altul, însă în ţara de la răsărit, a devenit o obişnuinţă ca ei să moară, să fie ucişi – împuşcaţi, înjunghiaţi, aruncaţi în aer odată cu automobilul sau pedeştri, bătuţi pînă la ultima suflare etc. Dacă au căzut victime ale mafiilor economice, bandiţilor ca atare sau membrilor fostelor sau actualelor servicii secrete ruseşti, iarăşi a devenit o obişnuinţă să nu se afle vreodată.
Mă impresionase, desigur, cealaltă carte tradusă din Anna Politkovskaia pe care o citisem, Rusia lui Putin, din care am învăţat la fel de multe despre pseudodemocraţia rusească din vremea regimului Putin ca şi din KGB-ul la putere a lui Thierry Wolton, unul din cei mai străluciţi specialişti ai lumii în „puterea ocultă”, în serviciile secrete sovieto-ruse. Însă, cu siguranţă, acest Jurnal rusesc, scris în ultimii ani de viaţă ai autoarei, cei care au precedat asasinarea sa nici acum elucidată, m-a impresionat probabil şi mai mult. De unde, ca şi Jon Snow, în scurta prefaţă, şi eu întrevăd în rîndurile acestei cărţi ceva premonitoriu, dar şi ceva cumva testamentar. Rareori am citit o analiză atît de lucidă, însă şi atît de pasională, pentru că autoarea îşi iubea mai mult patria decît vremelnicii ei stăpîni, o descriere mai cutremurătoare şi mai lipsită de iluzii, însă cu o vagă pîlpîiere de speranţă într-un viitor altfel decît prezentul Rusiei putiniene. Cartea surprinde, de altfel, doi din cei mai aberanţi ani ai unui regim cinic, crud şi corupt, de la alegerile parlamentare din decembrie 2003 pînă la asediul şcolii din Beslan de la sfîrşitul lui 2005, radiografiind situaţii şi evenimente de pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse, din Moscova pînă în Cecenia şi de la Sankt Petersburg pînă în Siberia, pentru că, jurnalistă adevărată şi fără umbră de teamă, Anna Politkovskaia, corespondent special pentru Novaia Gazeta, a fost mereu acolo unde situaţia era mai fierbinte şi condiţia corespondentului de presă mai dificilă. Pentru că, deosebit de mulţi din confraţii săi, din Rusia sau de aiurea, autoarea Jurnalului rusesc chiar era o jurnalistă de investigaţie, cu tot ce poate avea mai nobil această profesiune. Şi şi-a făcut meseria în deplină onoare, fără să se lase intimidată de ameninţări, fără să se ferească de tot felul de pericole, pînă la capăt, pînă la moarte.
Editura şi traducătoarea merită toate laudele pentru aducerea acestei cărţi şi în limba română. Faptul că traducerea a fost făcută după o ediţie engleză, o ediţie rusească neexistînd încă, cel puţin nu una care să depăşească condiţia de samizdat, spune multe despre Rusia lui Putin, acum a echipei Putin – Medvedev, că tot a lor şi a KGB-ului a rămas încă imensa, chinuita şi nefericita ţară de la răsărit. Cine are dubii în această privinţă trebuie să citească neapărat această carte. Iar cine vrea o analiză sistematică a transformării Rusiei cu „oligarhie pluralistă” a lui Elţîn în Rusia „oligarhiei monolitice” putiniene şi a modului în care „cercul de la Sankt Petersburg” a pus mîna pe întreaga putere în Rusia, pentru a o exercita discreţionar, poate consulta şi cartea lui Wolton, amintită la începutul acestui articol.
(O versiune a acestui articol a apărut în ediţia de azi a cotdianului Flacăra Iaşului)
@All
Invitatie la “pavilionul de oaspeti” , pe
http://vasilegogea.wordpress.com/
Bună dimineaţa, Lume!!!
Pupici, pupici!
@) All
Buna dimineata la toata lumea!
@) Vasile Gogea
Imediat merg si la pavilion!
@All
S-a terminat sarbatoarea! Nu mai “munceste” nimeni ?
Bun dimineata ,
Eu nu voi bocota pupici raspanditi cu atata largete de “daca nu nu” si ii voi primi cu placere (spre necazul lui Inima Rea
)
@) Virgil
Nu-i năcăjit Inimioara, Virgil, dragule. Poate puţin îngrijorat. Dar asta nu poate decât să mă bucure, îţi dai seama. Ce ar putea fi mai plăcut pentru-o muiere decât să ştie că-i poartă grija un domn frumos şi deştept?! Plus că n-aş băga mâna-n foc – chiar di tăt – că s-a gândit numai la mine. Doară ştii domnia ta că George-i maestru în scrierea cu schepsis.
Eu i-am răspuns pentru orice eventualitate, că, de ascuns, chiar n-am ce.
Şi George ştie asta!
Apropo:
@) ALL
Pupici, pupici!!!
@Daca_nu_nu
Stiu asta , Doar incercam aceeasi tehinca pe care am utilizat-o cu tine si anume bagatul batului prin gard.
@) Fulcanelli & amici: un filmulet exceptional!
http://www.alexmazilu.ro/time/
@) Zitella
Foarte frumos filmuletul – mi l-am descarcat si pus la colectie!
Bine, Inimioară, împrăştie tu pupici peste lume, să vedem cîţi ţi s-or întoarce, risipitoareo!
Dar să ştii că-n chestiunea cu paiele-n cap, mă suspectezi jaba. E drept că ţi-am dat oarece motiv – trebuia să spun “”continuarea”, în loc de “comentarea”. Da’ io o dau în ceru’ ‘mă-si de pretinie dacă tre’ să cîntăresc fiece voroavă, de frică să nu pară ce nu e.
Numa-ntre noi acu’: oi scrie eu cu schepsis, da’ tu-nţeleg mai cu schepsis de cumu-i scris.
Fără supărare, bine?
@) Liviu Antonesei: adresa e a blogului personal al unuia din fostii dvs colegi de pe vox. Un blog foto al unui tanar artist fotograf. Pe care … am pus ochii!
http://voxpublica.realitatea.net/freestyle/mozaic-de-culoare-40803.html
Mai trag din cand in cand cate o ocheada pe la Fumi si Rogo si cam atat.
Dottore, che passa, ati vazut ce de tratamente au primit judecatorii din blocul dumneavoastra azi?
(Medicamente, medicamente, Bolcase, medicamente!)
S-or fi “lecuit”?
Păi, lucrul stă cam aşa, Inimioară:
Cine nu trece prin filtre proprii cele ce citeşte, citeşte degeaba… Cine se supără, îi tăiem nasul (anacolut, ştii domnia ta).
Cât despre schepsis, pare sorry, dar asta mi-i meseria (că de profesiune nu poate fi vorba), anume să caut acu-n caru cu fân…
Au rămas nediscutaţi pupicii. Aici tră să-ţi dau dreptate: am umblat astăzi de zăludă o jumătate de zi şi pas! să-şi mai aducă aminte careva că oareşicând i-am fost pupat unde i-a scuipat oarecine, de le-am şters ruşinea…
În rest, dacă te superi, ţi-a trece, că eu tot te iubesc.
Dacă nu, nu.
@) All
In Adevarul, am scris despre excelentul film al lui Solomon. Cred ca voi reveni pe larg si aici. Deocamdata insa la adresa
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Succesul_lui_Solomon_7_255044497.html
@Zitella
Foarte frumos. Mulțumesc !
Mi-ai dat acum un motiv de zgândărit timpul. Cred c-am sa plec puțin pe Marte să verific culturile de quasari și la întoarcere fac o haltă în Paris, să recitesc mesajele catedralelor.
Messer Fulcanelli, cît îţi vei mai rîde de pasienţia nostra? Oare gîndeşti că nu ştim că – oprind domnia-ta timpul în loc, cu machiavelîcuri sofisticeşti – ai devenit ubicuu? Că eşti şi pe Marte, şi la Paris, şi aici, şi oriunde – fără apoi, înainte ori oleacî?
Ba poate că spre binele nostru ne fierbi aşa, în oală seacă. Adică, să nu ne dăm şi noi sama c-am fi ubicui, că sîntem peste tot cî’noi simţim c-am fi pe nicări, afară de pîrdalnic locu-n care ne ducem viaţa.
@L.A.
Re.: “Succesul lui Solomon”(Adevarul): excelent articol – o dreapta impartire a “darurilor” criticului intre regizor si public. Este un lucru notabil ca un regizor
foarte “nou” sa-si “mobilizeze” atit de repede si in numar atit de mare spectatorii. Mie imi da soerante in plus: sa nu mai spuna nimeni ca adevarul nu
“face” succes!
Aparte:
Ieri pe filipică, azi pe catilinară. Ian taci că tăt nu-i rău…
@Inima-Rea
hi, hi…. Asa este. Incep să mă volatilizez pe principiul creșterii entropice. Si atunci pot ocupa tot spațiul care mi se pune la dispoziție (inclusiv cel virtual). Vinovați sunt însă cei care-mi pun la dispoziție prea mult spațiu.
Auzi, Fulcanelli, iubitule,
(azi sunt în pasă bună, George drag)
De ce trebuie să dai vina pe cineva, în loc să zici ”blogdaproste”?
Eu zic blogdaproste, să ştii!
Una, că n-am murit vineri când m-am catapultat la loc cu verdeaţă…
Alta, că n-am murit de inimă rea, ieri, când m-am supărat pe toată lumea, şi m-am luat de George…
Iartă-mă, Inimioară!!!
Hai că poţi! Ştiu că poţi! Să nu zici că nu poţi…
TREBUIE să poţi…
Pupici to all.
@) Daca_nu_nu: ai chef si timp de olecuta de vorba pe la colturi?
Zitta dragă, chiar am. Că m-am năcăjit cu un text toată dup-amiaza…
@) Daca_nu_nu: pai, mai fata draga, despre inimioar-al tau vreau sa zic vorbe rele!
Auzi, tu-l cunosti mai bine, ce zici: ce-i de facut ca dumnealui, adica el, adica George sa scrie/ Da sa scrie sa apara pe hartie ca eu numa asa pot sa iubesc o carte, asa are ea suflet si trup, pe hartie.
Io-l tot citesc pe unde-l prind si zau ca are-un verb si-o verva …
Da mereu raspunde la provocarile altora, e un reactionar? Intreb!
Zitta,
Uite cum devine treaba: să nu zici vorbe rele de Inimioaraaa, că… fac infract de… inimă-rea!!!
Altfel:
De ce nu scrie George pe hârtie?
Hm…
Asta-i grea întrebare.
M-ai prins!
NU ŞTIU.
Hai să-l întrebăm pe el…
@) Daca_nu_nu: Io v-am citit in revista lui Dottore, fiecare-n dreptul lui ati scris … pe inima mea. Da el, adica ‘mnealui, adica George, simt ca are-un dar de la Dumnezeu si ca ar trebui sa-l intrupeze si sa-l daruiasca la randul lui.
Eu n-am intrebat de ce nu scrie, am intrebat ce-i da facut sa-l … “inchidem” intr-o poveste legata-ntr-o carte!
Păi, ce să zic? Eu ştiu?…
Noi suntem două muieri amărâte. Ce putem noi face mai mult decât să-i servim felioare de dragoste, dup-aia să-l enervăm (aici nu tră să facem eforturi, că văd că mie-mi iese din prima, la fic). Că, vorba latinului, indignatio facit versus.
Oari să-i plătim o muză?
Ce zici?
Aoleo, da analfabetă mai sunt…
Iertare. În loc de ”la fic”, a se citi, vă rog ”la fics”.
Mulţam.
@) Daca_nu_nu: Ha-haaaaaaaaaa!!!!!!!!!!
Io zac ca-i de-ajuns ca l-am vorbit in lipsa, ca de enervat se enerveaza singur, dupa bunul lui plac. Nu-ti fa griji, stie el cine si cat il iubeste. Geaba-i spunem, ce folos, tot cat simte el conteaza!
Iar o muza … sa-i rugam pe baieti sa ne-ajute. Da’ ma tem ca tot la dansu-i ultimul cuvant si alegerea.
Da mataluta di ce esti suparata? Ori necajita, cine-i vinovatu’ ca …
Aoileu, ai zis un text?
Da, m-am chinuit cu un text nasol de tot, dintr-o latină de secol XVIII, latină de cancelarie… Apoi, ştii şi conţopiştii ăia cum erau… no.
Nu mai sunt supărată. Ieri am fost. Că m-am zbătut să rezolv neşte treburi şi nu mi s-a arătat nici în ruptul capului… Ba mai mult, am avut ocazia să văd cum se umflă în pene oameni cărora le-am pus pita-n mână şi pe care i-am învăţat să scrie. Am venit acasă verde de furie.
Şi, pe fondul ăsta, îmi pică – absolut nefericit – sub ochi, commentul lui George, care se nimerea – al dracului, la ”fics”.
Maaamă, ce m-am cătrăniiit. Că toată lumea zice ”mai taci, dracului”. Io zic: ”nu mai tac, că m-am cam săturat”. Şi aşa iote ce de paie mi-am aprins în cap…
Las că focu-i purificatoriu, ştii.
Numa George de m-a iubi olecuţă, să vezi cum mi-a trece…
@) Daca_nu_nu: Olecutaaaaaa??????? Moldoveanca te-ai facut!
Iaca, trag nadejde ca vorba noastra muiereasca di neasara ti-o fi prins ghini, tresi cu viderea pi sei nerecunoscatori si nu mai astepta aldata.
Io-t multamesc ca mi-ai tanut di urat si ti imbratisaz! Hii barbata!
Ha!-Ha!-Ha!
Aia-i de la cronicari cetire…
Te îmbrăţişez şi eu.
Nopate bună, Zittela.
Mai vorbim.
@) Daca_nu_nu: aici-s!
Noapte buna!
@) Daca_nu_nu, Zitella
Dar de unde ati scos-o, Doamnelor, ca Inima-rea nu scrie?! Eu am publicat un fragment dintr-o postata de mari dimensiuni, care ameninta energic sa devina roman. Si am mai citit si un roman, scurt, dar plin de jerbe!!! Sa nu-mi mai vorbiti autorul de rau!!! Ca mai fac si eu, Doamne fereste, inima rea!
@) Vasile Gogea
Ba da, cred ca adevarul, fie si cel artisitic, face succes, macar incepe sa faca!
@) Liviu Antonesei: Seara buna, dottore!
Da’ ce repede ati sarit sa va aparati de-o vorba-n vant! Mai multe, recunosc.
Pai, am zis ca am citit fragmentul din Timpul.
Io astept intruparea!
Uuuups… Ne-a prins…
Păi, să vezi Domnia ta, Bunicule scump, că eu şi Zitta, adică noi două, voiam să, mă-nţelegi, cumva, aşa, mai pe departe, ştii domnia ta, voiam, de fapt aveam intenţia!!!
Da. Exact. Asta este…
Zitta m-a ajutat să-mi cer iertare de la George!!!
Doamnele mele, mulţămit am fost cîn’ văzut-am ce mare grijă-mi purtaţi. Numa’ mulţămit, ce să-l mînii p’Ăl de Sus.
Apoi, înturnatu-m-am şi-oi agrăit: Do’mne, că nu ştiu eu meşteşugu’ d’a scri fără odi’nă, şi d’a-ntrupa fără răgaz! Că şi eu doară mă cert şi mă cercetez cu obidă, că ce-aştept?
Nu-ş’ ce-aştept. Merchezu’ meu pe lumea ata fu să fac atunci cîn’îmi vine, nu cîn’ trebu’. Iar cîn’ se potrivi vine cu trebu’, să to’fac.
Acu’, nu-i aşa. Nu-ş’ de ce. Că de amar îndelungat, al laptelui izvor a secat, ori că – de-am tot învins-o p’a cu coasa, apăi se cheamă c-am tot timpu’ din lume.
Nu, ni’ aşe nu-i. Altfelu-i.
Eu nu mi-s ebenist. Ori rup ceru-n două, ori mă las păgubaş.
Aşa am jucat tot timpul – ori/ori. Nu văz de ce m-aş schimba tumna la vîrsta cica-a senctucţii. Senectute – pe dracu’!
PS: Zitella, cu voia ta, numa’ ce-mi trimite Dottorre imailu-ţi, că-ţi şi teleportez cîtu-i din cît a să fie.
@) George: Cu draga inima astept, ce este si ce-o fi sa fie!
Sanatate! Si o sa-ncerc sa rog si eu ceru’ … …
Multumesc, George, multumesc Dottore!
Buna dimineata,
Acu nu pot decat sa incurajez efortul celor doua doamne de a-l face pe Inima Rea mai prolific.
Iar daca mai adaug proverbul “cherchez la femme” iata calea.
@Inima-Rea
Se putea să nu torn și eu măcar puțin gaz peste focul secret ? Dar dacă tot prășeam la quasari, m-am gândit să fac o pauză între două șiruri Fibonacci. Mamăă ce răsaduri frumoase de quasari mi-au ieșit anul ăsta pe plantații ! Nu degeaba le-am pus praf de soare la rădăcină.
http://chandra.harvard.edu/photo/2006/4c37/4c37.jpg
Când discutam despre existența timpului, a temperaturii, a materiei, a numărului PI etc. am tot așteptat o întrebare. O poezie există sau este doar o iluzie ? Cred că există doar dacă te miști și o scoți la lumină (musai trebuie să-i pui praf de soare la rădăcină). Dacă nu o pui pe hârtie, rămâne doar un fum, o suflare în calea vânturilor solare. Dacă ai harul scriiturii, parcă e păcat să lași mândrețe de roman să se spargă din cauza nemișcării. Perfecțiunea ? Numai Dumnezeu este perfect.
Am înţeles, mag rătăcitor prin stele, şi mă voi anevoi a-mi plini datoria.
@) Fulcanelli
Binevenit indemnul!
@) Inima-Rea
Eu iau ultima inteventie drept promisiune!
Aparte:
Paiele-or ars. Deci s-au făcut cenuşăăă…
Oari ar trebui să-mi pun cenuşă-n cap?
Tare:
Inimioarăăă…
(nimic)
Mai tare:
Auzi, George, tu vrei să mă prăpădesc de dorul tău???!!!
@) All
Postare noua despre cartea d-lui judecator Cristi Danilet privind coruptia si anticoruptia din Justitia romaneasca la adresa
http://antonesei.timpul.ro/2010/05/05/justitie-coruptie-anticoruptie/
In seara asta domnul Traian Basescu, presedintele nu al romanilor a lansat bomba. Dupa ce a continuattraditia post revolutionara a Romanie, si anume in a vinde tara puterilor straine,mai mult sau mai putin cunoscute in aceasta seara Basescu a mai acceptat odata sa ne faca altii politicile interne in defavoarea romanilor. Pensiile si salariile scad drastic intr-o perioada in care si asa ele sunt insuficiente pentru 99% dintre cetatenii acestei tari. Ne indreptam catre faliment si mai rau e ca ne indreptam catre foamete si moarte cu pasi rapizi. Prognoza este mai mult decat sumbra. Dumnezeu sa ne ajute!
ce-i cu comentariile astea à la con?
@) Persefona Boboli
A fost un atac cu spamuri de neimaginat! Ieri si azi diminata, am sters de mi-au iesit ochii din cap. Intreb in stinga si dreapta, poate exista vreun mijloc de protectie!
Your web site came up during my research and i¡¯m stricken by what you have prepared on this content. I¡¯m at the moment diversifying my search and therefore can not contribute more, nevertheless, I¡¯ve bookmarked your website and will be coming back to keep up with any kind of forthcoming changes. Simply appreciate it and thanks for allowing for my comment.