Observator cultural la Iaşi
Acum o săptămînă, o parte a echipei de la „Observator cultural” a venit la Iaşi pentru mai multe întîlniri cu cititorii, prima la Universitatea „Petre Andrei”, unde s-a desfăşurat o foarte animată dezbatere în jurul conferinţei şi al filmului lui Marius Oprea privind activitatea desfăşurată de acesta pentru recuperarea memoriei victimelor terorii comuniste şi deconspirarea torţionarilor, dezbaterea la care au participat Carmen Muşat, Doina Ioanid, Ovidiu Şimonca, Caius Dobrescu şi subsemnatul, în calitate de recent colaborator permanent al revistei. Dezbaterea, animată de tînărul critic Antonio Patraş, a reuşit să atragă şi gazdele – Doru Tompea, Sorin Bocancea şi Daniel Şandru – precum şi pe mulţi dintre foarte numeroşii participanţi. După ce istoricul Marius Oprea a plecat în mare viteză să-şi ţină orele la masteratul de „Istoria comunismului” de la Universitatea „Al. I. Cuza”, iar noi, ceilalţi ne-am tras sufletul pe unde am putut, seara, la Casa de cultură a municipiului din Parcul Copou, s-a desfăşurat o altă dezbatere, la care, pe lîngă cei enumeraţi deja, au participat Nichita Danilov, Bogdan Creţu, Şerban Axinte, tematica fiind literară, mai precis, dezbaterea a încercat să descifreze modul în care revistele culturale româneşti reuşesc – sau nu! – să reflecte literatura contemporană. Şi de aceasta dată, am fost plăcut impresionat de numărul mare al participanţilor şi, mai ales, de caracterul foarte activ al prezenţei lor acolo. Seara, cina de la restaurantul „La Motoare”, a fost precedată de turul de prezentare pe care plasticianul Dragoş Pătraşcu l-a făcut împreună cu oaspeţii prin faţa operelor sale adăpostite în interiorul localului cu pricina.
Monopolul pe anticomunism a fost spart!
Cu prilejul recentelor conferinţe, Marius Oprea, cunoscutul investigator al crimelor comunismului, mi-a dat, ne-a dat şi o veste foarte bună! Cîţi n-au dorit desfiinţarea anchetelor dumisale! Cîţi şi cît se vor fi bucurat cînd, în proverbiala sa înţelepciune, premierul Boc l-a demis pe Marius Oprea de la conducerea „Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România”, instalînd la conducerea acestuia, comasat de altfel cu „Institutul pentru Memoria Exilului Românesc”, de la conducerea căruia l-a demis şi pe dl. Dinu Zamfirescu, deci instalînd la conducerea „institutelor reunite”, teoretic pe motive de economie, echipa anticomuniştilor de cabinet a d-lui Vladimir Tismăneanu! S-a realizat astfel visul de veacuri al acestora din urmă, instalarea monopolului asupra studierii şi condamnării crimelor comunismului. Dar, iată, această tendinţă monopolistă n-a avut sorţi de izbîndă. Desigur, nu datorită d-lui Boc sau vreo altei instituţii sau instanţe româneşti, ci datorită… nemţilor! Da, nu v-au înşelat ochii, aţi citit bine. Nemţilor de la Fundaţia „Konrad Adenauer” li s-a părut foarte important ceea ce făcea M. Oprea, şi anume, pe lîngă publicarea de cărţi şi colecţii de documente privind comunismul băştinaş, faptul că se apucase de dezgropat victimele ascunse ale comunismului şi de trimis dosare de sesizare penală a Parchetului în ceea ce-i privea pe asasinii respectivelor victime. Şi părîndu-li-se nemţilor important ce făcea Marius Oprea, ceea ce noua formulă a IICCR nu face şi nici nu poate să facă, fiind (auto)legat la mîini de noua lege de funcţionare, care uită de victime şi-i trece sub tăcere pe făptaşi, s-au decis să dea o mînă de ajutor, astfel încît istoricul să-şi poată continua opera de investigaţie. O donaţie de cîteva zeci mii de euro a permis înfiinţarea de către Marius Oprea a „Centrului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România” şi, pentru că nu toţi românii sînt obligatoriu ticăloşi, pentru a nu se pierde vremea cu legalizarea prin tribunal şi alte delicii birocratice, dl. Stelian Tănase, preşedintele Fundaţiei „Societatea Civilă”, a acceptat funcţionarea Centrului, în deplină autonomie, fără nici un fel de amestec, de orice natură, sub egida Fundaţiei dumisale. În acest fel, Marius Oprea îşi va putea continua activitatea practic fără nici o întrerupere, ceea ce e excelent, pentru că mai există mii de morminte ale celor asasinaţi de Securitate, fără măcar a beneficia de vreun proces, în toată ţara.
Sigur, subvenţia Fundaţiei „Adenauer” permite doar deschiderea Centrului şi reluarea activităţii de cercetare. Însă mai multe asociaţii civice şi religioase româneşti, mai ales din Transilvania, au început deja să se intereseze cum pot sprijini financiar Centrul, la fel şi alte organizaţii germane. De bună seamă, Centrul, odată în activitate efectivă, va putea accesa şi finanţări europene. Deocamdată, e excelent că există şi continuă activitatea fostului IICCR. Prin urmare, ceea ce a refuzat să mai facă statul român se va face prin sprijin european, german şi privat românesc. E excelent şi aşa, statul va rămîne doar cu grija „cărturarilor anticomunişti” ai d-lor Tismăneanu, Stanomir şi Neamţu! Dar măcar nu s-a putut instala monopolul pe anticomunism şi nici n-a fost castrat complet anticomunismul de la noi. Însă, pînă la urmă, va avea şi statul contribuţia sa! Marius Oprea a dat guvernul în judecată şi, fiind demis pe cînd se afla în concediul legal de odihnă, deci cu încălcarea flagrantă a dreptului muncii, pentru că dl. Tismăneanu se grăbea cu monopolul!, nu are cum pierde procesul. Nimeni nu a pierdut încă un proces de acest fel nici măcar în România. Şi după cum îmi spunea cu oarece amuzament, va dona toţi banii, salariile restante şi despăgubirile dispuse de instanţă, „Centrului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România”, pe care tocmai ce l-a inaugurat! Să fie primit, coane Boc!
( O versiune prescurtată a articolului a apărut în cotidianul Flacăra Iaşului din 22 aprilie a.c.)
Update
După ce-am postat articolul, m-a sunat Marius Oprea să-mi mulţumescă, dar mai ales să-mi dea noutăţi. Pe scurt, acestea ar fi:
1. De la Iaşi, a continuat cu conferinţele la Alba Iulia, Sibiu (excelentă organizarea şi mobilizarea Monicăi Vlad!) şi Sighişoara, unde au participat sute de persoane. Foarte mulţi şi-au oferit ajutorul în toate formele posibile.
2. Fratele său, care are un magazin de carne în Olanda, a oferit Centrului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România, un laptop şi o cameră video, ambele de ultimă generaţie, pentru a putea continua activitatea de arhivare documentar-imagistică a rezultatelor investigaţiilor de teren.
@Inima-Rea
Aici cred ca voi fi de partea lui L.A. (si, desigur, a lui M.O.): pentru ADEVARUL
TAU nu “concurezi” cu nimeni decit, poate (si acum e cazul) cu formele ascunse ale constiintei lenese, cu intruchiparile inselatoare ale “harniciei trindave” (ca sa citez un “boier al mintii”) ori cu taria de gelatina a intransigentei de “biblioteca”. Sa ne intelegem: pina la urma, poate ca nu numarul final si valid al victimelor conteaza, dar este capital ca NUMARAREA sa se faca si nu sa fie inlocuita cu alte “proceduri”.
Masurarea, chiar fizica, a raului e primul pas spre condamnarea lui.
LA&VG> Ok!
@) Vasile Gogea, Inima-Rea
Ma bucur sa vad un fel de acprd triumviral, unde terminatia nu e de la virus! Pe Adevarul, a fopst postat articolul despre Modernizarea ststului intre SIDA si Ebola, mai precis la adresa
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Modernizarea_statului_intre_SIDA_si_Ebola_7_250844917.html
@L.A. – re. Adevarul
Oi fi fiind eu un sceptic entuziast, da’ nici ‘mata, Bunicule… nu stiu cum sa zic, un pesimist militant?
Daca punem mina de la mina iese de un… militantism entuziast (ceea ce nu e dorit, nu-i asa?).
@) Vasile Gogea
Cred ca sint un pesimist, sau macar sceptic, dar militant! Ca sa nu fac depresie! Militant entuziast? Si zice Corbul: Nevermore!
E posibil ca “Bunicul” să fie un pesimist entuziast. Eu aş fi, atunci, scepticul militant.
@) Vasile Gogea, Inima-Rea
Cred ca trebuie sa ne dam pe mina psihologului!
Mai întîi, să-l invităm la Borta Rece, să vedem dacă-i competent. Nu te dai, aşa, pe mîna oricărui abstinent – părerea mea…
@) Inima-Rea
Mestere, nici eu n-o puteam rosti mai bine! Vad ca ti-a ramas inima in celebrul local…
Prieteni,
va invit sa vedeti ce mi-a aparut mie in gradina! Dar nu toti odata, ca inca ma misc cu viteza dumnealui si n-am “instructori”, invat din erori…
http://vasilegogea.wordpress.com/
@) Vasile Gogea
Hopa, avem blog! Sa fie in ceas bun! E frumos ce-ai postat acolo, dar asa de… putin!!! Spor!!!
@) Liviu Antonesei: Dottore, intrati dvs. primul in blocul d-lui Gogea, ca asa se zice, sa intre un barbat primul intr-o casa noua! Sa fie-ntr-un ceas bun!
Gand la gand cu bucurie!
@) Zitella
Nu-mi dadusem seama de prima oara si i-am facut urarile aici. Dar se vede treaba ca stie zicerile, si-a pus singur primul comentariu, asa ca am ajuns pe locul doi!
@Zitella, Liviu
Multumesc frumos! E cam “nemobilat” inca la mine, dar eu fac singur totul si invat numai din greseli. Va fi – sper – mai bine in scurt timp. Pentru moment
imi prind bine incurajarile si va sunt indatorat pentru ele.
@) Liviu Antonesei: Dottore, era deja acolo primul comentariu! Precum vedeti, nu-mi scapa nimic! Sa va citesc, sa va “controlez”, la asta, doar la asta ma pricep!
@) All
Salut! Pupici la toată lumea!!!
Venit – pupici – plecat.
Maître, mă bucur de audienţa ta din Adevărul. Mă mai bucur şi de casă nouă, la Vasile (Gogea). Aici, se opresc bucuriile mele: nu mă bucur de timp, în dimineaţa asta; nu mă bucur deloc că am rămas de căruţă – n-am şi eu un blog, acolo, ca tot omul!
Dar stau şi mă gîndesc (mai am două minute, timp – berechet!): cînd mai combat eu aici, la Dorin Tudoran, Vasile Gogea şi pe voxpublica, dacă-mi iau şi-un blog pe cap?
Gata, a expirat timpul gîndirii. Rămîne să decit al’dat’. Amînare, dulce amînare!…
@) Inima-Rea
Da, vad ca am ceva trecere in Adevarul, poate inca nu de dimensiunile celei de la Cotidianul, desi acela avea tiraj mult mai mic. Sau poate chiar de asta?
Cu timpul, am si eu probleme. ma chinuie spinarea de veo zece zile, ma lasase ieri ca a fost cald, uscat, soare, dar azi i-ar s-a stricat vreme si simt asta!
Pai, blog vrei, maitre? Blog ia si fa-ti! Pe-al meu, l-au facut pustii de la revista, dar vad ca fratele Vasile se descurca si singur!
@) Daca_nu_nu
Venit ca venit, dar iarasi plecat? Unde?
Unde? La şcoală! Să ţinem cursuri, să facem cercetare, să scrim articli indexaţi – de care va să se-nchedece de-amu-nainte tătă una ştiinţă umanistă, fie ea româneasă ore ba. Să creştem mari, să ne facem conferenţiară, cum voieşte tătă lume… Dup-aia, cine ştie, cu ajutoriu de susu, poate ne-a izghi una dărabă noroc şi ne-om face şi profesoară universitară şi poate chiar academiciană, că doară de-este-or mai fost… Şi ui aşe om creşteeeee – fără descreştere, că aia cu creşterea şi descreşterea-i universal valabilă, dar la noi nu-i ca la tătă lume, noi numa creştem – om creşte şi-om tăt creşte, atâta de mari că a sta soarele-n loc şi s-a mira de mărirea noastră… Că, Doamneee, frumosu-i să visezi, da să nu te doară nemică.
Pe mine-a cam început a mă dure capu şi mi-i că nu mi-a trece curând.
Dar am noroc cu Domniile Voastre, că viu aci, iau o gură de dragoste, îmi încarc bateriile şi iar am ”combustibil” pentru o sută de kilometriiiii….
Şi tăt aşe…
Off Topic:
@) Loda, draga mea, scuze că-ţi răspunz cu-ntârziere! Dar io, cu drumurile, cum mă ştii… Îţi doresc tot binele din lume, iar soţului tău, însănătoşire grabnică.
Pup again!!!
P.S. Da şi când m-oi mănia odatăăă, să vezi cum mă trag io la cratiţă, de n-ai văst de-alea, de când te-o lăsat Dumnezo… Şi facă-să ”conferenţiară” cine-o vre, că mie mi-o ajuns…
Gata, v-am pupat şi am plecat. Că plouăăăăăăăăă mărunt-mărunt… iar la 12 tră să fiu la Alba.
@Daca Nunu
Vrei să opresc ploaia ???
Nu zic nu!
@Daca Nunu
Atunci pornesc vraja ! Pazea !
Păi, asta-i treaba – că n-aş prea vrea. În genere, nu mă reped să intru-n rînduri, mie să-mi trebă lucuru’ ista, să-l aduc acasă. Or, nu prea-mi. Am unde mă-ntinde la voroavă. Ca românu’ – stă la bloc, iar cînd vrea şi el să guste dulceaţa vieţii de hospodar, se duce pe la pretini care-au apucat să se-ntemeieze. Şi să minunează el: Bă, ghini-o fi da’ şi de muncî-i cît cuprinde! Ia las’să mai şi huzurească unu’-altu’, sî nu si chiardă samînţa di leneş – c-ar fi păcat, că-s şi ei de-a’ noştri…
Mă iertaţi de grai moldovenesc, da’ mi se trage de cînd cu “limba maternă”. P’aci, aşa sună limba maternă în care şi-or da copchiii tăti examinili şelea.
Că-mi veni unda: După cîtă ştiinţă dialectologică mi-a rămas, graiurile limbii române ar fi muntean, moldovean, bănăţean, crişan şi maramureşean. Fiindcă – potrivit proiectului Funeriu al Legii învăţămîntului – limbile pămîntului sînt, acum: vii (moderne) clasice (moarte) şi materne. Mai sînt sintetice ori analitice, fonetice ori etimologice.
Dacă mai socotim şi că limba română – ca limbă romanică – are dialecte dintre care ceea ce numim noi “limba română”-i numai una, pe lîngă istroromână, meglenoromână, aromână, macedoromână (mai era şi retroromâna da’ muri demult, săraca, pe malurile Genevei) aveţi a vedea – boieri dv – că Filologia va fi mama-nţelepciunii, la atîtea neamuri, limbi şi graiuri. Fără un poliglot să le ştie măcar p’astea, n-are a fi chip să se mai corecteze lucrările scrise, ni’ să te-nţelegi cu elevul la clasă.
Ce nu-mi place – cu nici un chip, nu-mi – este că nu se democratizează – dracu’! – şi matematica, fizica ori chimia lui Fulcanelli, să fie şi alea materne: matematica maternă, asta cucerire a civilizaţiei!
Parcă văd – aşa – un sistem lancasterian adaptat la cerinţele Şcolii Materne (nu “Româneşti” – român, românesc tinzînd a fi vorbe de ocară şovină şi xenofobă) – în care 3-5 profesori predau unor grupuri de elevi, fiecăruia în limba sa maternă. Ce polifonie, nu?
Deja, se practică – la religie: ortodocşii stau poponeţ, răstimp ceilalţi zburdînd pe-afară. Asta-ntăreşte Credinţa, cred…
Inima-Rea says:
“Ce nu-mi place – cu nici un chip, nu-mi – este că nu se democratizează – dracu’! – şi matematica, fizica ori chimia lui Fulcanelli, să fie şi alea materne: matematica maternă, asta cucerire a civilizaţiei !”
Hi, hi, hi… De ce este chimia atât de omogenă ?
Prin aplicarea a ceea ce se numește principiul antropic, se poate răspunde astfel: Chimia este așa cum este deoarece existăm.
Aşa cum este bine cunoscut în literatura de specialitate a trebuit să se formeze mai întâi o generație timpurie de stele care au transformat o parte din hidrogenul şi heliul inițial în elemente cum sunt carbonul şi oxigenul, din care suntem făcuți. Apoi stelele au explodat formând Supernove şi resturile lor au format alte stele şi planete, printre care acelea din Sistemul nostru Solar (care are vârsta de circa cinci miliarde de ani). Primele unul sau două miliarde de ani din existența Pământului au fost prea fierbinți pentru ca să se poată dezvolta sisteme complicate. După aceste două miliarde de ani au urmat alte trei în care au început să se conecteze atomii între ei și să dea molecule, iar muuuuult mai târziu chiar și macromolecule. Deci alchimia este atât de omogenă pentru că are o vechime de 3-4 miliarde de ani, în timp ce limbile vii, clasice și materne sunt ceva mai tinerele.
Deci, messer Fulcanelli, chimia e mama noastră. Putem avansa – prudent dar netemător – ipoteza că limba noastră maternă este chimica?
PS: În calitate de Ariel, sper că n-ai mai comis vreo ghiduşie, să-i dai Marcelei ceaţă-n loc de ploaie, că n-aş vrea să fiu în pielea matale, atunci.
Inima-Rea says:
“Deci, messer Fulcanelli, chimia e mama noastră. Putem avansa – prudent dar netemător – ipoteza că limba noastră maternă este chimica ?”
Prudent, da-da, chiar foarte prudent ! Indiferent dacă a ieșit soarele la Alba Iulia sau a plouat cu broaște, tot mă ceartă Daca Nunu când va ceti pe seară despre principiile antropice extrapolate chimic.
@Inima-Rea
Acum lăsând gluma la o parte, între limbajul chimic și limbile vii, clasice, sau materne există oareșice legături. Nu degeaba se vehiculează noțiunea de entropie informațională, aflată în legătură directă cu entropia termodinamică (sau cu cea statistică) foarte dragi alpha-alchimiștilor și omega-fizicienilor. Mai nou, chimia poate fi privită și ca o știință a informației, iar atunci când în interiorul unui sistem chimic este înglobată o anumită cantitate de informație (măsurabilă prin intermediul entropiei) acesta se poate auto-asambla (ADN, virusuri, proteine), operând conform unor principii asemănătoare programelor de computer. De altfel, celulele sistemelor vii discută între ele prin intermediul mesajelor chimice, așa încât între limbajul chimic și latinească trebuie să fie musai o legătură (pe care urmează să o găsim cu Matrix 4.0 reload). Dacă Nunu ne spune minimul de cuvinte latinești care sunt necesare într-o frază pentru a transmite o idee, Virgil calculează de câți biți avem nevoie pentru codificarea frazei, iar Fulcanelli caută principiile alchimice prin care să transmită pe cale chimică aceeași idee celulelor. Si apoi scriem repede 3-4 articole in revista Nature.
Dacă mă tem de ceva, pe lumea asta, de biochimie mă tem. Mă gîndesc la transferul de informaţii – cum îi zici – şi mă gîndesc la cîte-o enzimă mai leneşă ori obosită: ţi-a şi ieşit un corn în frunte, ori ţi-a intrat un junghi taman pe unde eşti mai gingaş.
@Inima-Rea
Tocmai biochimia te face sa înțelegi că în spatele acestui schimb absolut infernal de informații care au loc în fiecare secundă în interiorul unui organism viu este CINEVA. Pentru că din punct de vedere statistic, ar trebui să avem probabil sute de erori de comunicare doar într-o singură zi și să ne crească nu știu câte coarne și antene. Este greu de crezut că un edificiu atât de complicat cum este un organism viu ar putea să funcționeze doar pe baza principiilor statistice.
De altfel, chiar și S. Hawking spune: “Întreaga istorie a științei a constat în înțelegerea treptată a faptului că evenimentele nu se produc arbitrar, ci reflectă o anumită ordine fundamentală, care poate fi sau nu de inspirație divină.”
Cu umilinta va anunt ca am postat ceva pe
http://vasilegogea.wordpress.com/
Sper ca Bunicu’ nu se supara!
@) Vasile Gogea
Cum sa ma supar? Ma bucura intrarea ta in ritm. N-ai vazut ca am fost si in vizita?
@ Fulcanelli
”Dacă Nunu ne spune minimul de cuvinte latinești care sunt necesare într-o frază pentru a transmite o idee…”
Vedeţi Domnia Voastră, Domnule Profesor,
Limba Latină nu e o limbă oarecare, deci nu suportă o gramatică banală…
În primul rând, pentru că ea cuprinde mai multe idei decât cuvinte.
Apoi, pentru că a fost limba ştiinţifică a câtorva epoci.
În fine – de ce nu? – pentru că este o limbă aparte, din care, chiar înţelegând toate cuvintele, ne-am putea găsi în imposibilitate de a traduce.
Nasol! (Vă rog insistent să iertaţi termenul neacademic!).
Se spune că ”illo tempore” (habar nu mai am când, Vă rog de-ngăduinţă), doi amici ar fi pus rămăşag (pariu, prinsoare) că pot prinde o idee într-un text scurtissim. Şi unul ar fi scris: ”Eo rus!” (i.e. ”Mă duc la ţară”). Iar celălalt i-ar fi răspuns: ”I!” (”Du-te!”)
Acest ”I!”, rădăcină a verbului ”eo, ire, ivi, itum”, care înseamnă ”a merge” (”to go”/”aller”, pentru poligloţi), este un imperativ prezent, persoana a II-a singular, rezultat prin derivare regresivă, fenomen gramatical constând în suprimarea sufixului infinitival ”-re”.
În concluzie, limbii latine îi este – uneori – suficient un grafem, pentru a exprima o realitate lingvistică ce necesită, în limbile moderne, o mulţime de lexeme.
Din nefericire…
@) Inimă-Rea
Mulţumit, Inimioară?
Mulţămesc, Inimioară!
@ Şi iar Fulcanelli
Apreciez în mod deosebit eforturile Domniei Tale de a stăvili ploile. Pe la 3 după-amiază, am început să cred că faci mişto de mine, că prea-mi părea că se năruie cerul peste lumea noastră.
Dup-aia, a răsărit Soarele!!!
Şi te-am binecuvântat în gând, şi ţi-am mulţumit…
Bărbat ai fost, trebuie să recunosc!!!
Mulţam, Vulcanel. Şi pupici dulcici… Şi-ţi promit că, pe viitor, nu mă voi mai pripi la concluzii nerumegate…
@) Inimă-Rea
Dacă nu te-aş iubi, te-aş urî!!!
Messer Fulcanelli, am a-ţi face o confesiune – de unde şi-ncrederea că n-o vei divulga nimănui, nici măcar pretinilor de pe acest blog.
Mă vizitează – insistent pînă la agasant – ideea că putem fi victimele iluzionării că-naintăm pe calea cunoaşterii ştiinţifice, cînd e posibil (Ideea zice “probabil”) să ne-nvîrtim în cercul propriilor noastre raţionamente, care urmează diciplinat calea trasată de propriile noastre ipoteze.
Mi se dau două exemple – microscopul electronic şi telescopul de maximă putere. Ambele – realizări de ultimă oră ale străpungătoarei noastre tehnologii – ne furnizează date pe care trebuie să le interpretăm, să le citim în codul pe care noi l-am stabilit a fi cel de comunicare cu aceste instrumente.
Aşa este posibil “să vedem” genele vii, după care ajungem a chiar desena genomul uman, pe care-l şi vedem – pînă la urmă, animat electronic prin mijloace cinematografice. Care mijloace – ştim că se bazează pe iluzie optică.
Tot aşa este posibil să afirmăm (îmi permit să te citez, magistre): Aşa cum este bine cunoscut în literatura de specialitate a trebuit să se formeze mai întâi o generație timpurie de stele care au transformat o parte din hidrogenul şi heliul inițial în elemente cum sunt carbonul şi oxigenul, din care suntem făcuți.
In illo tempore – vorba Marcelei – un călugăr matematician s-a forţat să demonstreze matematic Adevărul lui Dumnezeu – cum că Pămîntul este în centrul universului. Şi a reuşit, domnule!
E adevărat că, pentru asta, a născocit tabelele logaritmice – şi cam asta-i marea lui contribuţie la ştiinţa matematică.
Ideea care nu-mi dă pace susţine că şi adevărurile de azi sînt matematice – adică speculaţii teoretice – aplicate, apoi, cu convingerea de a fi devenit adevăruri absolute, imuabile.
Iubirea şi ura – feţe ale aceleiaşi trăiri care numai indiferenţă nu-i. Dacă vrei să mă prăpădeşti, fii-mi indiferentă!
Inimioară, nu-l pupăci atît pe Fulcanelli, mai lasă şi pentru anonimii care i-au atras atenţia că, dac-o dă iar în bară, e vai de lava lui, pucioasă-i amiroase!
@) Inima-Rea
Ca sa nu mai spun ca merita, poate, olecutza de caldura si un biet dublu bunic pe care-l dor toate incheiturile de la vremea asta nenorocita, desi s-a costumat intr-un fel de cosmanaut, ori batir schior!
Păi nu pot, Inimioară, nu pot să nu-l pupăcesc, dragule, că mi-i drag şi Domnia Lui. Nu vezi ce frumos grăieşte?
Unde mai pui că are puterea de-a stăpâni vremurile???
Nu pot şi pace!
Trebuie să-i mulţumesc şi lui cum se cuvine, măcar atunci când merită…
No, iaca, vezi?
Nici pe Bunicul nu-l pot lăsa în suferinţă!!!
Deci nu fi egoist, că, ştii cum se zice: Nemulţumitului îi ia Dumnezeu darul!!!
Care dar, femeie zgîrcită ce te afli? Ce-ai ajuns la fundu’ sacului, de nu mai găseşti de pupăcit gloata?
Care gloată, domnule? Ce, io am pupici de rîsîchit??? Io dau pupici numa cui mă convinge că merită, dragă, nu aşaaa, la nimereală, că nu-s mititei electorali!!!
Uite, de exemplu, eu l-aş pupa acuma pe domnul ăsta, Marius Oprea, dar cum nu-l cunooosc, mă abţin (îţi dai seama ce şi-ar putea închipui omul???). L-aş pupa că-l înţeleg de nu-ţi vine-a crede, că am pus şi io – illo tempore – umărul de-am clădit o şcoală şi, când o fo gata, cuiva i-o părut tare faină şi harşt!, ne-o suflat-o de sub nas. Deci ştiu ce-nseamnă…
Dar mai mult l-aş pupa pe frate-său!!! Şi-ţi spun şi de ce:
Omul ăla – foarte pragmatic, din câte-mi dau eu seama – a reuşit o chestie extraordinară, pe care eu o văd cam aşa:
- Ce-ai păţit, bre, ţi-a luat altul jucăria?
- Păi, uite-aşa şi pe dincolo…
- Şi vrei să-ţi faci alta?
- Păi? Cum altfel?
- No, ia de-aci!
Şi hop!, i-a pus laptopu-n braţe. Acuma, cine n-a trecut prin asta, poate nu ştie cât de greu se construieşte-aci, la noi, ceva. Eu îl şi văd pe dl Marius Oprea cu logistica la purtător, gândindu-se ce naiba să facă acum cu ea. Că acasăăă… (”Iar ciocovele? Unde sărăcie le mai punem şi pe astea? Bată-ţi-le minunea, că m-am chiar săturat!!!…” etc. etc. etc.)
Şi, dac-am înţeles bine, acum are deja un spaţiu pentru noul Centru.
Mie nu mi se pare deloc patetic. Dimpotrivă. Mi se pare foarte practic!
Ce atâta poveste? Vrei să faci? Hai, dă-i drumul!
Cam aşa văd io, de-aci, de pe margine…
Aşa că… ţoc-ţoc, pupici şi lor!
No, bine-i???
@) Daca_nu_nu
Am somnolat vreo doua ore de la pasticile pentru osemintele proprii. Da, ai dreptate, e foarte misto fratele lui Marius. Nu-l cunosc, dar a facut exact ce trebuia sa faca.
Buna seara,
Chiar daca nu comentez citesc zilnic acest blog si mai ales comentariile. Se pare ca avem un pic de gelozie pe aici pe blog ?
(asta apropos de pupaturi)
Cat priveste Marius Oprea merita FELICITARI. cat si cei care-i publica actiunile. Probabil lipsa de sustinere institutionala isi va face efectul (asta ca sa nu zic de eventualele strambe bagate de “anticomunistii oficiali” ) de aceea cred ca rezultatele muncii lor ar trebui facute public pe un website . Nu cred ca pentru astfel de actiuni conteaza designul cat cred ca conteaza informatia publlicata acolo. Asta ca sa puna in evidenta crimele oribile facute de comunisti si pe care noi din motive care imi scapa le minimalizam