Nu, nu am parafrazat titlul unui roman de Milan Kundera, un prozator care de altfel îmi place foarte mult, pentru a scrie un eseu despre marele scriitor. Altceva mi-am propus, să încerc să trag nişte învăţăminte din evenimentele catastrofale din ultimele aproape două săptămîni, evenimente care mărturisesc despre fragilitatea fiinţei noastre, cu tot cu cea a tehnologiei pe care inteligenţa şi ingeniozitatea noastră au produs-o. Imediat după tragicul accident de la Smolensk, priveam fotografiile avionului TU-154 – o pasăre uriaşă de metal, elegantă şi aparent indestructibilă. Am privit şi fotografiile, am urmărit imaginile de la locul accidentului, m-am îngrozit văzînd ce rămăsese din puternica pasăre făcută de mîna omului. Bucăţi de fuzelaj sau din aripi, făcute din cel mai dur metal, răsucite, contorsionate ca nişte biete bucăţi de carton. Incredibil, dar înainte de a fi fost rezultatul contactului cu solul şi al incendiului subsecvent, aceste metamorfoze erau efectul contactului omului şi al înaltei sale tehnologii cu unul din cele mai imponderabile fenomene ale naturii, ceaţa, despre care nici n-aş putea spune dacă are sau nu o greutate, o masă cu un termen mai tehnic. Mă rog, fiind vorba de un amestec de aer şi vapori de apă, o greutate trebuie să aibă, dar nu asta îţi atrage atenţia la ceaţă în primul rînd, ci aspectul său vaporos. În cele din urmă, ceaţa a fost cea care a condus la moarte, care a ucis aproape o sută din cei mai importanţi oameni ai Poloniei, în frunte cu preşedintele acestei ţări. Eroarea de pilotaj, decizia nefericită a aterizării etc au fost factorii favorizanţi.
Cîteva zile mai tîrziu, cîţiva din cei mai puternici oameni ai planetei, de la Obama la Sarkozy sau Angela Merkel nu au putut ajunge la ceremonia de doliu ocazionată de cumplita catastrofă evocată mai înainte. Mii de avioane din toată Europa şi milioane de pasageri potenţiali au rămas la casele lor, în hoteluri, blocaţi pe aeroporturi sau au fost nevoiţi să-şi schimbe planurile de zbor. Ori au schimbat mijloacele de transport aeriene cu altele terestre, fluviale sau maritime. Din pricina altui fenomen cumva imponderabil, norul provocat de erupţia vulcanului islandez care se plimba şi încă se plimbă pe deasupra Europei, ba chiar a început să treacă Oceanul spre Canada şi Statele Unite. Nimeni nu ştie cît va dura, nimeni nu ştie, de fapt, nici efectele precise pe care le-ar avea asupra avioanelor dacă acestea nu şi-ar suspenda zborurile. În cîteva zile, fiinţa noastră, laolaltă cu sofisticatele noastre tehnologii şi-au dovedit fragilitatea, chiar neputinţa. Probabil că, în absenţa primului eveniment, n-am fi asistat la cel de-al doilea, sau acesta ar fi avut proporţii mai reduse.
Prometeismul nostru a suferit o lovitură peste bot! Am primit o lecţie de la natură, însă nu în forma violentă a unei erupţii catastrofice, a unui cutremur devastator sau a unui tsunami, ci prin semnale de-a dreptul diafane – ceaţa, norul vulcanic… Am primit o lecţie şi un leac pentru trufia noastră, puternici ai zilei sau doar bieţi oameni. Din păcate, mă tem că am primit doar un „leac de frică”. Or, frica nu este un învăţător, un sfetnic bun. Frica vine şi trece, frica e o reacţie mai degrabă viscerală. Iar dacă se permanentizează, devine blocantă. Nimic nu se poate face sub semnul unei eterne frici. Ne-ar fi fost mai degrabă de folos o lecţie despre limitele noastre, ale puterilor şi operelor noastre, o lecţie de umilitate. Dar nu cred că sîntem în stare de aşa ceva! Se va fi găsind aici farmecul naturii noastre? Nu ştiu, chiar nu am un răspuns.
Neamţule, eu atît îţi zîc: Să te ferească Dumnezeu de femeia fragilă!
@Liviu
Maitre, incercind eu, ca si Camus sa mi-l imaginez pe Sisif fericit, as inlocui
“nesfirsita” cu “invincibila noastra fragilitate”! Mai ales dac si cind “noastra”
capata deternimatii spatio-temporale foarte exacte…
@Zitella
Blogul lui LA pe lângă statutul de cafenea literară, cred că mai are și calitatea de actuator pe spirala cunoașterii și de aceea nici măcar ucenicii vrăjitori nu sunt arși pe rug aici (sau cel puțin nu încă). Iar în acest context orice părere poate fi interesantă, cu atât mai mult atunci când se discută despre fragilitatea ființei.
Inimă-Rea are dreptate. Noi nu am devenit mai fragili fizic odată cu trecerea generațiilor, ci mai fragili din punct de vedere mental. Corpul nostru subtil a devenit mult mai vulnerabil și însingurarea va fi o mare problemă a viitorului.
Alchimiștii spun că rolul nostru este cel de a ridica vălul de pe balanță și de a explica principiile raporturilor dintre corpul fizic și suflet. Pentru asta am avea nevoie de Oglinda Științelor Filosofice. Numai așa vom putea vedea Universul în ansamblul său, încă de la Big-Bang. Secretul Oglinzii ar putea însemna faptul că trebuie să aplicăm anumite principii ale simetriei, simetrie care a fost ruptă în momentul formării Universului. Si atunci a fost vorba despre principiul balanței și faptul că materia a avut un mic ascendent asupra anti-materiei adus la rezultatul pe care-l vedem. Tot alchimiștii spun că trebuie să existe un echilibru între corpul fizic și suflet, echilibru asigurat prin intermediul copului subtil, care este un fel de interfață între cele două părți. Acest echilibru este rupt de două ori pe parcursul vieții: la naștere și la moarte. Prima dată, sufletul care vine din sistemul 4D se proiectează în sistemul 3D și se materializează prin intermediul corpului fizic. Atâta timp cât trăim, pneuma (corpul subtil) asigură echilibrul dintre cele două părți și sufletul rămâne legat de sistemul 3D. După moarte, sufletul nu se poate desprinde imediat de corpul fizic, pentru că mai are nevoie de unele “principii” care se formează într-un interval de 40 de zile. După eliberarea sufletului lucrurile devin neclare și avem nevoie de piatra filosofală ca să înțelegem ce se întâmplă. Oglinda ne permite însă să privim doar spre trecut, nu și spre viitor. Si asta pentru că trecutul ar trebui să ne ajute să avansăm pe spirala cunoașterii.
@) Vasile Gogea
Dar nici nu banuiam asa optimism la tine, frate! Glumesc! Dar nu de tot! Cum citim – o fragilitate care nu se lasa invinsa ca fragilitate sau noi nu ne lasam invinsi cu toata fragilitatea noastra?!
@Liviu
As zice ca si una, si alta. Desigur, in mintea mea reverberau ceva ecouri din Blaga si Cioran, chiar daca l-am invocat pe Camus. Sau, poate, tocmai de aceea s-a “activat” acesta, pentru ca simteam (inconstient?) nevoia si a unei dimensiuni “eroice”. O puteam recupera, la urma urmelor, si din DDRosca (Existenta tragica).
Numai poetic poate fi fragilitatea invincibilă. Prozaic, fragilitatea răzbate prin excepţională gregaritate.
@) Vasile Gogea
Asa, care-va-sa zica, cumva dialectic…
@) Inima-Rea
Fratele Vasile ni-l reaminteste cu folos pe DD Rosca.
@) Fulcanelli: Multumesc pentru gandul bun! Cafeneaua lui Dottore a devenit o sfera perfecta (fragila?) si transparenta, na mai e nevoie de liant! Imi place sa ma apropiu, privesc, ascult, mai fur niste energie si plec s-o risipesc din nou, in 3D.
Nu pot sa fur un ciob de oglinda, nu pot!
http://www.youtube.com/watch?v=lHTSa0HlpwU&feature=related
@) Zitella
Foarte frumos pus in imagine Menedessohn.
@) Liviu Antonesei: O zi buna, Dottore!
Da. Foarte frumos. Zitella, o lady, ca de obicei.
http://www.youtube.com/watch?v=VhZfvw2pLuc&feature=related
Messer Fulcanelli – alias Ariel – am bănuiala că un chimist pur sînge – iar nu altoit poetic întru alchimie – ne-ar comunica, sec: Corpul fizic este chimic, unic şi indivizibil în corp şi suflet/corp subtil etc.
Din perspectiva vreunei parafilosofii chimice, îl cred capabil a ne da vestea că noi – oamenii – ne fălim cu “sufletul”, neadmiţînd că “materia” este inteligentă de felul său. Fiindcă, atunci, am fi nevoiţi să admitem şi că tot ce este – şi ce nu este, de ce nu? – materie, “este” şi inteligenţă, id est capacitate de adaptare morfo la n-situaţii aparent aleator aşteptate. Deşi, materia nu-şi ajustează proiectele în funcţie de orice, numai în funcţie de ceva “întîmplat”, căruia îi construieşte o replică.
Dacă nici asta nu-i dovadă de inteligenţă, care mai e? E drept că nu-i uşor să accepţi o altă inteligenţă decît cea umană, pe teritoriul de vînătoare al omenirii. Dar, cu puţin efort – aducînd pe Terra variantele de inteligenţă pe care le visăm în alte spaţii cosmice – poate că ne-am apropia mai lesnicios de principiul unic şi indivizibil al lumii, al celei vii, mai întîi: C+O.
@) Daca_nu_nu
Ce chestie! Olarasu va cinta in seara asta la Serile Timpul! Vine special pentru asta cu o zi mai devreme, ca miine are concert. Sau ai tras cu ochiul pe pagina de intrare pe blog?
Tulai, Doamne, George dragă!!!
Ne-ai vârât în… ceaţă!!!
@) Daca_nu_nu: Grazie! Iata, quod erat demonstrandum! E bine scris, doamna profesoara?
M-ai facut sa zambesc si, dupa a n-spea tigara, ma voi ridica din fata computerului sa termin de impachetat bagajele lui frate-miu care pleaca maine acasa la el, in Israel. Eu mai sunt in concediu si … …
Domniile voastre sa scrieti ca eu va citesc, bine?
Orice, oriunde, sa aveti grija de oglinda!
Grazie!
@) All
Pentru ieseni si imprejurimi, concertul de miine al lui Olarasu e la 21, la Casa de cultura a stundetilor.
@) LA
Eu nu trag cu ochiul şi nici cu urechea.
E, pur şi simplu, un cântecel potrivit la temă! La tema postării şi la comentarii…
Bine, acuma-i drept că n-am înţeles ce vrea să spună Fulcanelii cu fraza asta: ”…nici măcar ucenicii vrăjitori nu sunt arși pe rug aici (sau cel puțin nu încă)”, dar sunt categoric împotriva a ”Ce vrea să spună poetul?”.
Prefer varianta cu ”o mână de prieteni”.
Las’ că vine Fulcanelli şi o risipeşte cu nori vulcanici!
@Inima-Rea says:
“Din perspectiva vreunei parafilosofii chimice, îl cred capabil a ne da vestea că noi – oamenii – ne fălim cu “sufletul”, neadmiţînd că “materia” este inteligentă de felul său. Fiindcă, atunci, am fi nevoiţi să admitem şi că tot ce este – şi ce nu este, de ce nu? – materie, “este” şi inteligenţă, id est capacitate de adaptare morfo la n-situaţii aparent aleator aşteptate. Deşi, materia nu-şi ajustează proiectele în funcţie de orice, numai în funcţie de ceva “întîmplat”, căruia îi construieşte o replică.”
Da, alchimiștii susțin și această idee a inteligenței anumitor entități de materie, pe care științificii o consideră inertă. Am demonstrat deja că ceea ce nu se mișcă nu poate avea viitor și poate că este interesant de știut că în viziunea alchimiștilor doar apa și aerul pot avea asociate și alte corpuri, în afara celui fizic. Fiecărui corp îi este alocată și o anumită culoare: materia (fizică) brută este neagră, pneuma (corpul subtil) este albă, iar sufletul este auriu (acesta este aurul alchimiștilor). Si în acest fel aflăm că fulgii de zăpadă sunt sufletele picăturilor de apă, pentru că numai apa solidă are același capacități ca și metalele fluide (singurul metal căruia îi poate fi asociat un corp subtil este mercurul).
Dar atunci, messer Fulcanelli, cine aţîţă Focul care face posibil auriul?
@Inima-Rea says:
“Dar atunci, messer Fulcanelli, cine aţîţă Focul care face posibil auriul?”
Păi cine altul decât alchimistul ?
@Inima-Rea
Tinta oricărui alchimist este să obțină auriul plecând de la negru. Problema este că alchimiștii fiind și ei niște oameni de știință până la urmă, au diverse teorii cu privire la calea ce trebuie urmată. Mai mult decât atât, de multe ori în cărțile lor sunt amestecate secvențe reale (experimente) cu mesaje cifrate (care aparent pot fi interpretate tot ca experimente).
Să avem iertare, messer Fulcanelli, alchimistul nu figurează printre elementele primordiale. Astfel că este imposibil – logic – să aţîţe focul care l-a făcut şi pe el posibil.
Dar poate că nu m-am exprimat suficient de clar: Atunci cînd “s-a constatat” existenţa albului, negrului şi auriului, cine aţîţa Focul?
Depinde la cine/ce ne referim. Dacă e vorba de oameni, atunci ei sunt de la început posesorii celor trei corpuri. Dacă ne referim la “materia moarta” atunci lucrurile sunt ceva mai complicate. Experimentele pe care le făceau alchimiștii erau destinate tocmai înțelegerii principiilor pe baza cărora corpurile (subtil + suflet) pot fi adăugate corpului material. Ei credeau că în momentul în care vor lămuri aceste probleme, vor avea cheia trecerii în sistemul 4 D (nemurirea). In experimentele lor, alchimiștii foloseau niște stări speciale ale materiei (foarte bogate în energie – iată o posibilă sursă a Focului) iar discuțiile purtate cu Virgil încercau să schițeze potenţiale răspunsuri la unele întrebări lansate acum 1000 sau 2000 de ani. Foarte interesant este conceptul Focului Secret, care ar putea fi o formă de plasmă rece.
Acuma, ce să zic ? Sunt şi eu doar un biet muritor care se visează pe blogul lui LA ucenic vrăjitor. Nu am răspunsuri la întrebările foarte grele.
“Inima-Rea
Iată o fotografie posibilă a Focului Secret (Aurora boreala) care există şi fără ajutorul alchimiștilor, avioanelor sau alte cele.
http://photography.nationalgeographic.com/staticfiles/NGS/Shared/StaticFiles/Photography/Images/Content/aurora-trails-727715-lw.jpg
@Fulcanelli
Focul acela secret sa stii ca are o explicatie stiintifica foarte clara
Nu are nimic de a face cu alchimia decat daca esti poet
ca de obicei un wiki
http://en.wikipedia.org/wiki/Aurora_%28astronomy%29
stiu cam stric poezia fenomenului dar asa sunt eu
Voi doi – Alchimistul şi Alfizicianul – sînteţi formidabili!
Asta nu-nseamnă că scăpaţi uşor.
Niste ganduri care-mi par atat de “ale mele”, niste ganduri care poate unora, mult prea pragmatici le-ar parea… vorbe-n vant… insa poarta atata adevar in ele! Subscriu sentimentului de limita a conditiei umane si de eternitate a naturii. Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei plecati in stele acolo in acel accident aviatic! http://www.youtube.com/watch?v=c2cIVLAqTdg&feature=related
Felicitari din toata inima pentru aniversarea cu note atat de calde din seara aceasta de la Serile Culturale Timpul!
La multi fericiti si binecuvantati ani, pe taramul cuvintelor bine rostite! Cu admiratie, Elena R.
@Fulcanelli Fuuugi, ne-a prins Inima-Rea in radar. da auzi nu te lauda ca dai cu ceata sau mai stiu eu ce vraji ai prin sacul tau magic ca cine stie ce mai iese acum
@virgil says:
“Focul acela secret sa stii ca are o explicatie stiintifica foarte clara. Nu are nimic de a face cu alchimia decat daca esti poet.”
Virgil, eu am impresia că tu ții cu ursul ! Si-așa suntem în minoritate. In loc să mă ajuți pe mine, tu îi dai argumente lui Inimă-Rea.
Totul are o explicație până la urma-urmelor, însă important este să o găsim pe cea mai corectă. Eu încerc să vă conving aici ca alchimiștii erau oameni de știință și că aveau o viziune uneori destul de apropiată de a noastră, în ciuda diferențelor enorme de posibilități tehnice. In plus, ei aveau și o dimensiune filosofică pe care noi am cam pierdut-o în goana după adevărul științific și în consecință poate că erau mai aproape de adevărul absolut, decât suntem noi acum. Sigur că era și puțină poezie în fotografia selectată de mine, însă ceea ce voiam să spun era faptul că plasma (dacă ea este Focul Secret) există independent de voința alchimistului. Sigur că puteam să aleg și un fulger pentru exemplificare, dar trebuie să recunoști că fotografia cu pricina chiar semăna cu un foc.
As dori să aduc în discuție și un alt tip de fragilitate, pe care din fericire nu o conștientizăm. Am discutat despre Focul Secret, despre plasmă, despre electroni bogați în energie, însă probabil că puțini se gândesc la faptul că soarta unui om poate depinde de mișcarea greșită a unui electron. O mișcare greșită a unui electron poate însemna o legătură de valență greșită, ceea ce ar putea perturba întregul cod genetic al unei celule. In funcție de eroarea de pilotaj a electronului, această legătură de valență greșită ar putea produce o boală mai gravă sau mai puțin gravă, sau chiar moartea individului. Poate că este șocant să te gândești la faptul că viața ta poate depinde până la urmă de zborul greșit a unui singur electron.
Fragilitatea noastră ca indivizi este atât de mare la scară atomică, încât nici măcar de o sferă de sticlă nu poate fi vorba, ci mai degrabă de o sferă de fum. Aici voi cere ajutorul lui Daca Nunu și am s-o întreb dacă pneuma însemnă în latină suflu (suflare). Dacă da, atunci acesta ar putea fi un bun exemplu referitor la viziunea ceva mai corectă a anticilor legată de fragilitatea individului. Pneuma era în viziunea lor corpul subtil și învelea sufletul în drumul său din 4D către 3D.
@) All
Buna dimineata – spre prinz, e drept! – tuturor! Au fost niste Seri… formidabile, baietii astia ai mei s-au intrecut pe ei insisi! Au reusit sa-l aduca si pe Dinu Olarasu cu o zi inainte la Iasi, ca sa participe la eveniment!
@) Elena Raicu
Multumesc foarte mult!
”Πνεύμα (-ατος)” este un cuvânt grecesc, echivalentul latinescului ”aura (-ae)”.
Da, înseamnă (şi) ”suflu”.
Alte sensuri apropiate: ”licărire”, ”aer”, ”lumină”, ”văzduh”.
Dar şi: ”respiraţie”, ”suflu vital”.
Dacă există, în latineşte, adjectivul ”pneumaticus”, în expresii de genul:
- pneumatica organa = pompe (pneumatice)
- pneumaticae res = pneumatica (ştiinţa în sinte),
mai de folos cred că-ţi este să ştii că ”aura” se înrudeşte cu ”aureus” (de aur), ”aureolus” (aurit), ”auresco” (a lua culoarea aurului) sau cu ”aurora” (zorii zilei, Aurora).
Acuma, eu am zis ce ştiu. Vezi Domnia Ta cum le legi…
(Atansion!!! ”Auritus” înseamnă ”urecheat”!!! De la ”auris” = ureche, că aur = ”aurum”. Să nu încurcăm marfa cu ambalajul!!!)
Bună să-ţi fie inima, Bunicule!
Ne bucurăm că ai avut seară frumoasă şi oaspeţi pe măsură.
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate şi viaţă lungă, să te poţi bucura de multe alte seri frumoase alături de prieteni dragi.
Acu’, messer Fulcanelli, ajungem unde trebuia. Filosofia pe care o presupui alchimiei este ocultă, vine din vremea în care filosofia încă mai era fiica mai mică a religiei, care nici aceea nu se despărţise de mumă-sa – mitologia, căreia-i spunem aşa din perspectivă creştină, altminteri era şi aceea o religie în toată regula.
Adică, “Ursu’” îţi spune că fiorul mistic leagă toate acestea, pînă la un punct, mai ales – pînă la o vreme. Iar “misterul” – la mare cinste ţinut în lumea antică, de cînd s-au răspîndit ideile orientale despre – este locus nascendi al fiorului mistic.
Sigur, tot de aici pleacă şi poezia, care şi aceea – în zorii ei – tot de un mister ţinea şi tot un fior mistic transmitea, prin poeta vates (“nebuni” în sensul înalt al cuvîntului, adică atinşi de aripa misterului).
Mai aproape de noi, tragedia greacă producea catharsis – o transfigurare, o transcedere a condiţiei umile de pămîntean, către lumea trăirilor superioare.
Alchimiştii vin direct din Hermes Trismegistul – un concept de zeu cu o glorioasă carieră. Chiar şi-n zilele noastre, se găsesc adepţi ai cultului Trismegistului, oameni care-i pomenesc numele cu oarece înfumurare, faţă de bieţii necunoscători.
Una peste alta, era vorba despre o viziune asupra lumii, vieţii, Cerului şi Pămîntului. Logică şi “adevărată” dacă admiţi punctul de plecare.
Cu toate posbilităţile tehnice şi tehnologice de azi, misterul rămîne, aşa că n-ai grijă – mai ai teren de vînătoae încă vreo cîteva sute de ani.
Iar eu, messer Fulcanelli, nu-s chiar atît de urs pe cît mă crezi. Uite, îţi declar formal că sînt adeptul lui Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ Ci cu a mea lumină/ Sporesc al ei mister.
Tre’ să plec, am de petrecut la iarbă verde. Mulţumesc la fel!
@ Inimă-Rea
Ho! Pentru ce mulţumeşti, că nu ţi-am urat?!
La mulţi ani, George!!!
Petrecere frumoasă îţi dorim!!!
(Omu ăsta-i de pomină… Patru sărbătoriri într-un singur an. Dacă mai punem şi Anul Nou, o ţine tot într-o sărbătoare… )
Pupici, Sfinte George! Să înfrângi Balaurul!!!
@) Inima-Rea
La Multi Ani, biruitor de balauri!
@Daca_nu_nu
Mulțumesc ! De legat nu-i greu, de dezlegat e problema.
Am marcat și pericolul urechelilor care mă pândesc, însă mi le-am asumat din start. Este imposibil să nu ratezi din când în când câte o lovitură, mai ales când terenul de joc este atât de vast. Bine că nu ratează electronii atât de des ca mine.
Oare cum arată corpul subtil al unui electron ??
http://periodictable.com/Items/Electrons.5/index.html
In șoaptă către Daca Nunu: iar ma ceartă Virgil mai pe seara.
La multi ani Inima-Rea !
http://www.youtube.com/watch?v=B5CgrFh9aeU&feature=PlayList&p=545A52F6B64BEF6F&playnext_from=PL&playnext=1&index=1
@) All
Prima parte a unui aticol, cred eu, interesant la adresa
http://www.observatorcultural.ro/DIN-FOISOR.-Stahanovismul-arma-de-razboi-%28I%29*articleID_23572-articles_details.html
@All BUnadimineata tuturor,
@ Inimă-Rea La multi ani si gandeste-te si la noi cu zaibarelu
Am citit articolul interesanta abordare. risc o intrebare de profan: De ce Noica este cunoscut publicului mai mult ca filozof si nu ca “clasicisti” . Mai ales ca am citit sa spunem cateva opinii destul de nefavorabile despre Noica filozoful dar opinii foarte favorabile despre Noica clasicistul .
@Fulcanelli. Nu nu te cert. Chiar la un moment data ideile si abordarea ta sa zicem “exotica” ascunde de fapt cateva “adevaruri” Chestiunea de limbaj in descriere face diferenta
erata
Pasajul 2 este pentru domnul Antonesei
@Fulcanelli
Electronul nu este o minge care se invarte in jurul atomului. Si nu spun asta pentru a epata ci pentru a induce o idee interesanta ce vine din mecanica cuantica. Si anume probabilitatea de a gasi un electron intr-o zona intr-un anumit moment de timp. Peste aceasta suprapune principiul de incertitudine care spune ca nu poti masura cu infinita (de fapt peste o anumita precizie) pozitia si viteza unui corp cuantic cum este electronul
Ia baga-le in creuzetele tale si spune-mi ce iese.
@Fulcanelli
Si uite aici o poza cu electronul
http://www.encyclopedia.com/topic/electron.aspx
@Virgil
Păi concluzia este că electronul nu există de fapt, de vreme ce nu-l putem măsura cu destulă precizie. Insă prin 2008, dacă îmi aduc eu bine aminte, cineva a reușit să “fotografieze” electronul utilizând o tehnică bazată pe pulsuri de ordinul attosecundelor.
In altă ordine de idei, cred că cei de la HotNews au cam tras cu ochiul pe blogul domnului Antonesei, pentru că acum discută despre conștiința particulelor și alte lucruri interesante cu Vincent Keisen Vuillemin.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7158495-vincent-keisen-vuillemin-director-cern-maestru-zen-discutat-online-cititorii-hotnews-despre-creationism-evolutionism-materie-spirit.htm
Întrebarea nr. 4 Sorin
Au fost de-a lungul timpului tot felul de abordari care incercau sa apropie religia si stiinta, de la Teilhard de Chardin la Fritjof Capra. Dar întotdeauna, dupa mai multi ani, aceste pozitii reconciliante s-au dovedit a fi idei fanteziste si pana lurma idei daunatoare. Ele au fost, cred eu, daunatoare pentru ca multi oameni s-au lasat sedusi de ele abandonand abordarea stiintifica.
Intrebari:
1. Recunosteti in Capra un inaintas al dvs?
2. Cum vedeti viitorul relatiei Zen/fizica?
*
Vincent Keisen Vuillemin
Certainly Capra was the first scientist who started the reflexion about modern science and spirituality. He is certainly a forerunner in these reflexions.
For very long science and spirituality were two separate domains. More and more I believe that a profound reflexion will continue in reunifying science and spirituality, even science and religion. That is probably also what most of people would like to possess in their life, knowledge, meaning objective knowledge provided by science but also inner spirituality in their life. So they will be able to unify these two directions in themselves.
@Virgil says:
“Si uite aici o poza cu electronul”
Gând la gând.
Aia nu sunt chiar electroni, sunt orbitali. Putem spune chiar că sunt mai mult energie decât materie.
initial voiam sa ti-o trimit poza aceasta
http://discovermagazine.com/2009/jan/070
dar am pus-o pe cea dinainte doar pentru a evidentia acele idei (de fapt fundamentale) ce vin din fizica cuantica
@) Virgil
Pai, Noica insusi se socotea, si era desigur. filosof. Calificarea in clasiciam ca sa spun asa i-a servit drept instrument pentru preocuparea de electiune.
@) All
La linkul ce urmeaza fantastica concetrare de forte din 1983 impotriva unui singur om, scriitorul Dorin Tudoran
http://www.dorintudoran.com/2010/04/23/generalii-vlad-bordea-%C8%99i-danescu-nu-ard-gazul/