Şi preşedinţii trebuie să asculte…

Pilot şi preşedinte

În formula din titlul principal, nu, nu mă refer la dragul nostru preşedinte, Dumnezeu să-l ferească de accidente, ci la moartea tragică a preşedintelui Poloniei, în catastrofa de la Smolensk, alături de soţia sa şi aproape o sută de persoane – o bună parte din elita politică, militară, intelectuală şi religioasă a Poloniei. Cum declara generalul Waldemar Skrzyczak, s-a comis „o eroare capitală”, s-au încălcat procedurile care interzic persoanelor importante din stat să călătorească în aceeaşi aeronavă. Pe aeroportul din Smolensk nu se putea ateriza din motive meteorologice. Echipajul şi pasagerii au fost anunţaţi de acest lucru de controlorii de zbor şi li s-a indicat să aterizeze la Minsk sau la Moscova. Cu o jumătate de oră înainte de catastrofă, un avion militar rusesc cu oficiali la bord, care primise aceleaşi indicaţii, s-a întors, după două tentative eşuate de a ateriza, la Moscova. Avionul polonez a încercat de trei ori să aterizeze şi nu a reuşit. A patra – unele surse vorbesc de a cincea! – tentativă a fost, din nefericire, fatală. Dumnezeu să-i odihnească pe cei plecaţi dintre noi, dar catastrofa ar fi putut fi evitată.
Toate informaţiile de pînă acum vorbesc despre eroare de pilotaj. Deci pilotul a fost de vină. E o explicaţie comodă pentru toată lumea. Doar că se trec sub tăcere cîteva fapte – presiunea la care era supus un pilot la bordul avionului în care se afla preşedintele ţării, întreaga conducere militară, inclusiv comandantul aviaţiei militare, şi o mulţime de alte notabilităţi, care doreau să ajungă la timp la ceremonia de la Katyn. Da, pilotul e de vină, dar nu pentru că ar fi luat o decizie nefericită, ci pentru că a acceptat o asemenea decizie venită de la cel mai înalt nivel. De altfel, în urma cumplitei catastrofe, gazetarii polonezi şi-au reamintit de obiceiul regretatului preşedinte al Poloniei de a face presiuni asupra echipajelor cu care zbura, mai ales în direcţia aterizării în orice condiţii meteorologice. Cazul cel mai asemănător este cel din 2008, cînd preşedintele Kaczynski i-a cerut pilotului Karol Kopczyk să aterizeze la Tbilisi, în ciuda condiţiilor meteorologice cu totul necorespunzătoare, şi nu în Azerbaidjan, cum recomandau controlorii de zbor. Atunci, din fericire pentru toată lumea, pilotul, deşi a fost considerat „laş” şi ameninţat că „va suporta consecinţele”, şi-a anunţat superiorul şi a condus avionul în conformitate cu indicaţiile de zbor survenite – în siguranţă. Mai tîrziu, tot din fericire, Procuratura Militară a decis neînceperea urmăririi penale în cazul pilotului. De data aceasta însă, pilotul pare a fi cedat presiunilor care, date fiind condiţiile de acum, au fost probabil mult mai mari decît în situaţia precedentă.
Problema care se pune este aceea referitoare la limitele autorităţii şi la excedarea acestora. În chestiunile privind pilotarea unui avion, nimic nu ar trebui să treacă peste autoritatea pilotului/echipajului, singurul care ştie efectiv despre ce este vorba, care poate decide ce se poate face şi ce nu se poate face. Celelalte autorităţi, civile sau militare, în cazul de faţă preşedintele şi şeful aviaţiei militare, ar fi trebuit să-şi autolimiteze autoritatea, să evite presiunile psihice asupra celor însărcinaţi cu bunul mers al zborului, să accepte fatalitatea întîrzierii la o ceremonie importantă dacă încercarea de a respecta punctualitatea punea atîtea vieţi în pericol. N-a fost aşa, din păcate! E ciudat, nimeni, fie el şi un preşedinte, nu se gîndeşte să conteste diagnosticul pus de un medic şi tratamentul propus de acesta, dar crede că este competent în cele aviatice, că ştie el mai bine decît pilotul ce se poate face şi ce nu în materie de pilotaj, deşi efectul erorii este, în acest caz, infinit mai mare şi se manifestă instantaneu! Orice credincios – iar Lech Kaczynski era un om credincios – care merge la spovedanie ştie că nu-şi poate acorda singur absolvirea sau penitenţa, dar acelaşi, la bordul avionului, capătă un fel de senzaţie de uns al divinităţii şi crede că poate învinge condiţii oricît de ostile.

Cele două tăişuri ale încăpăţînării

L-am cunoscut pe Lech Kaczynski. L-am cunoscut, e un fel de-a spune! E ca şi cum aş spune că am cunoscut cîteva zeci, poate chiar sute de mari personalităţi poloneze şi străine, cu prilejul Congresului aniversar al Solidarnosc din 2005, de la Varşovia şi Gdansk, cînd eu n-am vorbit mai mult decît cu Cardinalul Lustiger, căruia i-am cerut şi am primit permisiunea de a-i traduce şi publica intervenţia în „Timpul”, şi cu Bronislaw Geremek, pentru simplul motiv că amîndoi erau buni vorbitori de franceză, singura limbă străină în care pot conversa fără eforturi prea mari! Erau acolo de la Walesa la Havel şi de la Baroso la Madeleine Albright aproape toată elita politică a lumii şi, normal, s-a întîmplat să strîng nişte mîini, să schimb nişte saluturi. Cu Kaczynski, pe atunci primar al Varşoviei, s-a întîmplat chiar să ciocnesc un pahar de şampanie. Asta înseamnă l-am cunoscut! Însă i-am urmărit cu atenţie evoluţia încă de atunci, cînd era candidat înscris în bătălia electorală pentru preşedinţie. Ceea ce pot spune sigur este faptul că era de o încăpăţînare ieşită din comun. Această încăpăţînare l-a ajutat să cîştige o competiţie în care plecase cu un handicap de peste 25 de procente. La jumătatea cursei, încă era cu aproape 20 de procente în urma lui Donald Tusk, actualul premier, liderul liberalilor. Oricine ar fi renunţat, nu şi Kaczynski. Cîteva erori ale adversarului, care se vedea deja cîştigător, şi o campanie „încăpăţînată”, aproape pînă la monotonie, i-au adus victoria. Tot încăpăţînarea sa a reclasat Polonia în politica internaţională unde a devenit o voce ascultată. Mai degrabă eurosceptic, conservator, apropiat de Statele Unite mai mult decît de UE, critic în egală măsură al Rusiei şi Germaniei, dar cochetînd cu Anglia în afacerile europene, ridiculizat uneori, nu foarte iubit nici în Polonia de la un punct încoace, Kaczynski însuşi a devenit o voce de care a trebuit ca marile puteri să ţină seama. O voce care acum a tăcut. Dar a tăcut, ca să spun aşa, tot pe mîna încăpăţînării sale. I s-ar potrivit o vorbă adaptată a lui Napoleon: „Cuvîntul imposibil nu este polonez”. Din păcate, a trebuit să afle, laolaltă cu aproape o sută de oameni, că acel cuvînt poate fi tradus şi în limba polonă! Inimă-Rea avea dreptate – încăpăţînarea e o sabie cu două tăişuri. Cînd ne serveşte prea multă vreme unul dintre ele, uităm că există şi cel de-al doilea şi catastrofa se prăbuşeşte asupra noastră.
Nu sînt însă de acord în alt punct cu Inimă-Rea. Nu cred că celebra şarjă a cavaleriei poloneze asupra tancurilor nemţeşti merită ridiculizată. Este un gest de cumplită semnificaţie istorică, care marchează destinul unui popor, un gest de o tragică poeticitate. Oricum, îl prefer cu toată fiinţa mea leşinului lui Mihail Manoilescu la semnarea Dictatului de la Viena şi ruşinoasei retrageri a armatei române din Basarabia fără a fi tras un foc de armă…

Polonia după catastrofă

Polonia e în doliu. Polonia şi-a pierdut o parte consistentă a elitei sale civile şi militare. Lech Walesa are dreptate, este cea mai gravă catastrofă de la masacrul de la Katyn încoace. Analiştii de serviciu se întreabă catastrofic: Ce se va întîmpla cu Polonia? Cum va ieşi din această situaţie. Cu Polonia nu se va întîmpla nimic, Polonia îşi va urma drumul prin istorie. Şi va ieşi din situaţie cu aceeaşi demnitate cu care îşi trăieşte doliul. Polonia a fost împărţită de trei ori de-a lungul încercatei sale istorii, dar a redevenit o ţară mare şi puternică. A reuşit ceea ce n-a mai reuşit nimeni, să treacă prin marea criză economică şi financiară mondială avînd creştere economică! Polonia nu şi-a înclinat coloana vertebrală nici în timpul comunismului, împotriva căruia a fost în revoltă aproape continuă şi pe care l-a învins aproape de una singură. Polonia a suferit ieri nişte pierderi umane aproape imposibil de evaluat, dar din fericire pentru ea e o ţară care chiar are elite, are elite puternice  în toate domeniile – politic, intelectual, militar, religios etc. De altfel, aparatul de stat funcţionează fără sincope. Pînă la finele lui iunie va avea un nou preşedinte ales. Polonia merge mai departe. Este bine că o însoţim în acest multiplu doliu, e omeneşte şi prieteneşte aşa, dar ar fi bine dacă am fi în stare să învăţăm ceva din exemplul istoric al acestei ţări.
Dumnezeu să-i odihnească pe cei atît de devreme şi atît de absurd plecaţi dintre noi! Dumnezeu să binecuvînteze Polonia!

188 Responses to “Şi preşedinţii trebuie să asculte…”

  1. Inima-Rea says:

    Trec, cum să nu treacă? Nu trebuie să vină altele?
    Plînsu-i bun dar bărbaţii nici acum nu cred asta, deşi e lucru dovedit.

  2. Kowalski says:

    Andrzej Wajda e ferm impotriva inmormantarii la Wawel a lui LK si a sotiei sale. E si autorul Katyn-ului

    http://wiadomosci.gazeta.pl/Wiadomosci/1,80273,7770158,Apel_Andrzeja_Wajdy__Wawel_podzieli_Polske__Zrezygnujcie.html

  3. Liviu Antonesei says:

    @) All

    Tocmai aflu ca Wajda a scris foarte dur despre ideea creata a ingroparii la Wawel. Si nu cred ca poate contesta cineva patriotismul lui Wajda!

    http://wiadomosci.gazeta.pl/Wiadomosci/1,80273,7770158,Apel_Andrzeja_Wajdy__Wawel_podzieli_Polske__Zrezygnujcie.html

  4. Liviu Antonesei says:

    @) Kowalski

    Interesant, cred ca am postat in acelasi timp linkul!

  5. Liviu Antonesei says:

    @) Inima-Rea

    Imi amintesc ca, la moartea lui Ghita Dej ni s-a pus semn de doliu la scoala. Aveam sa ma “razbun” politic vreo sapte ani mai tirziu cind, la moartea lui Hendrix, i-am indoliat eu insumi pe colegii mei de scoala!

  6. Daca_nu_nu says:

    Am citit articolul din ”Adevărul” şi m-a izbit o frază:

    ”Guvernul român a decis ca duminică să fie zi de doliu naţional pentru victimele accidentului aviatic din Polonia…”

    Acuma, veţi spune, probabil, că m-am tâmpit de tot ori că-s de-a dreptul insensibilă. M-am învăţat deja.

    Mă gândesc numai la următorul lucru:
    Noi avem oameni în Polonia. N-ar fi fost frumos să vină guvernul cu un comunicat către familiile lor din ţară? Ceva de genul: Oameni buni, nu vă faceţi probleme, totul e OK, ambasada noastră de acolo este deschisă cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul etc. şîamîdî…
    Şi astfel, cetăţeanul român de aci – părinte, fiu, frate, soţ, soţie etc. al cetăţeanului român de acolo – ar fi avut o brumă de siguranţă în plus (hai, domnule, că nu-s singuri, uite, ai noştri veghează).
    Nu. Guvernul nostru s-a grăbit să declare doliu naţional pentru o tragedie – o tragedie, fără îndoială, de nedorit nici duşmanilor celor mai aprigi – care nu e a noastră, nu s-a petrecut pe teritoriul nostru…
    Dar aşa suntem noi: ultrasensibili la dramele altora, uitând mereu de ai noştri. Că se descurcă ei!

  7. Inima-Rea says:

    Inimioară, trebuia declarat doliu naţional în ziua înmormîntării – o vor face şi alţii. Ţine de bunele relaţii din UE şi NATO, nu de sincera durere a poporului român.
    Pe de altă parte, nu are rost îngrijorarea faţă de românii de acolo – nu s-a produs o catastrofă, doar o nenorocire.
    Disputa din jurul Wawel devine una dintre puterea simbolică şi puterea virtuală. Fulcanelli ar explica bine cum de s-a fragmentat Spira no 3, de-au ajuns polacii să citească diferit 3D-ul lor.

  8. Inima-Rea says:

    Am văzut un fragment video de la Cracovia. Krolow, cum era scris; Krolowi, cum scandau cîţiva – înseamnă “regesc” (kral)?

  9. Vasile Gogea says:

    @Daca_nu_nu
    Mama, tot mama: imediat cu grija (“sorge” ar zice Heidegger!) pentru copii!
    Nu e nimeni in pericol, poate doar niste cutume istorice poloneze…
    Nobilii lor n-au ajuns niciodata in… opinci, precum nobilimea romaneasca din
    Maramuresul Voievodal!
    @Inima-Rea
    Cred ca are aceeasi radacina cu Korona – de unde si vechiul nume al Brasovului: Kronstadt (adica oras al coroanei). Poete ne lamureste mai exact
    Liviu.

  10. Inima-Rea says:

    Fraţilor (şi surorilor, bien sure!) am dat o raită prin presă. A meritat. În EvZ, Patapievici evoluează – grav – la bară. Acum am înţeles sensul exact al ştirii că la Oxford (Cambridge?) se organizează curs de dans la bară, fix în sala pînă acum folosită doar pentru conferinţe internaţionale pline de morgă.
    Dans la bară, cu papion – culmea rafinamentului! Ca să arate – ce? Ce ştiam din prima lui carte – că România e o ţară de c… Îţi vine să-i lipeşti pe frunte o parafrază după Caţavencu: În ţara asta de c…, unde eu sînt cel dintîi dintre intelectuali…

  11. Gabriela Gavril says:

    Chestia cu 18 zi de doliu national… intra in “fisa postului” UE. N-avem ce-i face. Król – Rege. Polonezii(printre care si Wajda) au sustinul “Wawel dla Królow” – Wawelul e pentru Regi. Exceptii s-au facut in situatiile stiute…

  12. G. says:

    Sincer, dupa tot ce-am vazut/ auzit in ultimele zile, m-as abtine de la comentarii de genu’ ‘Romania e-o tara de c…” Iar HRP in comparatie cu popimea cu grad inalt poloneza e chiar dragut.

  13. Inima-Rea says:

    “În comparatie cu popimea cu grad inalt poloneza” – şi-n aceleaşi condiţii – HRP are propune direct sanctificarea, ceea ce ar fi cît se poate de drăguţ: să-l atîrni în calendar şi pe Sf (Mare Mc?) Băsescu.

  14. Fulcanelli says:

    @Inima-Rea, Daca Nunu

    Fulcanelli ar explica bine cum de s-a fragmentat Spira no 3, de-au ajuns polacii să citească diferit 3D-ul lor.

    In mod cert există o explicație. Am s-o iau însă mai pe departe, ca să nu mai luați alchimia în șagă.

    Alchimia are două componente: una foarte cunoscută și cealaltă aproape necunoscută. Partea cunoscută este legată de magie și ea constituie latura vulgară a alchimiei. Fac o mică paranteză pentru că există aici un potențial de cercetare interesant. Din cadrul limbajului argotic aferent alchimiei s-au păstrat unele reminiscențe care se mai regăsesc doar în limba țigănească. Nu întâmplător se ocupă ei cu descântecul de deochi, cu vrăjitoreli și alte cele. Nu cred că ar fi lipsită de interes identificarea acestor rădăcini străvechi.

    Insă adevărata dimensiune a alchimiei este cea de natură religioasă. Dacă nu erau cărțile domnului Culianu poate că nu descopeream drumul de acces. Pe măsură ce citesc, sunt surprins să constat că simbolistica alchimiei care este mai veche decât cărțile sfinte, urmărește îdeaproape simbolistica religioasă. Spre exemplu creuzetului, considerat instrumentul esențial al alchimistului, îi este asociată în simbolistica alchimică crucea (crucible înseamnă creuzet în engleză). Piatra filosofală nu este nici pe departe destinată transformării metalelor în aur, ci identificării Drumului către Dumnezeu. Aș putea acum să vă explic de ce din punct de vedere alchimic corpului omului trebuie îngropat după moarte și nu ars. La fel ca și misterul celor 40 de zile când se presupune că sufletul este captiv încă în sistemul 3D. Piatra filosofală trebuie ajutată de către focul secret în acțiunile sale, o stare a materiei asemănătoare plasmei reci. Focul secret nu arde, însă trebuie activat de către focul vulgar pe care-l cunoaștem cu toții. Ar mai fi de povestit multe despre apa uscată și alte principii alchimice interesante, însă nu are rost să vă plictisesc prea tare.

    Nu mai este un secret faptul că simbolistica alchimiei este încriptată în arhitectura catedralelor gotice (termenul de gotic este legat de limbajul argotic). Drumul alchimistului este foarte dificil, fiind simbolizat uneori de principiul labirintului, așa cum îl putem regăsi spre exemplu în Catedrala Chartres.

    http://www.johnjames.com.au/chartres-thelabyrinth.shtml

    Așa încât nu cred că trebuie să ne supărăm prea tare atunci când copii sunt duși într-o biserică. Poate că unii dintre ei vor avea capacitatea să înțeleagă ceea ce noi nu înțelegem încă. Este poate o șansă similară celei pe care o avem, atunci când copii fiind, suntem duși într-un muzeu.

    Scuze pentru lungimea mesajului însă sunt anumite lucruri care se leagă de evenimentul de care discutăm.

  15. Inima-Rea says:

    Messer Fulcanelli, la cestiune!

  16. Liviu Antonesei says:

    @) Vasile Gogea

    Da, Krol = rege. Cracovia e capitala regala a Poloniei, iar Wawelul a fost Palatul Regal. De aceea regii Poloniei sint inhumati acolo. Stiti cele doua exceptii si va dati seama de ce au si fost acceptate! Cu regret spun ca LK nu e comparabil cu Pilsudki sau Sikorski…

  17. Fulcanelli says:

    Inima-Rea says:

    Messer Fulcanelli, la cestiune !

    Fulcanelli are curs de alchimie mintenaș, așa că mai pe seară vă spun povestea apei uscate.

  18. Liviu Antonesei says:

    @) All

    Nici nu stiam ca l`Humanite mai exista! Vad ca exista, cel putin pe internet si se pronunta in chestiunea delicata a alegerii locului de inmormintare pentru defunctul presedinte polonez

    http://www.humanite.fr/Controverse-sur-les-funerailles-de-Kaczynski-en-Pologne

  19. Liviu Antonesei says:

    @) All

    Postare noua, la aceeasi tema, la adresa

    http://antonesei.timpul.ro/2010/04/15/un-doliu-sfisietor-si-o-eroare-de-mari-proportii/

  20. Daca_nu_nu says:

    Bine, fraţilor, fie cum ziceţi Domniile Voastre…
    Doliu naţional, internaţional, Dumnezo cu el…

    (Bine că nu mi-a fost dat să fiu vreo mireasă duminică, să mă cunune un primar cu garoafă neagră la butonieră, într-o primărie cu drapelele coborâte, să plimb o pamblică neagră la Isaia dănţuieşte şi, de se-mbată unchiu-meu, să ţină o cuvântare in memoriam la nunta mea… Brrr!)

  21. Daca_nu_nu says:

    @) Fulcanelli, dragă, cum ne-a fost vorba, fratele meu? Unde trebuia să trimiţi Domnia Ta ploaia, grindina şi alte de-alde alea?
    M-am pomenit cu ele pachet pe Mureş şi pe Târnavă, şi dă-i, şi luptă, vâsleşte, lele,-n carosabil, de tătă nyinunea lu Dumnezo!!!
    Şi, pe la mijlocul lacului, unde nu-mi sună măgăioaia – o altă bătută de Dumnezo, venită tumna de la Aiud cu lucrarea la corectat; şi mi-a fost milă s-o trimit îndărăt, şi m-am întors (la vâsle!) cale de-o jumătate de drum, pe prăpăştenia asta.
    Păi, prieteni suntem, sau ce Dumnezeu???

  22. Daca_nu_nu says:

    Da, domnule Gogea, aşa-i: mama-i mamă, nu-i muiere…

  23. Fulcanelli says:

    @Daca_nu_nu says:

    Fulcanelli, dragă, cum ne-a fost vorba, fratele meu? Unde trebuia să trimiţi Domnia Ta ploaia, grindina şi alte de-alde alea?

    Pai nu-mi prea place partea de alchimie vulgară și le mai încurc .

    In șoaptă: parcă irlandezii aveau nevoie de-o erupție vulcanică, dar nu mi-am notat în computer.

    Tare: Data viitoare să-mi ceri o ploaie cu apă uscată și n-ai să mai ai probleme cu vâslitul.

  24. intre says:

    ” identificării Drumului ”

    E vector, mediator indispensabil, nu indicator iar placerea si neplacerea fac parte din alt film.

  25. Fulcanelli says:

    @intre

    Ma bucur să vă re-întâlnesc.

    Da, nu m-am exprimat deloc bine. Nu știu cum ar fi mai potrivit ar fi “codul de acces” către sistemul 4D sau însăși Calea.

  26. Fulcanelli says:

    @Daca_nu_nu says:

    “Fulcanelli, dragă, cum ne-a fost vorba, fratele meu? Unde trebuia să trimiţi Domnia Ta ploaia, grindina şi alte de-alde alea?”

    Nu-mi iese și pace ! Am vrut ceață și-a ieșit cenușă. Daca Nunu, mai ai vreo comandă pentru următoarea perioadă ?

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7138878-norul-cenusa-din-islanda-putea-ajunge-nord-vestul-romaniei-noaptea-vineri-spre-sambata.htm

    Spatiul aerian ramane inchis in Irlanda, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Estonia, nordul Frantei (inclusiv aeroporturile pariziene), unele parti din Germania (intre care Dusseldorf, Koln, Hamburg, Berlin si Frankfurt) si unele zone din Polonia, intre care Varsovia si Cracovia, potrivit Eurocontrol.

  27. Fulcanelli says:

    Restricţiile impuse în spaţiul aerian din Europa, din cauza norilor de cenuşă de la erupţia vulcanului în Islanda, ar putea da peste cap funerariile preşedintelui polonez, Lech Kaczynski, şi ale Primei Doamne, care au loc duminică la Cracovia.

    “Dacă suntem informaţi că aterizatea este imposibilă duminică la Cracovia, atât pentru ospeţii străini cât şi pentru aeronava care transportă sicriele cu rămăşiţele preşedintelui, desfăşurarea ceremoniilor ar putea fi afectată”, susţine Jacek Sasin, de la cancelaria preşedinţiei poloneze, citat de AFP.

    Este un scenariu pur ipotetic. Nu există un plan în acest sens. Deocamdată nu avem informaţiile necesare”, a insistat oficialul.

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/polonia-se-pregateste-de-funeraliile-presedintelui-kaczynski-892442.html

  28. Daca_nu_nu says:

    @) Fulcanelli

    ”Daca Nunu, mai ai vreo comandă pentru următoarea perioadă ?”

    Nu, Fulcanelli. E destul aşa.
    Lasă-i, totuşi, să aterizeze, că doară n-or rămânea cu – vorba aia – preşedintele la purtător. Treacă şi asta!
    Dar că le-ai învolburat o ţâră vremurile – chiar de nu le-ai stricat ploile – asta n-a fost rău. Poate le-a da un pic de gândit.
    Că întotdeauna, când omul vrea să pară altceva decât este, natura se revoltă şi-l lasă cu ochii-n soare când i-i lumea mai dragă…
    De boala asta, ori mori, ori bolunzăşti.
    Eu ştiu, c-am avut-o!

  29. live sex cam says:

    Advisable submit.I learn a new undertaking on different blogs everyday.It should continually be stimulating to learn the paper content material from other writers and become accustomed to a bit of one thing from their website.I would like to make use of some of such a content on my weblog except you mind.Natually I’ll offers a link back in your website. Many thanks sharing.

  30. Thanks for your support, we’re glad you like it. I need some time to think about this visit my casino site (baccarra, poker, roulette, jackpot)

  31. Beautiful pregnant women gets their pussies slammed.

  32. overactive bladder treatment says:

    Ifd have to check with you here. Which is not something I usually do! I enjoy reading a post that will make people think. Also, thanks for allowing me to comment!

  33. The core of your writing whilst appearing agreeable in the beginning, did not really work properly with me after some time. Somewhere within the paragraphs you actually managed to make me a believer but only for a very short while. I nevertheless have got a problem with your leaps in logic and you might do well to help fill in those breaks. When you can accomplish that, I will surely be impressed.

  34. Rounding out the types in soccer footwear are indoor shoes and turf shoes, however, neither of these shoes are truly cleats in the literal sense. Lacking the peg-like cleats of the molded and detachable models, these soccer shoes are more like sneakers in appearance and are designed for indoor surfaces, or outdoor Astroturf.

  35. Blair says:

    I’m executing a thing of the identical interest and will also be taking be aware about this .Thank you.

  36. Aldis says:

    Hey there, I stumbled upon your web site by way of Yahoo while looking for a very similar topic, your web site showed up, it appears to be great. I’ve saved as a favorite it within my google book mark

  37. Benton says:

    I’m doing a little something of the same interest and will be taking be aware with this .Cheers.

Leave a Reply