Nu ne săturam de cretini, nici de vaci încălţate

July 30th, 2010

Ei, nu, să nu ne mai plîngem, ne merităm soarta din plin! Avem exact ceea ce am ales şi, prin urmare, ceea ce merităm! Bravii noştri guvernanţi, cu sinistra piticanie din fruntea cabinetului, după ce au sfertuit salariile, au atacat pensiile, au mărit TVA-ul si au comis şi alte perversităţi, au decis că e cazul să purcedem la economii drastice şi la cultură. Bun. Doar că, exact în aceeaşi clipă, i-au dat mînă liberă Doamnei Elena Udrea pentru un nou brand de ţară, după ce cheltuise deja pe cel de anul trecut, practic neutilizat – pentru că neutilizabil! – după aceea, frumoasa sumă de 1 milion şi jumătate de euroi. Dacă l-aţi uitat, e cel cu sloganul România, The Land of Choice, excelent ridiculizat în filmuleţul realizat instantaneu de televiziunea online Happy Fish, sub titlul, mai potrivit, The End of Choice. Ei, bine, cel de anul acesta, din motive de criză, ne-a costat, ca atare, numai 900.000 de euro. Cît va fi mai costat şi deplasarea Doamnei Udrea, cu echipa de foste glorii sportive la Shanghai, pentru lansarea cu surle şi trîmbiţe a făcăturii, nu mai contează. Important mi se pare că logo-ul putea fi achiziţionat cu 12 euro de pe internet! Ne-am prezentat la expoziţia mondială de la Shanghai cu un plagiat, pe care am plătit unui consorţiu de firme spaniole de 75.000 de ori cît costa dacă îl cumpăram onest de pe internet, fără să ne mai şi facem de tot rahatul! Trebuie să recunoaştem, totuşi, că fraţii de gintă spanioli sînt mult mai tari decît noi. Chiar dacă şi-au unit forţele două firme, în ditai consorţiul, pînă la urmă a meritat. Să vinzi ceva de 12 euro cu 900.000 e, într-adevăr o afacere de zile mari. Şi, din informaţiile pe care le am acum, nici măcar pe cei 12 euro nu i-au plătit! Să le dăm numele aici – THR – Assesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion şi Taylor Nelson Sofres – pentru că merită! Cheltuieli zero şi profit 900.000! Să tot faci afaceri. Cu români, desigur, că e o ţară plină de cretini şi de vaci încălţate. Şi cu cît sînt situaţi mai sus, cu atît sînt mai proşti şi cu atît merită mai mult să intri în afaceri cu ei ş-i să-i mulgi pe măsura prostiei lor! Aflu din Adevărul că reprezentanţii consorţiului ar fi declarat că toate detaliile contractului sînt acoperite de clauze de confidenţialitate. Misto! Cum naiba sa nu faci afaceri cu români, indiferent că te apucă să cumperi Petrom, Romtelecom sau să vinzi avioane, elicoptere sau servicii de branding?! Prost să fii…

Asta este. Nu ne mai săturăm de cretini, de vaci încălţate nici nu mai vorbesc. Pe impotentul mintal Boc care, în afară de datul din coasă şi datul din gură, nu ştie riguros nimic,  îl punem de patru ori la rînd premier, iar Doamnei Udrea în dăm cu generozitate bugetul a două ministere pe mînă, ca să facă exact ceea ce ştie D-Sa mai bine, să cheltuiască clientelar şi iresponsabil. Păi, dacă preşedintele ţine atît de mult la ei, de ce morţii mă-sii de viaţă nu şi-i naibii acasă, că poate, acolo, se apucă de ceva folositor, poate încep să producă lapte, brînză, lînă, ouă şi ne mai lasă şi pe noi naibii să respirăm. Or fi un fel de animale de casă simpatice, dar nu cred ca pentru atîta lucru trebuie să le dăm ţara pe mînă! Dar ce tot dau eu vina pe preşedinte? Mintea lui atît poate, sufletul lui aşa vibrează! Dar n-am putut citi, chiar şi pe acest blog, la comentarii, aprecieri superlative, cînd nu de-a dreptul panegirice, la adresa D-nei Udrea, sosite de la oameni serioşi, care au mai văzut şi politicieni de prin alte părţi? Ba da, am citit. Şi, atunci, ce mai vrem? Nu e limpede că nu ne-am săturat de cretini şi de vaci încălţate? Că-s şi hoţi, în contextul de faţă, aproape că nici nu mai contează!

Comunicatul Avocatului Poporului privind sesizarea Curţii Constituţionale a Românei în privinţa OUG 63/ 2010

July 19th, 2010

Mi-a parvenit de la dl. Dan Mircea Cipariu, iniţiatorul Protestului breslelor de creatori împotriva supraimpozitării drepturilor de autor, un comunicat al Avocatului Poporului, prin care această instituţie anunţă că a sesizat Curtea Constituţională a României în privinţa încălcării mai multor prevederi ale  Constituţiei României în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 63 din 2 iulie 2010. Din punctul de vedere al Avocatului Poporului, ordonanţa reuşeşte să încalce legea fundamentală a ţării într-o puzderie de privinţe, de la ilegalitatea guvernării prin ordonanţe înainte de începerea vacanţei parlamentare la încălcarea principiilor constituţionale ale autonomiei administraţiilor locale şi judeţene şi la stabilirea unor măsuri financiar-fiscale, de asemenea contrare Constituţiei. Instituţia Avocatul Poporului pare să dea guvernului semnalul că „scopul nu scuză mijloacele”, prin urmare că nu se poate pretinde luarea unor măsuri împotriva crizei economice cu încălcarea legii fundamentale.  La urma urmei, în România nu a fost instituită vreo lege marţială şi Constituţia nu a fost suspendată! În aşteptarea judecăţii de la CCR, postez mai jos comunicatul AP.

COMUNICAT DE PRESĂ
privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi stabilirea unor măsuri financiare

Din examinarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi stabilirea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 2 iulie 2010, Avocatul Poporului a observat că acest act normativ conţine norme contrare unor prevederi din Constituţie.
Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată şi ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Avocatul Poporului a ridicat direct în faţa Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi stabilirea unor măsuri financiare.
Argumentele de neconstituţionalitate invocate de către Avocatul Poporului au vizat în esenţă, contrarietatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010, faţă de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României, instituind exigenţele constituţionale privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă şi limitele delegării legislative, precum şi faţă de art. 120-122 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice, autorităţile comunale şi orăşeneşti, consiliul judeţean.

Bucureşti, 12 iulie 2010

Ecouri la Protestul breslelor creatoare

July 18th, 2010

Nu încape îndoială că protestul iniţiat de scriitorul Dan Mircea Cipariu şi semnat de mai multe sute de creatori din toate breslele – între timp, pe site-ul pe care este instalat originalul, semnăturile s-au tot adăugat! – împotriva suprataxării drepturilor de autor a fost binevenit din mai multe puncte de vedere. Am putut astfel afla ce cred creatorii despre asta, ce crede opinia publică – pe site-urile şi blogurile unde a fost postat textul au fost formulate mii de opinii, doar pe acest blog ajungîndu-se în cîteva zile la aproape 200! –, am început să aflăm ce cred şi unele din autorităţile noastre. Între timp, Curtea Constituţională a României a răspuns, anunţând că aşteaptă sesizarea Avocatului Poporului. A confirmat şi biroul Avocatului Poporului din Iaşi – aşa am aflat şi eu că există asemenea birouri! – primirea protestului, răspunzînd că un răspuns complet şi competent urmează să fie formulat la sediul central al instituţiei. Doar de la preşedinţie, altă instituţie care are dreptul să sesizeze CCR, nu a sosit deocamdată vreun răspuns, dar ştim cu toţii că preşedintele a intrat la apă, mă rog face vizite prin zonele inundate ale patriei. Asta după ce a terminat de citit Codul civil şi Codul penal, în noile lor fomate, că doar e un mare iubitor, un adevărat fan al Justiţiei!

Aici, pe blog, la postarea anterioară, s-au formulat, cum scriam mai sus, aproape două sute de comentarii. Mai la chestiune sau mai lăturalnice, mai antiguvernamentale sau mai proguvernamentale, dar şi multe neutre din acest punct de vedere, ceea ce este expresia unui pluralism sănătos. Am aflat şi multe lucruri interesante despre cum îşi tratează alte ţări creatorii din punct de vedere financiar şi fiscal. Aproape nu mi-a venit să cred că impozitul pe drepturile de autor e de doar 8% în Germania şi 10% în Austria. Nu cred că guvernanţii noştri, mai ales în acest moment de disperare bugetară, ar fi în stare să adopte un asemenea punct de vedere, dar un schimb de experienţă n-au făcut nimănui rău vreodată! Oricum, după cum sună şi protestul, creatorii români nu se aşteaptă la asemenea „favoruri” din partea guvernanţilor, dar nici nu s-ar fi aşteptat la persecuţii fiscale suplimentare. De aceea, după cum mi-a confirmat iniţiatorul protestului şi foarte mulţi dintre semnatari, cu toţii aşteaptă verdictul CCR în această chestiune. În ce mă priveşte, dacă nu din motive strict personale, măcar din solidaritate cu colegii mei, aştept de asemenea cu interes acest verdict. Sănătate tuturor, creatori şi consumatori laolaltă!

Protestul creatorilor din toate breslele

July 14th, 2010

Am publicat pe blogul meu mai multe apeluri şi proteste formulate de mai multe bresle importante din societatea noastră – profesori universitari, cercetători ştiinţifici, judecători etc. Unele din acestea au condus la satisfacerea, fie şi parţială a unor revendicări. Din acest motiv, public astăzi protestul creatorilor. Iniţiat de un scriitor, Dan Mircea Cipariu, în cîteva zile acesta a fost semnat de mai multe sute de creatori din toate domeniile artelor – literatură, arte plastice, muzică, arte interpretative etc -, iar procesul continuă. L-am semnat şi eu, mai puţin pentru că aş crede că se poate trăi din drepturile de autor literare, cît din solidaritate. Mulţi dintre semnatari chiar din asta trăiesc. Nu neapărat foarte confortabil, dar acesta este unicul lor mijloc de a-şi cîştiga dreptul la viaţă. Din acest motiv le şi doresc succes în demersul lor revendicativ şi îndemn la solidarizare. Veţi vedea pe lunga lista nume celebre ale culturii româneşti vii, dar şi debutanţi plini de talent şi de speranţe.

SCRISOARE DE PROTEST: “Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”

Domnule Prim-Ministru Emil Boc,
Domnule Preşedinte al României Traian Băsescu,
Domnule Avocat al Poporului prof.univ.dr. Ioan Muraru,
Domnule Preşedinte al Curţii Constituţionale Augustin Zegrean,
Impunerea CAS şi CASS pe drepturile de autor şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20% ne obligă pe noi, semnatarii acestei SCRISORI DE PROTEST, creatori şi deţinători de drepturi de autor, să protestăm cu fermitate şi să cerem Guvernului României, Preşedinţiei şi Curţii Constituţionale să corijeze o decizie care îi va face pe cei mai mulţi dintre deţinătorii de drepturi de autor să trăiască la limita de jos a subzistenţei. Atragem atenţia decidenţilor din Executivul României că vom folosi, până la rezolvarea cererii noastre, toate formele legale de protest, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
Nu avem de ce să fim impozitaţi de două sau chiar de trei ori în plus pentru creaţia noastră. Pe lângă impozitul de 16% pe veniturile din drepturile de autor, cât lua statul fiecărui creator până acum!, se vor adăga noi impozite sociale şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20%. Se vor impozita astfel 80% din orice contract pe drepturi de autor şi 75% din contractele pentru operele monumentale.
Guvernul României nu trebuie să pună noi biruri sociale pe creaţie pentru că astfel îi aduce pe mulţi creatori într-o situaţie de faliment social, economic şi financiar şi îi va determina pe foarte mulţi dintre aceşti creatori să părăsească România. Rezultatele acestor drepturi de autor nu sunt produse de serie, sunt produse unicat!, chiar şi atunci când un jurnalist ori un scriitor scrie un text critic la adresa guvernării sau a clasei politice. Creaţia fiecăruia dintre noi nu e mediată nici de Fisc, nici de cei de la putere, ci numai şi numai de o Instanţă superioară tuturora dintre noi. Operele noastre culturale, artistice, ştiinţifice şi info-educaţionale sunt unicat, taxate numai de talent, stil şi educaţie. Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?
În al doisprezecelea ceas, puteţi opri exodul de creiere din România şi sărăcirea celor care apără prin operele lor unice identitatea culturală şi spirituală a României!
Aţi putea face un pas înapoi pentru a face toţi un pas inainte!

Semnatarii Protestului:

Dan Mircea CIPARIU, scriitor, preşedintele Secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti
Andra ROTARU, scriitoare, editor coordonator www.agentiadecarte.ro
Cornelia Maria SAVU, scriitor, redactor revista “Cultura”
Mihai ZGONDOIU, artist vizual, vicepreşedintele Asociaţiei EURO CULTURART
Liviu ANTONESEI, scriitor
Nichita DANILOV, scriitor
Traian T. COŞOVEI, scriitor
Ştefania COŞOVEI, scriitoare
Mircea CĂRTĂRESCU, scriitor
Ana BLANDIANA, scriitoare
Romulus RUSAN, scriitor
Ion ZUBAŞCU, scriitor
Denisa COMĂNESCU, scriitoare
Nicolae PRELIPCEANU, scriitor
Ioan GROŞAN, scriitor
Ion MUREŞAN, scriitor
Maria RĂDUCANU, artistă (de jazz)
Şerban FOARŢĂ, scriitor
Marcel TOLCEA, scriitor
Victor Ioan FRUNZĂ, regizor de teatru
Andrei BĂDIN, jurnalist
Sorin ILIEŞIU, cineast
Mircea PRICĂJAN, scriitor, traducător, redactor revista “Familia”
Bedros HORASANGIAN, scriitor
Dorin TUDORAN, scriitor
Cristina CÂRSTEA, scriitoare
Mircea MORARIU, prof.univ.dr., critic de teatru
Monica ANDRONESCU, critic de teatru
Gabriela ADAMEŞTEANU, scriitoare
Alina COSMOIU, realizator tv, scenarist
George Costin, actor, manager cultural
Claudiu CIORTAN, artist fotograf
Dumitru Augustin DOMAN, scriitor, revista “Argeş”, Piteşti
Mike GODOROJA, artist, producător muzical, realizator tv-radio, jurnalist
Irina IOSIP, artist vizual
Adrian Alui GHEORGHE, scriitor, director al revistei de cultură, arte & atitudini “CONTA”, Piatra Neamţ
Cassian Maria SPIRIDON, scriitor, redactor-şef al revistei “Convorbiri literare”, Iaşi
Luican Dan TEODOROVICI, scriitor
Denis DINULESCU, scriitor
Rudi SCHMUECKLE, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, grafician şi caricaturist ( membru FECO ), Sibiu
George ARION, scriitor şi jurnalist
Gellu DORIAN, scriitor, directorul revistei “Hyperion”, Botoşani
Aura CHRISTI, scriitor, redactor-şef al revistei “Contemporanul”
Andrei POTLOG, editor, director general Editura EuroPress
Vlad RĂDESCU, actor
Cristian ROBU-CORCAN, scriitor
Antuza GENESCU, scriitor şi traducător de literatură science-fiction
Liliana PETRUŞ, redactor-şef al Publicaţiilor “Flacăra”
Liliana TRUŢĂ, scriitor, Cluj-Napoca
Diana MORĂRAŞU, traducător
Simona VILĂU, artist şi curator independent
Claudiu POPESCU, artist vizual
Ciprian CIUCLEA, artist vizual, directorul IEEB
Rareş ILEA. artist vizual, membru UAP -România
Laura BOCANCIOS, traducător
Florina ZAHARIA, scriitor, redactor-şef al revistei “Dunărea de Jos”, Galaţi
Radu Pavel GHEO, scriitor
George ANGHELESCU, artist vizual
Robert ŞERBAN, scriitor, director editorial Editura “Brumar”
Nicolae COANDE, scriitor
Marian DOBRE, artist vizual
Simona SORA, critic literar
Lucian VASILIU, scriitor
drd.UTO Gusztav, artist vizual, lector universitar
Ioana IERONIM, scriitoare
Ciprian CHIRILEANU, artist vizual
Dorina CIOPLEA, redactor cotidianul “Gorjeanul”
Lavinia CREŢU, artist vizual
Alexandru BACIU, scenarist
Paul CIBU-DEACONU, traducător
Andrei CREŢU, muzician, Sibiu
Silviu GENESCU, scriitor şi traducător
BALKO Mihai – sculptor, restaurator, curator, secretar “Asociatia Volum Art”
Simona BORTEANU, artist vizual
Matei ENRIC, artist vizual
Mălina IONESCU, artist vizual, scenograf de costume
Gabriel BRĂNESCU, artist plastic, Barcelona, Spania
Lidia NEAGU, jurnalist
Cristina SCHEK, traducător, artist vizual
Noris SCHEK, muzician
Dan-Silviu BOERESCU, scriitor şi jurnalist
Octavian UNGUREANU, comics artist, Bucureşti
Adrian SITARU, regizor de film
Alexandru TOMA, comics artist, desenator, grafician
George BODOCAN, artist vizual
Alexandra PIRICI, coregraf independent şi performer
Anca BOLDEA, scriitoare
Dan COSTE, jurnalist
Dănuţ UNGUREANU, scriitor
Rodica SĂRMAŞ FURNEA, jurnalist
Laurian POPA, artist vizual
Oana TĂNASE, critic de artă, jurnalist
Ramona GUJAN BUNESCU, editor new media
Ioan CODREA, actor Aualeu-Teatru de Garaj şi Curte, Timişoara
drd. designer Mihnea GHILDUŞ, designer profesionist, freelancer
Octavian SOVIANY, scriitor
Doru DRĂGUŞIN, artist plastic
Daniel CRĂCIUN, artist plastic
Gabriela CULIC, artist plastic
Michaela NICA-CRĂCIUN, artist plastic
Ildiko GABOS-FOARŢĂ, traducătoare
Augustin IOAN, scriitor, prof.univ.dr., Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti
Daria DUMITRESCU, director Galeria Sabot, Cluj-Napoca
Oliviu CRÂZNIC, scriitor
Alexandru ARION, publisher al Publicaţiilor “Flacăra”
Mihail COŞULEŢU, artist vizual
Ion BARBU, artist & caricaturist
Iulia SIMA, jurnalist şi visual-artist
Mihai TIŢA, scriitor şi jurnalist
Linda PRICĂJAN, traducătoare
Olivia NIŢIŞ, art critic & curator
Monica ISTRATE, VP Graphis 122 non-profit cultural organization
Mădălina LAZĂR, artist vizual
Bertha SAVU, freelancer în publicitate
Şerban SAVU, artist
Ana-Maria MUNTEANU, actriţă
Andrei OGRADĂ, graphic designer, freelance
Ina MOJOIU, jurnalist, manager proiect decosieco.ro
Elena ANDREI, artist vizual & redactor revista de artă contemporană ArtClue
Alexandra Alma UNGUREANU, scenograf
Cristian TOPAN, caricaturist
Mariana GORCZYCA, scriitoare, Sighişoara, USR – filiala Mureş
Alice CARACOSTEA, actriţă, TNB
Mădălina GHIŢESCU, actriţă
Valter HRISTESCU, scriitor, editor The Romanian Echo/ Oregon Portland / USA
Gabriel MIHALACHE, artist plastic, membru U.A.P
Clara VODĂ, actriţă
Dorothea KUNDI, traducãtor
Sorin MIRON, actor
Ştefan Radu CREŢU, artist plastic
Roxana ACHIM, jurnalist
Diana Adriana SFERLE, traducătoare
Mona ANTOHI, redactor editura Humanitas, traducătoare
Rodica LĂZĂRESCU, prof.dr., autor de manuale şi lucrări-info-educaţionale
Oana BÂRNĂ, editor Humanitas
Mara PATRICHE, coordonator artistic I Love Bucharest
Otilia CADAR, artist vizual
ZOIŢA, artist vizual
Liviu G. STAN, scriitor
Steluţa SANILSAU SĂLĂJAN, traducătoare
Claudiu TRIF, artist vizual, producător Antena 3
dr. Luminita GLIGA, artist vizual, membru U.A.P
Octavian BOUR, grafician
Alexandru Mike GHEORGHIU, actor, Teatrul C.I. Nottara
Nicolaie LAZĂR, scriitor, USR-filiala Sibiu
Cosmin MANOLESCU, coregraf, manager cultural
Valentin HOTEA, regizor de film
Adrian ROMAN, regizor de film
Marina ALBU, artist vizual
Iulia POPOVICI, PR & Events manager
Titi PALADE, producător TV
Andreea ANDRONIC, scenarist
Lucian ŞTEFĂNESCU, jurnalist
Mircea TIBERIAN, muzician, compozitor şi interpret de jazz
Ana DRAGOMIRESCU, traducător
Puşa ROTH, scriitoare, realizator radio
Iulia GORZO, traducătoare
Cristina POTERĂŞOIU, director executiv Asociaţia Editorilor din România
Silvia COLFESCU, director editorial Editura “Vremea”
Sorin MĂRCULESCU, scriitor şi traducător
Harry Tavitian, pianist de jazz
Miron GHIU, jurnalist
Simion CERNICA, artist
Otilia BORŞ, artist plastic
Marian POPESCU, critic de teatru
Angela BACIU, scriitor
Geo STROE, scriitor
Nicolae BRÂNDUŞ, compozitor, prof.univ.dr.
Natanael MLADIN, doctorand Queen’s University of Belfast, UK, traducător
Nicolae BÂRNA, critic literar
Alina TEIANU, actriţă şi realizator radio
Angela FURTUNĂ, scriitoare
Judit BALKO, artist vizual, preşedinte Asociatia “Volum Art”
Nicolae MACOVEI, artist plastic
Szabó Krisztina, artist plastic
Cătălin Nicolae OANCEA, sculptor
Cătălin ILINCA, artist vizual
Mihaela MIHAI, artistă
Gabriela LUNGU, traducător, Fialiala Cluj a USR
Iolanda MALAMEN, scriitoare
Viorica NIŞCOV, traducătoare
Ionuţ VIŞAN, artist plastic
Valeriu BARBU, scriitor
Anamaria SPĂTARU, jurnalist, Radio România Cultural
Monica VAJNA, jurnalist
Andra MATZAL, editor
Adela MOTOC, traducătoare
George TURLIU, solist, Einuiea grup
Dan MIHĂESCU, scriitor, membru al USR
Mariana MIHUŢ, actriţă
Victor REBENGIUC, actor
Iarina DEMIAN, actriţă
Daniela ŞTEFĂNESCU, scriitoare, membră USR, traducătoare şi editor
Iulia ARSINTESCU, traducător
Claudiu GROZA, scriitor şi jurnalist
Alexandru PETRIA, scriitor
Emil PANTILIMOM, manager cultural
Alexandru Al. ŞAHIGHIAN, traducător şi redactor
Stejărel OLARU, scriitor, istoric
Constantin ABĂLUŢĂ, scriitor, preşedintele PEN Club ROMÂNIA
Cătălin Tzetze RĂDULESCU, plastician, restaurator de artă
Aida HANCER, scriitoare
Tatiana SEGAL, traducătoare
Paula Maria FRUNZETTI, actriţă
Magda CÂRNECI, scriitoare
Ion POP, scriitor, profesor universitar
Lucian ALEXIU, scriitor
Mihai ŞURUBARU, regizor de film, secretarul Asociaţiei Filmului de Animaţie din cadrul UCIN
Paul Eugen BANCIU, scriitor
Adara M. BLAGA, scriitor
Ara ŞEPTILICI, scriitoare
Simona-Grazia DIMA, scriitoare, secretar al PEN-Clubului român
Andrei NOVAC, scriitor
Vlad CIOBANU, sculptor
Mihaela MIHAI, preşedintele Uniunii Artiştilor Liber Profesionişti din România
Ioana DIACONESCU, poetă
Stelian TĂNASE, scriitor
Bogdan ULMU, om de teatru

P.S.1: SCRISOAREA DE PROTEST poate fi accesată la adresa web: www.agentiadecarte.ro
P.S.2.: Pentru conformitate, Dan Mircea CIPARIU (cipariu@yahoo.com ), iniţiatorul SCRISORII DE PROTEST “Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”

Clar, însă enigmatic, Char…

July 11th, 2010

Odată şi odată, tot va trebui să dau seama, tot va trebui să scriu ceea ce le datorez maeştrilor mei într-ale poeziei. Mă refer, desigur, la Mallarme şi la Char. Regret că l-am privat pe primul de accentul din nume şi pe al doilea de prenume, care ar fi echilibrat lungimea numelui său cu cel al maestrului dintîi, dar, deşi mă chinui de vreo oră, nu găsesc mecanismul prin care aş putea pune accente! Deci, odată şi odată, va trebui să scriu despre asta, dar nu acum şi aici. Acum, îmi revine în memorie un scurt poem, pe care l-am citit prima oară acum vreo treizeci de ani. Un poem scurt, aparent cum nu se poate mai clar, mai limpede, dar care păstrează constant, măcar pentru mine!, ceva enigmatic. O să-l citez, mai întîi, în limba franceză, pentru că, de-a lungul acestor decenii, l-am chinuit cu nu ştiu cîte versiuni în limba română, nefiind niciodată sigur că am nimerit-o pe cea mai adecvată. Se numeşte Contrevenir şi face parte din ciclul Quitter, inclus în volumul din 1962 La Parole en Archipel, apărut, desigur, la Gallimard.  Sună aşa:

„Obeissez a vos porcs qui existent. Je me soumet a
mes dieux qui n`existent pas.

Nous restons gens d`inclemence.”

Nu e cazul să postez aici toate variantele de traducere la care am ajuns de-a lungul vremii. Deocamdată, o prefer pe aceasta:

„Credeţi în porcii voştri care există. Eu mă supun
zeilor mei care nu există.

Rămînem bărbaţi ai inclemenţei.”

Cred că voi fi avut şi traduceri mai „lirice”, dar este unul din cazurile în care nu lirismul însuşi m-a interesat într-o poezie, ci altceva, poate sensul?, deşi nu asta trebuie căutat acolo! Cine doreşte îşi poate exersa talentul de tălmăcitor, deşi altceva m-ar interesa pe mine – şi anume un răspuns la întrebarea: de ce mă obsedează de atîta vreme şi atît de mult aceste versuri scrise acum jumătate de veac şi descoperite de mine acum un sfert de secol? Eu nu am răspunsul, am doar versurile, ba în franceză, ba în română, în minte…

Un experiment cultural

June 30th, 2010

Pe la sfîrşitul lui noiembrie trecut, cînd tinerii mei colegi de la revista şi fundaţia Timpul mi-au propus să reluăm Serile cu acelaşi nume, dar nu în formatul lunar de acum cîţiva ani, ci într-unul săptămînal, am făcut ochii mari şi mi-am exprimat deschis scepticismul. Şi, totuşi, nu eu, ci ei, adică Gabriel Cucuteanu, Adi Afteni şi Nicoleta Dabija – coordonare generală –,  au avut dreptate! Vreme de aproape şapte luni, s-au perindat la întîlnirile de joi, ora 20, sediul nou al Universităţii din fostul Romtelecom, etajul cinci, zeci de artişti ai Iaşului sau veniţi în vizită la Iaşi şi bucuroşi să participe la întrunirile noastre. Au recitat poezii Radu Andriescu, Constantin Acosmei, Lucian Vasiliu, Şerban Axinte, Aura Christi, venită de la Bucureşti, mai tînărul autor Anton Lascu, ba chiar, cuprins aşa de un fel de entuziasm, eu însumi. Cu proză, s-au produs Bogdan Suceavă, sosit din America pentru un program de promovare a ediţiei a doua a romanului Venea din timpul diez, apărut la Polirom, din paginile căreia care ne-a şi delectat, Nick Sava, cu proză scurtă plină de umor, şi Dan Petru Cristea, cîştigătorul concursului de debut în roman al editurii Cartea Românească pe anul trecut. Regizorul Bogdan Ulmu a montat în cadru non-convenţional, cu studenţii de la Universitatea de Arte din Iaşi, o piesă de Lucian Parfene, tipărită apoi, parţial, în revistă, Ana Chiricescu a asigurat mai multe vizionări de scurt-metraje româneşti şi străine, dar a organizat şi zilele lui Nae Caranfil la Iaşi, iar actriţa Luiza Cupceac a performat mai multe recitaluri – şi personal, dar şi cu elevii de la şcoala privată de teatru pe care o conduce. Tot în zona artei dramatice, trebuie să amintesc întîlnirea, electrizantă, cu actorul şi profesorul de teatru Emil Coşeru.

Şi era să uit tocmai muzica, deci de arta care a fost permanent prezentă la serile noastre, alături de celelalte arte! Au cîntat Dinu Olăraşu, venit special cu o zi înainte pentru a participa la eveniment, deşi avea un concert stabilit abia o zi mai tîrziu, Paul Arva, care a avut bunăvoinţa s-o facă de mai multe ori, tot de cîteva ori a cîntat şi Şerban Axinte, de două ori împreună cu Dan Viţcu, refăcînd cumva parţial fosta formaţie Craii de Curtea Veche, dar au cîntat şi cam toţi tinerii care înseamnă ceva în folkul ieşean: Andrei Bauer, Sebastian Albu, Alexandra Andrei, Cosmin Vaman, Andrei Savinescu, Jimmi Badiu, Ana Suruniuc, Tavi Lazăr, Victor Corchez, Vlad Moraru. Şi, iarăşi, să nu uit recitalul de nai al lui Vladimir Beşliu şi cele de pian ale lui Alex Marinescu.

Surpriza mea nu a fost că tinerii mei colegi au reuşit să atragă atît de mulţi invitaţi, atît de prestigioşi, aparţinînd aproape tuturor artelor. Este meritul lor, aproape exclusiv, eu mai degrabă am domnit asupra evenimentelor, ca un fel de împărat al Japoniei, dînd eventual cîte un sfat – ei au guvernat, ca să spun aşa. Surpriza a fost însă numărul incredibil de mare al spectatorilor! Nu cred să fi fost vreo ediţie cu mai puţin de 40 de participanţi, cele mai multe avînd în jur de 100. Îndeosebi tineri, însă nu exclusiv, pentru că profesorii Valeriu Gherghel şi Stelian Dumistrăcel, scriitorii Lucian Vasiliu, Nick Sava, Dorin Spineanu, regizorul şi scriitorul Bogdan Ulmu, şi-au făcut un obicei din „joi seara, la Timpul”. Interesant este că din nucleul de tineri spectatori, Adi Afteni, directorul EuroArt, festivalul nostru anual de teatru, a selectat pe cei 25 de voluntari, care au făcut, din punct de vedere organizatoric, ediţia din mai, anul acesta, a festivalului, una aproape perfectă.

Deci, pesimismul meu a fost complet dat peste cap. Nu reuşesc să-mi explic nici acum, cînd scriu asta, din ce motive. Poate că mai sînt urme de „capitală culturală” în urbea noastră? Poate că nenorocita de criză pe care o parcurgem ne mai eliberează de cele lumeşti şi ne trimite spre cele ale sufletului şi spiritului? Poate am nimerit peste o nişă încă neacoperită de altcineva? Poate ceva din toate acestea? Nu ştiu. Important e că a mers şi că avem motive ca, de la toamnă, să o luăm de la capăt! Şi încă un lucru – dintre oaspeţii frecvenţi ai blogului, Inimă-Rea a participat la o ediţie a Serilor Timpul. A spus că i-a plăcut. Poate să confirme sau nu! Şi o chestiune amuzantă şi nostalgică în acelaşi timp – regretul prietenilor noştri polonezi, Olga şi Marek, studenţi în limba şi literatura română la Cracovia, aflaţi în acest an cu burse la Universitatea din Iaşi, că nu vor mai lua parte la activităţile Serilor… Nu ştiu dacă au ratat vreo ediţie… Dar poate mai vin!

( O versiune a textului în ediţia din 1 iulie a. c. a cotidianului Flacăra Iaşului )

O poezie de Rilke – şi bine v-am regăsit!

June 27th, 2010

Poate că sunt eu într-un fel de stare lirică, de-mi tot vin în minte poezii pe care le ştiu de tare multă vreme! Sau, poate, mă apucă nişte nostalgii… La plecarea spre Veneţia, am lăsat „moştenire” o frumoasă poezie de Brecht. Frumoasă şi, cum a observat toată lumea, actuală, foarte actuală.  M-am întors cu o poezie de Rilke în minte! Pe care am citit-o prima oară cînd eram student, într-o traducere interbelică, aparţinînd lui Jebeleanu, despre care n-aş fi spus că ştia nemţeşte. Mai există o traducere interbelică, comisă de Arghezi însuşi, dar îmi place mai puţin. Există şi traduceri mult mai recente, dar mie mi-a rămas în minte asta, a lui Jebeleanu, care chiar mi se pare că sună cel mai apropiat de original, aşa că pe asta o voi şi cita în continuare:

„Moartea e mare
Guri rîzătoare îi suntem noi –
Cînd ne credem în mijlocul vieţii,
Apare
Şi rîde în fiecare din noi,
Apoi”.

E actuală poezia lui Rilke? Aş spune că e etern actuală, deci e actuală şi pentru vremurile pe care le trăim. Şi, atunci, mă întreb: ce-şi imaginează puternicii zilei, cînd se încontrează unii împotriva celorlalţi şi, cu toţii, împotriva noastră? Că sînt nemuritori?  Din fericire, nu sînt. Dar nici noi nu sîntem! Şi, dacă nu sîntem, dacă avem o singură viaţă aici pe pămînt, nu doar foarte scurtă, ci pur şi simplu imprevizibilă, de ce naiba îi răbdăm? Nu de ce îi rabdă pămîntul, că e treaba pămîntului  ce face cu cei care-i calcă coaja, ci de ce îi răbdăm noi, cînd atîta de puţină viaţă purtăm în gurile noastre rîzătoare?

O poezie de Brecht – şi să ne regăsim sănătoşi!

June 20th, 2010

Pe 18 iunie, că se potrivea cu aniversarea, am postat , e drept, la comentarii, o poezie de Bertold Brecht. Cum se ştie, Brecht a fost un autor de stînga, a cochetat cu regimul comunist din fosta RDG, dar la un moment dat, s-a trezit „din somnul cel dogmatic”. Insurecţia muncitorilor din Berlinul de Est şi din alte oraşe ale Germaniei Răsăritene, din 18 iunie 1954, una din primele mişcări masive de contestarea a „regimului clasei muncitoare” chiar de către clasa muncitoare!, a contribuit la această trezire, iar semnul acestei treziri este de regăsit, la nivel artistic, în celebrele Elegii din Bukow. Poezia postată acum cîteva zile face parte din acest ciclu, iar traducerea, aşa cum este, îmi aparţine. În mod neaşteptat pentru mine, cu excepţia lui Inimă-Rea, mai nimeni nu a dat atenţie acelei poezii! Or, măcar contextul în care trăim, o face extrem de actuală. Nu pentru că am trăi într-un regim comunist, nici pentru că avem de-a face cu vreo insurecţie, ci pentru că mentalitatea subliniată de Brecht este cum nu se poate mai prezentă în viaţa noastră publică. Politrucii de azi ştiu mai bine decît noi ce dorim de la ei, aşa că nu se mai obosesc, să ne întrebe, să stea de vorbă cu noi. Unii dintre ei, nu puţini, se comportă ca şi cum nu i-am merita, deşi apăruţi „dintre noi, pentru noi” sînt cum nu se poate mai reprezentativi. Mai mult, asistăm nu doar la un fel de separare de corpul comunitar a tuturor tipurilor de elite, ci chiar la instalarea convingerii în rîndurile acestora că nici pe ele nu le înţelegem şi nu le merităm. Pentru toate aceste motive, voi relua aici, în corpul principal – dar dacă spun principal, nu mă comport ca membru al acelor elite criticate?, deci îi voi spune iniţial, pentru că de la el pleacă discuţiile! –, deci pentru aceste motive reiau aici poezia lui Brecht:

După insurecţia din 18 iunie
Secretarul Uniunii Scriitorilor
Putea fi văzut pe Stalinalee
Distribuind manifeste.
Pe acestea scria:
„Poporul, prin greşeala sa,
A pierdut încrederea guvernului.
Va trebui să-şi dubleze eforturile,
Ca s-o recîştige”.
N-ar fi mai simplu pentru guvern
Să demită poporul
Şi să aleagă altul?”

Asta e, deci, poezia lui Brecht, în modesta mea tălmăcire. Vă las împreună cu ea, s-o citiţi, să vă uitaţi în jur, la lumea în care trăim, s-o recitiţi, s-o discutaţi şi aşa mai departe. Promit, în răgazurile pe care le voi avea, să fac acelaşi lucru. Să şi intervin în discuţie, dacă reuşesc să mă şi conectez la internet, după cum sper.

Să ne regăsim sănătoşi!

Moţiunea a picat, problemele sporesc!

June 16th, 2010

Moţiunea de cenzură a picat în Parlament, însă în condiţii dramatice pentru guvern, preşedinte şi principalul partid de guvernămînt. Opoziţia a obţinut, în fapt, mai multe voturi decît puterea şi ar fi mai fi avut nevoie doar de încă opt pentru ca moţiunea să treacă. Şi asta în condiţiile în care calculul pur aritmetic stabilea o diferenţă de peste 20 de voturi în favoarea echipei guvernamentale. Sigur, în ceea ce priveşte soarta moţiunii mai trebuie să aşteptăm şi decizia Curţii Constituţionale, iar în privinţa salariilor şi pensiilor noastre, decisive vor hotărîrile instanţelor comune date fiind sutele de mii, dacă nu milioanele de procese ce urmează a fi deschise de cei afectaţi de pachetul legislativ al austerităţii. Nu mai vorbesc că bună parte din procese vor trece din instanţă în instanţă pentru a ajunge la CEDO. Acestea sînt, însă, mai degrabă nişte chestiuni de tehnică judiciară, însă deja putem constata efectele politice ale asumării răspunderii de către guvern pe un pachet de legi nu doar nepopular, ci şi controversat chiar din punct de vedere economic, dacă ne gîndim că FMI îi deconsiliase pe liderii noştri în această privinţă, sugerînd măsuri mai echilibrate, mai puţin agresive faţă de populaţie.

Este limpede, în momentul de faţă, că avem de-a face cu un nou echilibru politic, în cadrul căruia ceea ce numim opoziţie, respectiv PSD şi PNL, a reuşit să mobilizeze mai multe voturi decît guvernarea în exerciţiu, unele din acestea venind chiar de la guvernamentali! Pe de altă parte, este la fel de limpede că această tendinţă se va tot accentua pe măsură ce austeritatea va face ravagii în rîndurile bugetarilor şi pensionarilor, iar guvernarea se va dovedi la fel de puţin capabilă ca şi pînă acum să imagineze şi soluţii efective de ieşire din criză, de stimulare, de relansare a economiei. Pachetul de măsuri adoptat acum face ce poate face orice guvern lipsit de imaginaţie economică, taie din cheltuieli – şi nici măcar acolo nu taie bine, devreme ce risipa bugetară reală nu este jugulată, nici afacerile bugetaro-private de natură clientelară stopate. Avem toate motivele să credem că actualele măsuri de austeritate, dacă vor trece şi hopul Curţii Constituţionale, ceea ce guvernamentalii şi speră, devreme ce au fost în stare să încalce toate regulile pentru a-şi impune oamenii la recentele noi numiri, deci avem toate motivele să credem că aceste măsuri vor fi urmate în toamnă de altele, indiferent că va fi vorba fie de alte reduceri salariale şi de pensii, fie de o escaladare a fiscalităţii – mărirea TVA şi a cotei unice, noi taxe şi impozite etc.

Prin urmare, nu e exagerat să observăm că PDL, laolaltă cu liderul său real, dl. Traian Băsescu, au intrat pe o spirală a pierderii de popularitate ce nu mai poate fi stopată de nimic. De altfel, un sondaj prealabil votării moţiunii, dar succesor asumării răspunderii pe legile pauperizării, constata scăderea dramatică de popularitate a partidului de guvernămînt, a liderilor acestuia, precum şi a preşedintelui, perceput de populaţie drept principalul vinovat, devreme ce s-a repezit ca mireasa la pat, în locul premierului, să anunţe „nenorocirea”.  De altfel, e interesant că dl. Vlădescu a declarat că n-a participat la negocierile cu FMI, fiind înlocuit de alt „specialist” – sînt toate motivele să credem că „specialistul” cu pricina va fi fost însuşi preşedintele! Mă rog, s-o fi consultat şi cu EBA şi d-na Udrea, că doar sînt eminente capacităţi în domeniul economic, nu? Măcar pe partea de cheltuieli, ca să spun aşa!

În opinia mea, preşedintele riscă să devină unul din liderii cei mai detestaţi din istoria României, iar PDL să o ia pe drumul pe care au luat-o ţărăniştii acum vreo zece ani. PDL ar trebui să lase „lest”  ca să se salveze, să arunce peste bord, însă nu-i văd pe pedelişti nici despărţindu-se de preşedintele care i-a inventat, nici renunţînd la echipa de lideri providenţiali, adică oneşti şi competenţi, alcătuită din d-na Udrea şi puzderie de domni, precum Videanu, Vlădescu, Blaga, Funeriu etc, cum nici pe preşedinte nu-l văd debarasîndu-se de dl. Boc, pe care ni l-a pus deja de patru ori în spate pe post de substitut de premier! Situaţia pare fără ieşire, preşedintele şi oamenii săi s-au încurcat în propriul lor joc, care nu este decît un simplu joc „de-a puterea”, complet lipsit şi de preocuparea pentru buna administrare a treburilor obşteşti şi de orice grijă a resposabilităţii. E trist că am avut ghinionul acestei nefericite combinaţii între incompetenţa şi iresponsabilitate tocmai la vremuri de criză. Dar de ce m-ar interesa însă soarta lor, cînd soarta mea, a nostră  se anunţă a fi mult de-a dreptul cumplită?! În fond, fiecare pasăre, fiecare stol de ciori pre limba…

Austeritatea, moţiunile şi jocurile politice

June 9th, 2010

Guvernul d-lor Băsescu şi Boc, că nu prea ştiu care e premierul de facto, şi-a asumat răspunderea pe legile strîngerii curelei, urmează depunerea moţiunilor de cenzură iniţiate de PSD şi susţinute de întreaga opoziţie, dar nu prea se poate evalua ce se va întîmpla pînă la urmă. Într-o logică pur aritmetică, ne putem aştepta ca legile să treacă, deci moţiunea – sau moţiunile! – să cadă, pentru că foştii „independenţi” au anunţat abţinerea de la vot, numai că nu putem recurge doar la aritmetică pentru a ne da seama ce se va întîmpla. Situaţia este foarte mult încurcată de conflictul dintre interesele politice reale, de scurtă distanţă, dar mai ales de durată, ale partenerilor la jocul politic.

Strict politic judecînd lucrurile, interesul de termen scurt al PDL şi al UDMR este să înregistreze un succes la discutarea moţiunilor, iar interesul PSD, PNL şi cine-o mai reprezenta opoziţia este ca demersul de contestare a guvernului să aibă succes. Dacă privim însă lucrurile pe termen ceva mai lung, din perspectiva viitoarelor alegeri, vedem că nimic nu mai este la fel de sigur. Abordînd astfel problema este limpede că interesul PDL/UDMR este ca moţiunea să treacă, iar al PSD/PNL ca această să cadă! Prin urmare, este greu de estimat cîţi dintre parlamentarii puterii vor, ca să spun aşa, „trăda” şi cîţi dintre parlamentarii opoziţiei vor face acelaşi lucru. Oricum, dintre toţi actorii jocului politic, preşedintele este singurul pe care îl doare exact în bască de ceea ce se va întîmpla săptămîna viitoare. Pe de o parte, şi-a epuizat mandatele constituţionale, pe de alta, deşi a anunţat măsurile de austeritate, a avut grijă să ne dea de veste că, dacă măsurile eşuează, singur guvernul este de vină; în sfîrşit, pentru că, după succesele fulminante obţinute în lupta cu corupţia şi cu moştenirea comunistă, ca să nu mai vorbim despre setea inepuizabilă de putere şi de puzderia de gafe, nu mai are a-şi face griji în ce priveşte încadrarea dumisale în istorie patriei. La aşa nu, de bună seamă!

Bun, aşa arată lucrurile din punct de vedere politic şi, exclusiv, dinspre interesul principalilor actori politici. Dar din punctul nostru de vedere? La prima vedere, am fi tentaţi să spunem că nu contează, că ori unii ori alţii tot un drac este. Şi ar fi adevărat. La o privire mai atentă însă, e limpede că interesul nostru este ca moţiunea să treacă şi cel de-al patrulea guvern Boc, absolut incapabil de vreo măsură de relansare a dezvoltării, să se ducă naibii. Nu e mai puţin adevărat că n-ar fi o mare procopseală nici dacă preşedintele ar numi un premier din partea opoziţiei. „Programele” de ieşire din criză ale PSD ori PNL nu mi se par în substanţa lor esenţial mai bune decît cele ale bietului domn Boc şi ale acoliţilor dumisale. La drept vorbind, deşi nu încă sub forma unui program definitivat, singurele măsuri de reformă care trec de lungul nasului austerităţii, vizînd efectiv şi relansarea economică, mi se par cele formulate public de dl. Varujan Pambuccian, deputatul armenilor: eliminarea impozitului forfetar, care a decapitat şi decapitează în masă firmele mici, reducerea cotei unice la 4%, creşterea TVA la 24%, deci măsuri care să conducă la creşterea neinflaţionistă a veniturilor, la stimularea acumulării şi a reinvestirii. Cum nu-l văd pe dl. Pambuccian nominalizat premier, îl pot totuşi vedea ministru de finanţe într-un guvern de tehnocraţi, care să aibă drept mandat combaterea crizei şi organizarea alegerilor viitoare – care ar trebui să fie la termen. Un guvern condus de dl. Isărescu, poate Croitoru sau, de ce nu?, soluţia din toamnă, dl. Johannis? Partidele, toate, ar scăpa de povara scoaterii ţării din criză, iar noi am scăpa de povara şi mai mare a incompetenţei lor, ce tinde să se cronicizeze. În perioada cu pricina, ar avea vreme şi să se mai epureze la nivel de personal, că put rău, şi să se mai recicleze la nivel de expertiză, s-o poată lua de la capăt de la, totuşi, alt nivel. Acum, cu eforturi, dacă ajung, cu toatele, pe undeva pe la genunchiul broaştei…